论婚姻
1关于你们信上所写的事，我认为男人不亲近女人是好的。 2不过，为了避免发生淫乱的事，男婚女嫁也合情合理。
3夫妻双方都应当履行自己的义务，过正常的夫妻生活。 4妻子无权支配自己的身体，丈夫才有权；丈夫也无权支配自己的身体，妻子才有权。 5夫妻不可亏负彼此的需要，除非双方同意，才可以暂时分房，以便专心祈祷。以后，二人仍要恢复正常的夫妻生活，免得撒旦趁你们情不自禁的时候引诱你们。 6我这番话是准许你们结婚，并不是命令你们结婚。 7虽然我希望人人都像我一样独身，但每个人从上帝所领受的恩赐不同，有的是这样，有的是那样。
8至于那些未婚的和寡居的，他们若能像我一样就好了。 9但如果他们不能自制，就应该结婚，因为与其欲火攻心还不如结婚为好。 10我也吩咐那些已婚的人，其实不是我吩咐，而是主吩咐：妻子不可离开丈夫， 11若是离开了，妻子不可再嫁别人，只能与丈夫复合。丈夫也不可离弃妻子。
12至于其他的人，主没有吩咐什么，但我要说，如果某弟兄的妻子不信主，但乐意和他同住，他就不应离弃妻子。 13同样，如果某姊妹的丈夫不信主，但乐意和她同住，她就不应离弃丈夫。 14因为不信的丈夫因妻子而得以圣洁了。同样，不信的妻子也因丈夫而得以圣洁了。否则你们的孩子就是不洁净的，但如今他们是圣洁的。 15倘若不信的一方坚持要离开的话，就让他离开好了。无论是弟兄或姊妹遇到这样的事情都不必勉强。上帝呼召我们，原是要我们和睦相处。 16你这做妻子的，怎么知道不能救你的丈夫呢？你这做丈夫的，怎么知道不能救你的妻子呢？
17各人应当依照上帝的呼召和安排生活，这是我对各教会的吩咐。 18如果蒙召时已经受了割礼，不必消除割礼；如果蒙召时没有受割礼，也不必去受割礼。 19受不受割礼都算不得什么，最要紧的是遵行上帝的诫命。 20各人应当保持自己蒙召时的身份。 21如果你蒙召时是奴隶，不必因此而烦恼。不过如果你可以获得自由，也不要放过机会。 22因为，如果你蒙召信主时是奴隶，现在则是主的自由人；如果你蒙召时是自由人，现在则是基督的奴仆。 23你们是主用重价买来的，不要做人的奴隶。 24弟兄姊妹，你们要在上帝面前保持自己蒙召时的身份。
25关于独身的问题，主并没有给我任何命令，但我既然深受主恩，成为祂忠心的仆人，就向你们提供一些意见。
26鉴于目前时势艰难，我认为各人最好是安于现状。 27已经有妻子的，就不要设法摆脱她；还没有妻子的，就不要想着结婚。 28男婚女嫁并不是犯罪，只是有家室的人总免不了许多人生的苦恼，我是盼望你们能够免去这些苦恼。
29弟兄们，我告诉你们，时日不多了，从今以后，那些有妻子的，要像没有妻子的； 30哭泣的，要像不哭泣的；欢喜的，要像不欢喜的；置业的，要像一无所有的。 31享用世界之物的，不要沉溺其中，因为现今的世界很快就要过去了。
32我希望你们无牵无挂。未婚的男子可以专心于主的事，想着怎样讨主的喜悦。 33但已婚的男子挂虑世上的事，想着如何取悦妻子， 34难免分心。没有丈夫的妇女和处女可以专心于主的事，叫身体和心灵都圣洁；已婚的妇女挂虑世上的事，想着如何取悦丈夫。 35我这样说是为了你们的好处，不是要束缚你们，是要鼓励你们做合宜的事，好叫你们殷勤、专心事奉主。
36若有人觉得对待自己的未婚妻有不合宜之处，女方的年纪也够大，自己又情欲难禁，就成全他的心愿，让他们结婚吧！这并不算犯罪。 37如果这人心里确信自己没有结婚的需要，又能自己作主，打定主意不结婚，这样做也好。 38所以，与未婚妻完婚是对的，但不结婚则更好。
39丈夫还活着的时候，妻子必须忠于丈夫。如果丈夫去世了，她就自由了，可以再婚，只是要嫁给信主的弟兄。 40然而，照我的意见，她若能不再婚就更有福了。我想自己也是受了上帝的灵感动才说这番话的。
Despre căsătorie
1Acum, cu privire la lucrurile pe care le‑ați scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“1 Eufemism care se referă la abstinență în general (celibat)., 2totuși, având în vedere cazurile de curvie, fiecare2 În acest context se înțelege fiecare bărbat căsătorit. Pavel nu dorește să spună că orice bărbat necăsătorit trebuie să se căsătorească neapărat ca o soluție pentru un celibat plin de ispite. soț s‑o aibă2 Cu sensul de: a avea relații sexuale. Vezi și 5:1. pe propria sa soție, și fiecare soție să‑l aibă pe propriul său soț. 3Soțul să‑și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț. 4Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția. 5Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, iar apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan5 Vezi nota de la 5:5. din cauza nestăpânirii voastre. 6Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă. 7Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel.
8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu. 9Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. 10Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei 11(dar dacă s‑a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui. 12Celorlalți vă spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea încuviințează să rămână cu el, să nu divorțeze de ea, 13iar dacă o femeie are soțul necredincios și el încuviințează să rămână cu ea, să nu divorțeze de soțul ei. 14Căci soțul necredincios este sfințit14 Nu se referă la aspectul mântuirii, ci are în vedere faptul că soțul necredincios se află în sfera binecuvântărilor lui Dumnezeu, beneficiind de acestea datorită soției credincioase. prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin fratele; altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. 15Însă, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de situații, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v‑a chemat la pace. 16Căci ce știi tu, soție, dacă‑ți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă‑ți vei mântui soția?
17Fiecare să umble așa cum i‑a încredințat Domnul, așa cum l‑a chemat Dumnezeu. Așa dau îndrumări în toate bisericile. 18Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu devină necircumcis! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă! 19Circumcizia nu este nimic și necircumcizia nu este nimic, ci ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este importantă. 20Fiecare să rămână în chemarea la care a fost chemat. 21Erai sclav când ai fost chemat? Nu te neliniști! Însă, dacă poți să ajungi liber, folosește acea ocazie! 22Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. Tot astfel, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos. 23Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu deveniți sclavi ai oamenilor! 24Fiecare, fraților, să rămână lângă Dumnezeu așa cum era când a fost chemat!
Cei necăsătoriți, cei căsătoriți și văduvele
25Cu privire la fecioare, n‑am nicio poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin mila Domnului, este vrednic de încredere. 26Eu cred că, din cauza necazului din prezent, este bine pentru om să rămână așa cum este. 27Ești legat de o soție? Nu căuta despărțirea! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! 28Însă, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Însă aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu încerc să vă feresc de ele. 29Fraților, ceea ce vreau să spun este că vremea s‑a scurtat. De acum, cei ce au soții să fie ca și cum n‑ar avea soții; 30cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar deține; 31iar cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea pe deplin, căci chipul acestei lumi trece. 32Eu doresc să fiți fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să‑I placă Domnului. 33Dar cel căsătorit este preocupat de lucrurile lumii, de cum anume să‑i placă soției, 34astfel că el este împărțit. Femeia necăsătorită și fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte atât în trup, cât și în duh. Dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să‑i placă soțului. 35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să stați la dispoziția Domnului fără grijă.
36Însă dacă cineva crede că se poartă rușinos față de fecioara lui36 Textul este dificil de interpretat. Termenul se poate referi atât la o fiică fecioară sau la o sclavă, cât și la o logodnică., dacă ea a trecut de floarea vârstei36 Sau: dacă dorința este prea puternică., iar el simte că este dator să procedeze astfel, să facă ceea ce dorește – nu păcătuiește; căsătorească‑se! 37Dar cine rămâne ferm în inima lui și nu este nevoit, ci are control asupra propriei voințe și a hotărât în inima lui să‑și păstreze fecioara, bine face. 38Așadar, cel ce‑și căsătorește fecioara bine face, iar cel ce n‑o căsătorește mai bine face.
39O femeie este legată de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, dar, dacă soțul ei adoarme39 În contextul de față, această afirmație este o metaforă a morții., ea este liberă să se căsătorească cu cine dorește, numai în Domnul. 40Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.
