蝗虫之灾
1耶和华对摩西说：“你去见法老，我已使他和他臣仆的心刚硬，好在他们当中行我这些神迹。 2这样，你就可以把我如何严惩埃及人以及我在他们当中所行的神迹告诉你的子孙，好叫你们知道我是耶和华。”
3摩西和亚伦便进宫去见法老，对他说：“希伯来人的上帝耶和华说，‘你要到什么时候才肯在我面前谦卑下来，让我的子民离开这里去事奉我？ 4这次你若再不答应，明天我要使蝗虫飞入你的国境。 5它们铺天盖地，要吃光冰雹过后田间所剩的，包括一切树木。 6你的王宫及臣仆和所有埃及人的房屋都要布满蝗虫，这是你祖祖辈辈从未见过的蝗灾。’”摩西说完，便转身离开法老。
7臣仆对法老说：“这个人还要给我们添多少麻烦呢？让他们离开去事奉他们的上帝耶和华吧！埃及已经快崩溃了，你不知道吗？” 8法老便召摩西和亚伦进宫，对他们说：“你们去事奉你们的上帝耶和华吧！但你们谁要去呢？” 9摩西回答说：“我们男女老幼都要去，还有我们的牛群和羊群，因为我们要去守耶和华的节期，向祂献祭。” 10法老听后，说：“我若让你们带走妇女和孩子，最好耶和华能保护你们！你们真是居心叵测。 11不行！只有男子可以去事奉耶和华，这是你们一直要求的。”法老说完，便下令把他们赶出去。
12耶和华对摩西说：“你向埃及伸杖，使蝗虫飞来吃尽冰雹过后剩下的植物。” 13摩西就向埃及伸杖。耶和华使东风在埃及境内刮了整整一天一夜，到早晨，东风带来了蝗虫。 14埃及到处都布满了蝗虫，数目之多实在是空前绝后。 15整个埃及铺满蝗虫，地上一片黑暗。这些蝗虫吃尽了冰雹过后剩下的农作物和树上的果子，没有留下一点青绿。 16法老急忙召见摩西和亚伦，对他们说：“我得罪了你们的上帝耶和华，又得罪了你们。 17现在求你饶恕我的罪，就这一次，为我祈求你们的上帝耶和华撤去这场死亡之灾吧！” 18摩西就离开法老出去祈求耶和华， 19耶和华就把风向倒转，变成猛烈的西风，把蝗虫刮走，吹进红海。埃及境内一只蝗虫也没留下。 20可是，耶和华又使法老心硬，不让以色列人离开埃及。
黑暗之灾
21耶和华对摩西说：“你向天伸杖，使埃及全境漆黑一片，那黑暗浓得甚至可以摸到。” 22摩西向天伸杖，埃及全境便漆黑了三天之久。 23埃及人彼此看不见，谁也不敢移动半步。可是，以色列人住的地方却有光。 24法老把摩西召来，对他说：“去吧，带着你们的妇女和孩子去事奉耶和华吧，但你们要把牛羊留下。” 25摩西回答说：“你要让我们带走牛羊，因为它们是献给我们上帝耶和华的祭物和燔祭牲。 26我们要带走所有的牲畜，一只蹄子也不留下，因为我们要从其中选一些来献给我们的上帝耶和华。我们抵达目的地前，还不知道把哪些献给祂。” 27但耶和华使法老的心刚硬，不肯让以色列百姓离开。 28法老对摩西说：“给我滚出去！不要再让我见到你，因为你再见我面之日必死。” 29摩西回答说：“你说得好，我必不再见你的面。”
A opta urgie: lăcustele
1Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Du‑te la Faraon, căci i‑am împietrit1 Lit.: i‑am făcut‑o grea; vezi nota de la Ex. 4:21. inima atât lui, cât și slujitorilor săi, ca să fac aceste semne ale Mele în mijlocul lor, 2iar voi să puteți istorisi în auzul copiilor și al nepoților voștri cât de aspru M‑am purtat cu egiptenii și ce semne am făcut în mijlocul lor și astfel să știți că Eu sunt Domnul.“
3Moise și Aaron s‑au dus la Faraon și i‑au zis: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul evreilor: «Până când vei refuza să te smerești înaintea Mea? Lasă‑Mi poporul să plece ca să‑Mi slujească. 4Căci, dacă refuzi să‑Mi lași poporul să plece, iată, voi aduce mâine lăcuste pe teritoriul tău. 5Ele vor acoperi întinderea5 Lit.: ochiul. țării și nimeni nu va mai putea vedea pământul. Ele vor devora tot ce v‑a mai rămas după grindină, vor devora orice copac care crește pe câmp și 6îți vor umple palatele, casele slujitorilor tăi și ale tuturor egiptenilor. Va fi ceva ce nici părinții, nici părinții părinților tăi n‑au văzut de când sunt ei pe pământ și până în ziua aceasta.»“ Apoi ei s‑au întors și au ieșit de la Faraon. 7Slujitorii lui Faraon i‑au zis acestuia: „Până când va fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă‑i pe oamenii aceștia să plece ca să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Încă nu înțelegi că Egiptul este ruinat?“ 8Moise și Aaron au fost aduși înapoi la Faraon și el le‑a zis:
– Duceți‑vă! Slujiți Domnului, Dumnezeul vostru! Dar cine dintre voi va merge?
9Moise i‑a răspuns:
– Vom merge cu tinerii și cu bătrânii noștri, cu fiii și fiicele noastre, cu turmele și cirezile noastre, pentru că avem de ținut o sărbătoare în cinstea Domnului.
10El le‑a zis:
– Așa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecați pe voi și pe copiii voștri! Băgați de seamă, căci știu că aveți de gând să faceți ceva rău10 Sau: Băgați de seamă, căci o s‑o pățiți.! 11Nu așa; duceți‑vă doar voi, bărbații, și slujiți Domnului, căci aceasta ați cerut.
Și au fost alungați dinaintea lui Faraon.
12După aceea, Domnul i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna peste țara Egiptului, ca să iasă lăcustele peste ea și să devoreze orice plantă din țara Egiptului, tot ce a mai rămas după grindină.“ 13Moise și‑a întins toiagul peste țara Egiptului, și Domnul a adus vântul de răsărit peste țară toată ziua aceea și toată noaptea. Când s‑a făcut dimineață, vântul de răsărit a adus lăcustele. 14Lăcustele au venit peste toată țara Egiptului și s‑au așezat pe întreg teritoriul ei. Era un roi de lăcuste atât de numeros, cum n‑a mai fost vreodată și nu va mai fi. 15Ele au acoperit întreaga țară, și tot pământul s‑a înnegrit. Au devorat toate plantele din țară și tot rodul pomilor pe care l‑a lăsat grindina. În toată țara Egiptului n‑a mai rămas nimic verde, nici copaci și nici plante pe câmp. 16Faraon i‑a chemat repede pe Moise și pe Aaron și le‑a zis: „Am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, și împotriva voastră. 17Iartă‑mi păcatul și de data acesta și rugați‑vă Domnului, Dumnezeul vostru, ca să îndepărteze de la mine această urgie de moarte.“
18Moise a ieșit de la Faraon și s‑a rugat Domnului. 19Domnul a făcut să sufle dinspre apus un vânt foarte puternic care a luat lăcustele și le‑a aruncat în Marea Roșie19 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf. Vezi 1 Regi 9:26.. Nicio lăcustă n‑a rămas pe întreg teritoriul Egiptului. 20Dar Domnul i‑a împietrit20 Vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece.
A noua urgie: întunericul
21Apoi Domnul i‑a zis lui Moise: „Întinde‑ți mâna spre cer și va fi întuneric peste toată țara Egiptului, atât de întuneric, încât să‑l poți pipăi.“ 22Moise și‑a întins mâna spre cer și a fost întuneric beznă în toată țara Egiptului timp de trei zile. 23Nu se vedeau unii pe alții și timp de trei zile nu s‑a ridicat niciunul din locul în care era. Dar toți fiii lui Israel au avut lumină în locuințele lor.
24Faraon l‑a chemat pe Moise și i‑a zis:
– Duceți‑vă! Slujiți Domnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.
25Moise a răspuns:
– Ne vei da tu în mâini jertfe și arderi‑de‑tot, pe care să le aducem Domnului, Dumnezeul nostru? 26Și vitele noastre trebuie să meargă cu noi. Nicio copită nu va rămâne, căci din ele vom lua ca să‑I slujim Domnului, Dumnezeul nostru, și până vom ajunge acolo nu știm ce vom folosi ca să‑I slujim Domnului.
27Dar Domnul i‑a împietrit27 Vezi nota de la Ex. 4:21. inima lui Faraon și acesta n‑a vrut să‑i lase să plece.
28Apoi Faraon i‑a zis:
– Pleacă de la mine! Ferește‑te să‑mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care‑mi vei vedea fața, vei muri.
29Moise i‑a răspuns:
– Să fie precum ai zis. Nu‑ți voi mai vedea fața.
