赔偿条例
1“倘若有人偷了别人的牛羊，然后宰了或卖了，他要用五头牛抵偿一头牛，四只羊抵偿一只羊。 2倘若有人打死正入屋偷窃的贼，这人不算犯杀人罪。 3倘若事情发生在白天，家主就犯了杀人罪。倘若盗贼被擒，他就要赔偿家主，若他一无所有，就要把他卖为奴隶作赔偿。 4倘若他偷的牲畜如牛、羊或驴在他手上还活着，他要偿还失主双倍。
5“倘若有人在田野或葡萄园里牧放牲畜，任由牲畜吃别人田里的农作物或葡萄，他必须拿自己田里最好的农作物或葡萄作赔偿。 6倘若有人在自己的田间焚烧荆棘，不小心烧掉了别人的庄稼、禾捆或整个田园，那生火的人就要赔偿一切损失。
7“倘若有人把金钱或物件交给邻居保管，邻居家遭盗，盗贼被缉拿归案后要赔偿双倍； 8倘若没捉到盗贼，邻居就要到审判官那里证明自己没有偷拿。 9倘若二人之间有什么纠纷，无论是为了牛、驴、羊、衣服或失物，争执的双方要把案件呈报审判官，审判官判谁败诉，谁就要赔偿双倍。 10倘若有人把驴、牛、羊或别的牲畜交给邻居看管，牲畜死伤或被人抢走，并且无人看见， 11看守的人就要在耶和华面前起誓没有动邻居的东西，这样失主就应当作罢，看守的人不用赔偿。 12但若牲畜是被人偷去的，受托人就要赔偿失主。 13倘若牲畜被野兽咬死，受托人要把残骸带来当证据，无需赔偿被咬死的牲畜。 14倘若有人向邻居借牲畜，牲畜受伤或死掉，而当时物主不在场，借的人就要赔偿。 15倘若物主当时在场，借的人就不用赔偿。倘若牲畜是租来的，租的人只需付租金不用赔偿。
社会条例
16“倘若有人诱奸了尚未许配的处女，他就要交出聘礼，娶她为妻； 17倘若女方家长反对婚事，男方要付出相当于聘礼的金钱给女方家长。
18“凡行邪术的女人，必须被处死。
19“与动物性交的人，必须被处死。
20“祭拜耶和华以外的其他任何神明的人，必须被处死。
21“不可欺压在你们中间寄居的人，因为你们在埃及也做过寄居的人。
22“不可亏待寡妇和孤儿， 23倘若你们欺凌他们，他们向我呼求，我必听他们的呼求， 24向你们发怒，用刀杀掉你们，使你们的妻子变为寡妇，儿女成为孤儿。
25“倘若有贫苦的同胞向你借钱，你不可像放债的一样从中取利。 26倘若他把衣服给你作抵押，你要在日落之前把衣服还给他。 27因为他只有这件蔽体的衣服，若是没有，他晚上如何睡觉？他若呼求我，我必定帮助他，因为我是仁慈的。 28不可亵渎上帝，也不可咒诅百姓的官长。 29你们要向我献上五谷和新酒，不可迟疑耽延。要把你们的长子献给我。 30也要献上头生的牛羊，它们生下来后可以留在母亲身边七天，第八天要献给我。 31你们要做我圣洁的子民，不要吃田野间被野兽咬死的牲畜，要把它丢给狗吃。
Legi privind proprietatea
1Dacă un om fură un bou sau o oaie și taie animalul sau îl vinde, să restituie cinci boi pentru fiecare bou furat și patru oi pentru fiecare oaie.
2Dacă hoțul este prins spărgând, și el este lovit și moare, cel care l‑a lovit nu va fi vinovat de moartea lui. 3Dar, dacă primește lovitura după răsăritul soarelui, atunci cel care l‑a lovit va fi vinovat de moartea sa.
Hoțul prins trebuie să plătească întreaga despăgubire. Dacă nu are ce să dea, să fie vândut și astfel să plătească pentru furtul lui.
4Când animalul furat – fie el bou, măgar sau oaie – este găsit viu în mâna hoțului, acesta să plătească dublu.
5Dacă un om își lasă turma să pască într‑un ogor sau într‑o vie ori își lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.
6Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și arde grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.
7Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare, și acestea sunt furate din casa celui din urmă, atunci hoțul, dacă este prins, trebuie să plătească dublu. 8Dacă hoțul nu este găsit, stăpânul casei să fie adus la judecători8-9 Sau: să fie adus înaintea lui Dumnezeu., ca să se descopere dacă nu cumva și‑a însușit el bunurile semenului său. 9În orice dispută cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza amândurora va veni până la judecători. Cel pe care‑l vor condamna judecătorii să plătească dublu semenului său.
10Dacă cineva încredințează semenului său un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre a fi supravegheat, și animalul moare, este vătămat sau este capturat fără să vadă cineva, 11să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n‑a pus mâna pe bunurile semenului său. Stăpânul va accepta jurământul, și celălalt nu va plăti. 12Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să‑l restituie stăpânului. 13Dacă a fost sfâșiat de fiare, să fie adus ca dovadă; nu va trebui să restituie nimic pentru rămășițele sfâșiate.
14Când cineva împrumută un animal de la semenul său, iar animalul se lovește sau moare în lipsa stăpânului, cel ce l‑a împrumutat va trebui să plătească. 15Dacă stăpânul a fost cu el, nu va trebui să plătească. Dacă animalul a fost închiriat, prețul chiriei va acoperi pierderea.
Legi privind relațiile sociale și respectul față de Dumnezeu
16Dacă un om va ademeni o fecioară care nu este logodită și se va culca cu ea, va trebui să‑i plătească zestrea și s‑o ia de soție. 17Dacă tatăl ei nu vrea nicidecum să i‑o dea de soție, el îi va plăti în argint prețul zestrei unei fecioare.
18Pe vrăjitoare să n‑o lași să trăiască.
19Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit cu moartea.
20Cel ce aduce jertfe unui dumnezeu, altuia decât Domnului singur, să fie dat spre nimicire20 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan..
21Să nu‑l nedreptățești pe străin și să nu‑i faci rău, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului.
22Să nu‑i asuprești pe văduvă sau pe orfan. 23Dacă îi tot asuprești, și ei continuă să strige către Mine după ajutor, sigur le voi auzi strigătul. 24Mânia Mea se va aprinde și vă voi ucide cu sabia. Soțiile voastre vor ajunge văduve, iar copiii voștri, orfani.
25Dacă împrumuți argint vreunuia din poporul Meu, săracului de lângă tine, să nu te porți cu el ca un cămătar și să nu‑i ceri dobândă. 26Dacă iei haina semenului tău drept garanție, să i‑o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27căci este singura lui învelitoare, este mantaua cu care își învelește trupul. Altfel, cu ce se va culca? Dacă semenul tău strigă către Mine, Eu îl voi asculta, căci sunt plin de har.
28Să nu‑L hulești pe Dumnezeu28 Sau: Să nu‑i hulești pe judecători. și să nu‑l blestemi pe conducătorul poporului tău.
29Să nu întârzii să‑Mi aduci din plinătatea secerișului tău și din sucul livezii tale.29 Sensul frazei ebraice este nesigur. Pe întâiul născut dintre fiii tăi să Mi‑l dai Mie. 30Să faci la fel cu boul tău și cu oaia ta: șapte zile să rămână cu mama sa, iar în a opta zi să Mi‑l dai Mie.
31Să‑Mi fiți niște oameni sfinți. Să nu mâncați niciun fel de carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s‑o aruncați la câini.
