旧约敬拜的礼仪
1旧约有敬拜的礼仪和地上的圣幕。 2建成后的圣幕共分两间，外面的一间称为圣所，摆设了灯台、桌子和圣饼。 3在第二道幔子后面的那一间叫至圣所， 4里面有纯金的香坛和包金的约柜。约柜里珍藏着盛吗哪的金罐、亚伦那根发过芽的手杖和两块刻着十诫的石版， 5上面有荣耀的基路伯天使，高展翅膀盖着约柜上面的施恩座。关于这些事，现在不能一一细说。
6这些东西都齐备了，祭司们便经常进入圣所，举行敬拜。 7可是，只有大祭司有资格每年一次独自进入至圣所，而且每次都要端着血进去，为自己和以色列人的过犯献上。 8圣灵借此指明，只要头一个圣幕还在，进入至圣所的路就还没有开启。 9这件事是一个象征，告诉现今的世代：所献的礼物和祭物都不能使敬拜的人良心纯全， 10因为这些不过是关于饮食和各样洁净礼仪的外在规条，等新秩序的时代一到，便不再有效了。
美好新约
11现在基督已经来到，做了美好新约的大祭司，祂进入了那更伟大、更全备、非人手建造、不属于这个世界的圣幕。 12祂只进入至圣所一次便完成了永远的救赎，用的不是山羊和牛犊的血，而是自己的血。 13如果把山羊血、公牛血和母牛犊的灰洒在污秽的人9:13 “污秽的人”指在犹太人的宗教礼仪上被视为不洁净的人。身上，就可以使他们圣洁，身体得到洁净， 14更何况基督借着永恒的灵把自己毫无瑕疵地献给上帝呢？祂的血岂不更能洗净我们的良心，使我们脱离导致灭亡的行为，以便事奉永活的上帝吗？
15因此，祂是新约的中保，借着死亡救赎了触犯旧约的人，好叫那些蒙召的人得到所应许的永恒基业。
16凡是遗嘱9:16 “遗嘱”希腊文和“约”是同一个字。，必须等到立遗嘱的人死了以后才能生效。 17如果立遗嘱的人依然健在，遗嘱就不能生效。 18正因如此，连立旧约也需要用血才能生效。 19摩西依照律法向犹太人颁布所有诫命之后，便用红色的羊毛和牛膝草蘸了牛犊和山羊的血以及水，洒在律法书和百姓身上， 20说：“这是上帝用来与你们立约的血。” 21他又照样把血洒在圣幕和所有用来献祭的器具上。 22根据律法，几乎所有的器具都要用血来洁净，因为若不流血，罪就得不到赦免。
23既然仿照天上的样式所造的器具需要用祭牲的血来洁净，天上的原物当然要用更美的祭物来洁净。 24因为基督并非进入了人手所造的圣所，那只是真圣所的缩影，祂是进入了天堂，替我们来到上帝面前。 25祂在天上不必一次又一次地把自己献上，好像那些大祭司年年都带着牛羊的血进入至圣所。 26否则，自创世以来，祂不知道要受难多少次了。但如今在这世代的末期，祂只一次献上自己，便除去了人的罪。 27按着定命，人人都有一死，死后还有审判。 28同样，基督为了承担世人的罪，也曾一次献上自己。祂还要再来，不是来除罪，而是来拯救那些热切等候祂的人。
Închinarea în Cort
1Acum, chiar și primul legământ avea reguli pentru închinare1 Sau: slujbă. și pentru un Loc Sfânt pământesc. 2Căci a fost pregătit primul cort, în care erau sfeșnicul, masa și pâinile prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“. 3Însă după cea de‑a doua draperie era un cort numit „Locul Preasfânt“.3 Sau: Sfânta Sfintelor. 4El avea altarul de aur pentru tămâie și Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele Legământului. 5Deasupra erau heruvimii Slavei5 Sau: slavei. În literatura rabinică din vremea aceea termenii ebraici kabod (slavă) și șekinah erau folosiți pentru a‑L desemna pe Dumnezeu, atunci când Acesta Își manifesta Prezența într‑un loc anume., umbrind locul ispășirii5 Gr.: hilasterion. Termenul este întâlnit de două ori în NT (vezi și Rom. 3:25) și face trimitere la Capacul Ispășirii (vezi Ex. 25:17-22; termenul ebraic pentru Capacul Ispășirii poate fi tradus și cu Locul Ispășirii/Răscumpărării; Locul Milei; Locul Iertării– locul în care marele preot stropea cu sânge în Ziua Ispășirii în vederea iertării poporului de păcate).. Nu este vremea acum să vorbim în detaliu despre aceste lucruri.
6Așadar, după ce au fost pregătite astfel lucrurile acestea, preoții intrau mereu în primul cort pentru a‑și îndeplini slujbele, 7însă în al doilea intra numai marele preot, o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului. 8Prin aceasta, Duhul Sfânt arată că încă nu era dezvăluită calea către Locul Preasfânt, atât timp cât primul cort încă stătea în picioare. 9Aceasta este o ilustrație pentru vremea de acum, arătând că darurile și jertfele care sunt aduse nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină.9 Sau: Acesta este un simbol pentru vremea de atunci, când darurile și jertfele care erau aduse nu au putut desăvârși conștiința închinătorului. 10Ele au de‑a face doar cu mâncărurile, băuturile și diferitele ritualuri de spălare; sunt reguli pentru trup, impuse până la vremea restaurării lucrurilor.
Sângele lui Cristos
11Dar când Cristos S‑a arătat ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit deja, trecând prin Cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din creația aceasta, 12a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu propriul Lui sânge, obținând astfel o răscumpărare veșnică. 13Căci dacă sângele caprelor și al boilor și stropirea celor întinați cu cenușa unei juninci sfințește în vederea curățirii trupului, 14cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul cel veșnic, S‑a dat pe Sine fără cusur lui Dumnezeu – ne va curăți conștiința de faptele moarte, pentru a ne închina14 Sau: pentru a sluji. Dumnezeului cel Viu!?
15Și tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui nou legământ15 În v. 15-20 se poate observa un joc de sensuri pe marginea aceluiași termen diatheke, care înseamnă atât legământ cât și testament. Din câte se pare autorul folosește intenționat acest joc de sensuri. Prin urmare, el trebuie citit în paralel în contextul de față, în funcție de uzanța contextuală testament-legământ, legământ-testament., sau testament, pentru ca, prin moartea care a avut loc pentru răscumpărarea abaterilor de sub primul testament, cei ce au fost chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice.
16Căci unde este un testament, este nevoie să se dovedească moartea celui care l‑a făcut. 17Fiindcă un testament este valid numai după moarte, de vreme ce nu are nicio putere cât timp trăiește cel care l‑a făcut. 18Așadar, nici chiar primul testament n‑a fost consacrat fără sânge, 19pentru că, după ce fiecare poruncă a Legii le‑a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână cărămizie și isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul, 20zicând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l‑a poruncit Dumnezeu.“20 Vezi Ex. 24:8. 21În același fel a stropit cu sânge Cortul și toate obiectele pentru slujbă. 22Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23Prin urmare, de vreme ce a fost nevoie să fie curățite cu aceste jertfe copiile lucrurilor din ceruri, trebuia ca lucrurile cerești înseși să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea. 24Căci Cristos n‑a intrat într‑un loc sfânt făcut de mâini omenești, – loc care este oglindirea celui adevărat –, ci El a intrat chiar în cer, ca să Se înfățișeze acum, pentru noi, în prezența lui Dumnezeu, 25și nu ca să Se jertfească pe Sine din nou și din nou, după felul în care marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou și din nou de la întemeierea lumii. Însă El S‑a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârșitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27Și după cum le este dat oamenilor să moară o singură dată, iar după aceea urmează judecata, 28tot astfel și Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară celor care‑L așteaptă cu nerăbdare, nu în vederea păcatului, ci spre mântuire.
