士师耶弗他
1基列人耶弗他是个英勇的战士，他父亲名叫基列，母亲是个妓女。 2基列的妻子还生了几个儿子，他们长大后，便把耶弗他赶出家门，说：“你是别的女人生的，你休想继承我们父亲的任何产业。” 3耶弗他只好逃走，住在陀伯地区。有一群匪徒跟随了他。
4后来，亚扪人攻打以色列， 5基列的众长老就去陀伯请耶弗他， 6对他说：“请你回来做统帅带领我们对抗亚扪人。” 7耶弗他说：“从前你们不是厌恶我，把我从父亲家赶走的吗？现在你们遭难，为什么来找我？” 8基列的众长老说：“现在我们是来请你跟我们一起回去抵抗亚扪人，你可以做所有基列人的首领。” 9耶弗他说：“如果我跟你们回去与亚扪人作战，耶和华让我打败他们，我就真的可以做你们的首领吗？” 10基列的首领们说：“我们必听从你的吩咐，有耶和华为我们作证。” 11于是，耶弗他便跟他们一起回去。民众拥立他做他们的首领和元帅。耶弗他在米斯巴将之前所说的话在耶和华面前重申一遍。
12然后，他派遣使者去问亚扪王：“你与我有什么相干？为什么要攻打我的领土？” 13亚扪王对他的使者说：“因为以色列人从埃及出来的时候占据了我们的土地——从亚嫩河到雅博河，一直到约旦河。现在你们要乖乖地把这些土地还给我们。” 14耶弗他再差遣使者去见亚扪王， 15对他说：“以色列人并没有占据摩押和亚扪的土地。 16当年以色列人离开埃及，经旷野渡过红海来到加低斯， 17然后派遣使者去见以东王，说，‘求你让我们经过你的领土。’以东王却不答应。他们又派遣使者去见摩押王，摩押王也不答应。于是，以色列人就住在加低斯。 18后来，他们走过旷野，绕过以东和摩押，到了摩押的东边，在摩押的边界亚嫩河东岸扎营，并没有进入摩押境内。 19以色列人派遣使者去见希实本的亚摩利王西宏，对他说，‘求让我们经过你的领土前往我们自己的土地。’ 20但西宏不信任以色列人，拒绝了他们的请求，并招聚全军驻扎在雅杂，攻打他们。 21但以色列的上帝耶和华帮助以色列人战胜西宏和他的军队，占领了他们所有的土地， 22从亚嫩河直到雅博河，从旷野直到约旦河。 23既然是以色列的上帝耶和华为祂的以色列子民赶走了亚摩利人，你凭什么要夺取这块土地？ 24你拥有你们的神明基抹给你们的土地，我们也要拥有我们的上帝耶和华赐给我们的土地。 25难道你比摩押王西拨的儿子巴勒更强吗？他从未挑战过以色列人，也未和以色列人交过战。 26三百年来，以色列人一直住在希实本及其周围的乡村、亚罗珥及其周围的乡村和亚嫩河沿岸一带的城邑。在这期间，你们为什么不收回这些土地呢？ 27我们没有得罪你们，你们却攻打我们。愿审判者耶和华今天在以色列人和亚扪人之间主持公道。” 28可是，亚扪王不理会耶弗他派使者所传的话。
29那时，耶和华的灵降在耶弗他身上，他便经过基列和玛拿西，来到基列的米斯巴，然后从那里去迎战亚扪人。 30他向耶和华许愿说：“如果你把亚扪人交在我手中， 31让我凯旋而归，第一个从我家门出来迎接我的人必归给你，我必把他献给你作燔祭。” 32于是，耶弗他率军与亚扪人作战，耶和华把敌人交在他手中， 33他大败敌军，摧毁了从亚罗珥到米匿、远至亚备勒·基拉明的二十座城。这样，以色列人征服了亚扪人。
34耶弗他返回自己在米斯巴的家，他的独生女儿敲着鼓、跳着舞出来迎接他。 35他一见自己的女儿，便撕裂衣服，说：“唉，我的女儿啊，你真让我伤心欲绝！我向耶和华许了愿，不能收回了！” 36他女儿说：“父亲啊，你既然向耶和华许了愿，就照你许的愿对待我吧！因为耶和华帮你打败了敌军亚扪人，为你报了仇。 37但求你先给我两个月的时间，让我和同伴到山上去为我终身未嫁哀哭。” 38耶弗他答应了，给了她两个月的时间。于是，她便和同伴到山上为自己终身未嫁哀哭。 39两个月后，她回到父亲那里。她父亲履行了自己所许的愿。她终身未嫁。自此以后，在以色列有个习俗： 40每年以色列的女子都去为基列人耶弗他的女儿哀哭四天。
Iefta
1Iefta, ghiladitul, era un războinic viteaz. El era fiul unei prostituate. Iefta i se născuse lui Ghilad. 2Soția lui Ghilad îi născuse și ea fii. Când fiii soției lui au crescut mari, l‑au alungat pe Iefta și i‑au zis: „Tu nu vei avea moștenire în casa tatălui nostru pentru că ești fiul unei alte femei!“ 3Iefta a fugit dinaintea fraților săi și a locuit în țara Tob. Acolo, niște bărbați de nimic3 Vezi nota de la 9:4. s‑au adunat pe lângă Iefta și l‑au însoțit.
4După câteva zile, fiii lui Amon au luptat împotriva lui Israel. 5În timp ce fiii lui Amon se luptau cu Israel, bătrânii5 Vezi nota de la 8:14 [peste tot în capitol]. Ghiladului s‑au dus să‑l aducă pe Iefta din regatul Tob.
6Ei i‑au zis lui Iefta:
– Vino să ne fii conducător, ca să ne luptăm cu fiii lui Amon.
7Dar Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:
– Oare nu voi sunteți aceia care m‑ați urât și m‑ați alungat din familia tatălui meu? De ce ați venit la mine acum când sunteți în pericol?
8Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:
– Ne întoarcem la tine pentru că am dori să vii cu noi și să lupți împotriva fiilor lui Amon. După aceea, tu vei fi căpetenia noastră, a tuturor locuitorilor Ghiladului!
9Iefta le‑a zis bătrânilor Ghiladului:
– Dacă mă aduceți înapoi ca să lupt împotriva fiilor lui Amon, și Domnul îi dă în mâna mea, voi deveni eu căpetenia voastră?
10Bătrânii Ghiladului i‑au răspuns lui Iefta:
– Domnul să fie martor între noi, dacă nu vom face întocmai cum ai zis!
11Iefta a plecat cu bătrânii Ghiladului, iar poporul l‑a pus în fruntea lui drept căpetenie și conducător. Apoi Iefta a rostit din nou aceste cuvinte, înaintea Domnului, la Mițpa.
Iefta îi învinge pe amoniți
12După aceea, Iefta a trimis niște mesageri la regele fiilor lui Amon ca să‑i spună:
– Ce ai cu mine, de ai venit să lupți împotriva țării mele?
13Regele fiilor lui Amon le‑a răspuns mesagerilor lui Iefta:
– Pentru că atunci când s‑a suit din Egipt, Israel mi‑a luat țara, de la Arnon până la Iabok și până la Iordan. Acum, înapoiază‑mi‑o pe cale pașnică!
14Iefta a trimis din nou mesageri regelui fiilor lui Amon 15ca să‑i spună:
– Așa vorbește Iefta: „Nu Israel a luat țara Moabului și țara fiilor lui Amon 16pentru că, atunci când s‑a suit din Egipt, Israel a mers prin pustie până la Marea Roșie16 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26. și apoi și‑a continuat drumul până la Kadeș. 17Israel a trimis atunci mesageri regelui Edomului, zicând: «Lasă‑mă, te rog, să trec prin țara ta!» Dar regele Edomului nu i‑a îngăduit. A mai trimis mesageri și regelui Moabului, dar nici acesta nu a acceptat. Astfel, Israel a rămas la Kadeș.
18Apoi au călătorit prin pustie, au înconjurat țara Edomului și țara Moabului, au ajuns în partea de răsărit și și‑au așezat tabăra dincoace de Arnon. Deci n‑au intrat în teritoriul Moabului, întrucât Arnon era hotarul Moabului.
19Atunci Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriților, rege al Heșbonului. Israel i‑a zis: «Lasă‑ne, te rugăm, să trecem prin țara ta ca să ajungem la locul nostru!» 20Dar Sihon n‑a avut încredere în Israel ca să‑l lase să îi traverseze teritoriul, ci și‑a adunat poporul, și‑a așezat tabăra la Iahaț și s‑a luptat cu Israel.
21Însă Domnul, Dumnezeul lui Israel, l‑a dat pe Sihon și pe toți oamenii săi în mâna lui Israel. Ei i‑au învins și astfel Israel a luat în stăpânire tot teritoriul amoriților care locuiau în această țară. 22Ei au moștenit tot teritoriul amoriților de la Arnon până la Iabok și din pustie până la Iordan.
23Acum, după ce Domnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a alungat pe amoriți dinaintea poporului Său Israel, tu să‑i iei în stăpânire teritoriul? 24Oare nu vei moșteni tu ceea ce îți dă în stăpânire zeul tău Chemoș24 Zeul suprem la moabiți. Fie în acea vreme regele amonit stăpânea și Moabul, fie exista o alianță militară între cele două state.? Deci și noi vom lua în stăpânire pe toți cei alungați de Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră! 25Crezi că ești mai puternic decât Balak, fiul lui Țipor, regele Moabului? S‑a certat el oare vreodată cu Israel sau s‑a luptat el împotriva lui? 26Israel locuiește de trei sute de ani în Heșbon și în satele dimprejurul lui, în Aroer și în satele dimprejurul lui și în toate cetățile care sunt pe malurile Arnonului. De ce nu le‑ați luat înapoi în tot acest timp? 27Eu nu ți‑am greșit cu nimic, iar tu îmi faci rău luptându‑te cu mine. Domnul să judece astăzi! El să fie Judecător între fiii lui Israel și fiii lui Amon!“
28Regele fiilor lui Amon n‑a luat în seamă mesajul pe care i l‑a trimis Iefta.
29Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta. El a străbătut Ghiladul și Manase, a trecut prin Mițpa Ghiladului și din Mițpa Ghiladului a înaintat împotriva fiilor lui Amon. 30Iefta a făcut un jurământ Domnului, zicând: „Dacă îi vei da în mâna mea pe fiii lui Amon, 31atunci ceea ce va ieși pe porțile casei mele, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului și îl voi aduce ca ardere‑de‑tot!“
32Iefta a traversat spre fiii lui Amon ca să lupte împotriva lor și Domnul i‑a dat în mâna lui. 33El i‑a lovit de la Aroer până la intrarea în Minit, douăzeci de cetăți, provocând o mare înfrângere până la Abel-Cheramim. Astfel, fiii lui Amon au fost supuși înaintea fiilor lui Israel.
34Iefta s‑a întors acasă, la Mițpa. Și iată că fiica sa i‑a ieșit în întâmpinare cu tamburine și dansuri. Ea era singurul lui copil. Nu mai avea niciun alt fiu sau fiică.
35Când a văzut‑o, și‑a sfâșiat hainele și a zis:
– Vai, fiica mea! Mă îndurerezi atât de tare! Ai ajuns asemenea celor ce mă tulbură. Mi‑am deschis gura înaintea Domnului și nu pot să‑mi retrag jurământul!
36Ea i‑a răspuns:
– Tată, dacă ți‑ai deschis gura înaintea Domnului, fă‑mi potrivit cu ceea ce ți‑a ieșit din gură, mai ales acum când Domnul te‑a răzbunat pe fiii lui Amon, dușmanii tăi.
37Apoi i‑a zis tatălui său:
– Fă‑mi însă favoarea aceasta! Lasă‑mă singură două luni, ca să mă duc, să cobor înspre munți și să‑mi plâng fecioria împreună cu prietenele mele!
38El a răspuns:
– Du‑te!
Și a lăsat‑o singură două luni. Ea s‑a dus cu prietenele ei și și‑a plâns fecioria în munți. 39La sfârșitul celor două luni, s‑a întors la tatăl ei, și el i‑a făcut potrivit cu jurământul pe care l‑a rostit. Ea fusese fecioară. De atunci s‑a statornicit în Israel obiceiul 40ca în fiecare an, fiicele lui Israel s‑o jelească pe fiica ghiladitului Iefta timp de patru zile.
