尼希米返回耶路撒冷
1亚达薛西王二十年尼散月2:1 “尼散月”即希伯来历的一月，阳历是三月中旬到四月中旬。，酒呈到王面前后，我端起酒递给王。在王面前，我一向没有愁容。 2王问我：“你没有病，为什么面带愁容？一定是心中烦恼。”我非常害怕。 3我对王说：“愿王万岁！我祖坟所在的城邑已成废墟，城门也被烧毁，我怎能不面带愁容？” 4王问我：“你有什么要求？”我向天上的上帝祷告后， 5回答说：“如果王认为好，如果仆人在王面前蒙恩，请王派我到犹大，重建我祖坟所在的城邑。” 6当时王后坐在王的旁边，王问我：“你要去多久？什么时候回来？”我告诉王一个日期，王欣然批准。 7我又说：“如果王认为好，求王赐我诏书，通知河西省长准我经过前往犹大。 8求王再发一道诏书，通知管理王室园林的亚萨，吩咐他供给我木材，用来做圣殿堡垒的门梁及建造城墙和我住的房子。”王批准了我的请求，因为我的上帝施恩帮助我。
9王派将领率骑兵沿途护送我。到了河西省长那里，我把王的诏书交给他们。 10和伦人参巴拉和官长亚扪人多比雅听到有人来帮以色列人谋求好处，非常不悦。
尼希米视察耶路撒冷的城墙
11我到了耶路撒冷，在那里住了三天， 12然后在夜间起来，带着几个人出去。上帝感动我要为耶路撒冷做的事，我没有告诉任何人。除了我骑的牲口外，我们没有带其他牲口。 13我穿过谷门，朝龙泉的方向走到粪厂门，在那里察看耶路撒冷倒塌的城墙和被烧毁的城门。 14我又往前走到泉门和王池，我骑的牲口无法通过那里， 15我就乘夜沿溪而上，察看城墙，然后转身取道谷门回城。 16官员不知道我到过哪里，做过何事，因为我还没有向犹太人、祭司、贵族、官员和其他要参与这工程的人透露我的计划。
17后来我对他们说：“你们都看到了我们的困境。耶路撒冷已成废墟，城门也被烧毁。来吧，让我们重建耶路撒冷的城墙，免得我们再受凌辱。” 18然后，我把我的上帝怎样施恩帮助我以及王对我说的话都告诉了他们。他们就说：“我们起来重建城墙吧！”于是他们开始做这善工。 19但和伦人参巴拉和官长亚扪人多比雅，以及阿拉伯人基善听说后，就讥笑我们，藐视我们，说：“你们在做什么？想要背叛王吗？” 20我回答他们说：“天上的上帝必使我们亨通，我们身为祂仆人，要起来重建这城墙，但你们在耶路撒冷无份、无权、无业。”
Neemia, trimis de Artaxerxes la Ierusalim
1În luna Nisan1 Luna Nisan era prima lună în calendarul babilonian, care începea undeva în martie sau aprilie. De menționat că prima zi a fiecărei luni calendaristice era marcată de Luna nouă (momentul când Luna este vizibilă pentru prima oară în partea de vest a bolții cerești, când apune Soarele, la 24-36 de ore după conjunția sa cu Soarele). , în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes1 Artaxerxes I Longimanus (465/464–425 î.Cr.); martie-aprilie 445 î.Cr., pe când vinul fusese pus înaintea lui, am luat vin și l‑am servit pe împărat. Nu mai fusesem trist niciodată înaintea lui.
2Împăratul mi‑a zis:
– De ce ai fața așa tristă? Nu ești bolnav; deci nu poate fi decât o întristare a inimii!
Atunci m‑am temut foarte tare 3și i‑am răspuns împăratului:
– Să trăiască împăratul pe vecie! Cum să nu am fața tristă când cetatea unde se află mormintele părinților mei este în ruine, iar porțile ei au fost mistuite de foc?
4Împăratul mi‑a zis:
– Ce anume ceri?
M‑am rugat Dumnezeului cerurilor, 5iar apoi i‑am zis împăratului:
– Dacă împăratul găsește de cuviință și dacă robul tău are trecere înaintea ta, dă‑mi drumul să merg în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc.
6Atunci împăratul, lângă care era așezată și împărăteasa, m‑a întrebat:
– Cât va dura călătoria ta și când te vei întoarce?
Am hotărât o dată, iar împăratul a fost binevoitor și mi‑a dat voie să plec. I‑am mai zis împăratului:
7– Dacă împăratul găsește de cuviință, să mi se dea scrisori către guvernatorii provinciei de peste Râu7 Teritoriul de la vest de Eufrat: Aram, Fenicia și restul Canaanului; [peste tot în carte]., ca să‑mi dea voie să trec până când voi ajunge în Iuda, 8și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‑mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile citadelei din preajma Templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.
Împăratul mi‑a dat tot ce am cerut, fiindcă mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9Am ajuns la guvernatorii provinciei de peste Râu și le‑am dat scrisorile împăratului. Împăratul trimisese împreună cu mine niște căpetenii de armată și niște călăreți. 10Când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit aceasta, s‑au tulburat foarte tare pentru faptul că cineva venise să caute binele fiilor lui Israel.
Neemia cercetează zidurile Ierusalimului
11Când am ajuns la Ierusalim, am rămas acolo timp de trei zile. 12Apoi m‑am trezit noaptea și am luat cu mine câțiva oameni, fără să spun nimănui ce mi‑a pus Dumnezeu pe inimă să fac la Ierusalim. Nu am luat cu mine niciun alt animal, în afară de cel pe care mergeam călare. 13Am ieșit noaptea pe Poarta Văii și m‑am îndreptat înspre Izvorul Balaurului13 Sau: Șacalului; sau: Șarpelui; sau: Măslinilor. și înspre Poarta Gunoiului, uitându‑mă cu atenție la zidurile Ierusalimului, care fuseseră dărâmate, și la porțile lui care fuseseră mistuite de foc. 14Când am vrut să trec prin Poarta Izvorului înspre Iazul Regelui, nu a fost destul loc pentru animalul pe care călăream. 15M‑am suit noaptea prin vale și m‑am uitat cu atenție la zid, după care am intrat prin Poarta Văii și m‑am întors. 16Dregătorii nu știau nici unde am mers, nici ce am făcut. Până atunci nu le spusesem nimic nici iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici leviților, nici dregătorilor și nici celorlalți slujbași.
17Atunci le‑am zis:
– Vedeți starea nenorocită în care ne aflăm! Ierusalimul este în ruine, iar porțile lui sunt mistuite de foc. Haideți să reconstruim zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de rușine!
18Și le‑am istorisit cât de bună a fost mâna Dumnezeului meu față de mine și cuvintele pe care mi le‑a spus împăratul.
Ei au zis:
– Să ne ridicăm și să zidim! Și și‑au întărit mâinile pentru această lucrare bună.
19Când horonitul Sanbalat, Tobia, slujitorul amonit, și arabul Gheșem au aflat aceasta, ne‑au batjocorit și ne‑au disprețuit, zicând:
– Ce faceți voi acolo? Vă răsculați împotriva împăratului?
20Eu le‑am răspuns și le‑am zis:
– Dumnezeul cerurilor, El ne va ajuta să reușim. Noi, robii Lui, vom începe să rezidim. Cât despre voi, nu aveți nici moștenire, nici drepturi și nici amintire în Ierusalim.
