保罗前往耶路撒冷
1我们和众人道别之后，乘船直接驶往哥士，第二天到达罗底，从那里前往帕大喇， 2在帕大喇遇到一艘开往腓尼基的船，就上了船。 3塞浦路斯遥遥在望，船从该岛的南面绕过，一直驶向叙利亚。因为船要在泰尔卸货，我们就在那里上了岸， 4找到当地的门徒后，便和他们同住了七天。他们受圣灵的感动力劝保罗不要去耶路撒冷。 5时间到了，我们继续前行，众门徒和他们的妻子儿女送我们出城。大家跪在岸边祷告之后，彼此道别。 6我们上了船，众人也回家去了。
7我们从泰尔乘船抵达多利买，上岸探访那里的弟兄姊妹，和他们住了一天。 8第二天我们离开那里，来到凯撒利亚，住在传道人腓利家里。他是当初选出的七位执事之一。 9腓利有四个未出嫁的女儿，都能说预言。 10过了几天，一个名叫亚迦布的先知从犹太下来。 11他到了我们这里，拿保罗的腰带绑住自己的手脚，说：“圣灵说，‘耶路撒冷的犹太人也要这样捆绑这腰带的主人，把他交给外族人。’”
12听到这话，我们和当地的信徒都苦劝保罗不要去耶路撒冷。 13但保罗说：“你们为什么这样哭泣，令我心碎呢？我为主耶稣的名甘愿受捆绑，甚至死在耶路撒冷。”
14我们知道再劝也无济于事，只好对他说：“愿主的旨意成就。”
15过了几天，我们收拾行装启程上耶路撒冷。 16有几个凯撒利亚的门徒和我们一起去，并带我们到一个信主已久的塞浦路斯人拿孙家里住宿。
保罗会见雅各和众长老
17我们抵达耶路撒冷后，受到弟兄姊妹的热烈欢迎。 18第二天，保罗和我们去见雅各，众长老都在那里。 19保罗向大家问安之后，便一一述说上帝如何借着他传福音给外族人。 20大家听了，都同声赞美上帝，又对保罗说：“弟兄，你知道数以万计的犹太人信了主，他们都严守律法。 21他们听见有人说你教导住在外族人中的犹太人背弃摩西的律法，不替孩子行割礼，也不遵守犹太人的规矩。 22他们一定会听到你来这里的消息，这该怎么办？ 23请你听我们的建议，这里有四位向上帝许过愿的弟兄， 24你和他们一起去行洁净礼，并由你替他们付费，让他们可以剃头，好叫众人知道你严守律法，循规蹈矩，关于你的传闻都是假的。 25至于那些外族信徒，我们已经写信吩咐他们，不可吃祭过偶像的食物，不可吃血和勒死的牲畜，不可淫乱。”
保罗被捕
26于是，保罗和四位弟兄第二天行了洁净礼，然后上圣殿报告他们洁净期满的日子，好在期满后让祭司为他们每个人献祭物。 27当七日的洁净期将满的时候，有些从亚细亚来的犹太人发现保罗在圣殿里，就煽动众人去抓他。 28他们高喊：“以色列人快来帮忙！就是这人到处教唆人反对我们的民族、律法和圣殿。他还带希腊人进圣殿，玷污这圣地。” 29这是因为他们在城里见过一个名叫特罗非摩的以弗所人和保罗在一起，以为保罗一定把他带进圣殿了。
30消息一传开，全城轰动。众人冲进圣殿把保罗拉出来，随即关上殿门。 31正当他们要杀保罗的时候，有人把耶路撒冷发生骚乱的消息报告给罗马军营的千夫长， 32千夫长马上带着军兵和几个百夫长赶来了。众人一见千夫长和军队，便停止殴打保罗。 33千夫长上前拿住保罗，命人用两条铁链把他锁起来，问他是什么人、做了什么事。 34人群中有人这样喊，有人那样喊，情形混乱不堪，千夫长无法辨明真相，便命人将保罗带回军营。 35保罗刚走上台阶，众人便凶猛地拥挤过来，士兵们只好把他举起来抬着走。 36众人挤在后面喊着说：“杀掉他！”
保罗的申辩
37士兵们抬着保罗来到军营门口，保罗问千夫长：“我可以和你讲几句话吗？”千夫长说：“你也懂希腊话吗？ 38不久前煽动叛乱、带着四千暴徒逃到旷野去的那个埃及人是你吗？” 39保罗说：“我是犹太人，来自基利迦的大数，并非无名小城的人。请准许我向百姓讲几句话。” 40千夫长答应了，保罗就站在台阶上向众人挥手示意，他们都安静下来，保罗用希伯来话对他们说：
Pavel, în drum spre Ierusalim
1După ce ne‑am luat rămas bun de la ei, am plecat pe mare îndreptându‑ne direct spre Cos1 O insulă în Marea Egee.. În ziua următoare, am ajuns în Rodos, iar de acolo în Patara. 2Am găsit o corabie care se îndrepta spre Fenicia, ne‑am îmbarcat și am plecat. 3În zare ne‑a apărut insula Cipru și, lăsând‑o în stânga, am navigat spre Siria. Apoi ne‑am dat jos în Tyr, pentru că acolo urma să fie descărcată corabia. 4I‑am găsit pe ucenici și am rămas cu ei timp de șapte zile. Aceștia îi spuneau lui Pavel, după ce auziseră avertismentele Duhului, să nu se îmbarce spre Ierusalim. 5Când zilele petrecute cu ei s‑au încheiat, am plecat și ne‑am continuat călătoria. Toți bărbații, împreună cu soțiile și copiii, ne‑au însoțit până afară din cetate. Acolo, pe țărm, ne‑am pus în genunchi și ne‑am rugat. 6Apoi, ne‑am luat rămas bun unii de la alții, după care noi ne‑am urcat în corabie, iar ei s‑au întors la ale lor.
7Din Tyr am plecat mai departe, ajungând în Ptolemaida. I‑am salutat pe frați și am rămas cu ei timp de o zi. 8În ziua următoare, am plecat și ne‑am dus în Cezareea8, 16 Vezi nota de la 8:40.. Am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul din cei șapte8 Filip era unul din cei șapte diaconi ai bisericii din Ierusalim., și am rămas la el. 9Acesta avea patru fiice fecioare care profețeau. 10Fiindcă am rămas acolo mai multe zile, un profet, pe nume Agab, s‑a coborât din Iudeea 11și a venit la noi. El a luat brâul lui Pavel și, legându‑și picioarele și mâinile, a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care le spune Duhul Sfânt: «În felul acesta îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparține brâul acesta și‑l vor preda în mâinile neamurilor!»“ 12Când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și localnicii l‑am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. 13Atunci Pavel a răspuns: „Cum se face că plângeți așa și‑mi frângeți inima?! Eu sunt gata nu doar să fiu legat, ci chiar să și mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus!“ 14Pentru că nu se lăsa convins, am tăcut, spunând doar: „Facă‑se voia Domnului!“
15După zilele acelea, ne‑am pregătit și ne‑am suit la Ierusalim. 16Au venit cu noi și câțiva ucenici din Cezareea și ne‑au condus la Mnason, un vechi ucenic din Cipru, la care urma să găzduim.
Pavel în Ierusalim
17Când am sosit în Ierusalim, frații ne‑au primit cu bucurie. 18A doua zi, Pavel a mers împreună cu noi la Iacov, și toți bătrânii18 Sau: prezbiterii. au venit acolo. 19După ce i‑a salutat, Pavel le‑a istorisit pe rând lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin slujba lui. 20Când au auzit ei aceste lucruri, L‑au slăvit pe Dumnezeu și i‑au zis lui Pavel: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut și toți sunt plini de zel pentru Lege! 21Lor însă li s‑a spus despre tine că‑i înveți pe toți iudeii din mijlocul neamurilor să se lepede de Moise, spunându‑le să nu‑și circumcidă copiii și să nu umble potrivit cu obiceiurile. 22Ce este de făcut? Sigur vor auzi că ai sosit. 23Fă deci ce‑ți spunem noi: avem aici patru bărbați care au făcut un jurământ23 Cu referire la jurământul de nazireat.. 24Ia‑i cu tine, curățește‑te împreună cu ei și cheltuie24 Vezi Num. 6:14-15. tu pentru ei ca să‑și radă capul. Și astfel vor ști toți că niciunul din lucrurile care li s‑au spus despre tine nu este așa, ci dimpotrivă, tu însuți umbli păzind Legea. 25Cu privire la neamurile care au crezut, noi am hotărât și le‑am trimis îndemnul să se ferească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale sugrumate25 Vezi nota de la 15:20. și de curvie.“
26Atunci Pavel i‑a luat pe acei bărbați și, a doua zi, după ce s‑a curățit împreună cu ei, a intrat în Templu și a anunțat când va fi sfârșitul zilelor de curățire, când urma să fie adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei.
Arestarea lui Pavel
27Când cele șapte zile erau pe sfârșite, iudeii din Asia l‑au văzut pe Pavel în Templu. Ei au agitat toată mulțimea și au pus mâna pe el, 28strigând: „Bărbați israeliți, veniți în ajutor! Acesta este omul care‑i învață pe toți, pretutindeni, împotriva poporului nostru, împotriva Legii și împotriva acestui loc! Ba încă a adus și niște greci în Templu și a întinat acest loc sfânt!“ 29Căci îl văzuseră mai înainte în cetate pe Trofimos efeseanul împreună cu Pavel și credeau că Pavel îl adusese în Templu. 30Toată cetatea s‑a pus în mișcare, și poporul a alergat într-acolo. L‑au prins pe Pavel, l‑au târât afară din Templu, și au fost încuiate imediat ușile. 31În timp ce încercau să‑l omoare, s‑a dus vestea la tribunul cohortei31 Gr.: chiliarchos. Lat.: tribunus militaris, o funcție militară importantă, fiind un punct de pornire într‑o carieră politică. Tribunul era comandant peste 600-1000 de oameni. În cazul de față, este vorba despre Claudius Lisias (vezi F.A. 23:26), comandantul cohortei romane ce se afla cantonată în fortăreața Antonia. că întregul Ierusalim este cuprins de agitație. 32Acesta a luat imediat niște soldați și niște centurioni32 Ofițeri romani subalterni, comandanți peste aproximativ 100 de oameni. și a alergat la ei. Când i‑au văzut pe tribun și pe soldați, au încetat să‑l mai bată pe Pavel. 33Atunci tribunul s‑a apropiat, l‑a arestat pe Pavel și a poruncit să fie legat cu două lanțuri. Apoi a întrebat cine era și ce făcuse. 34Unii din mulțime strigau una, alții alta, așa că, din cauza tulburării, neputând să afle exact ce se întâmplase, a poruncit să fie dus în fort. 35Când a ajuns la trepte, Pavel a trebuit să fie dus de către soldați, din cauza violenței mulțimii. 36Căci mulțimea poporului mergea după el, strigând: „La moarte cu el!“
Pavel se adresează mulțimii
37Tocmai când urma să fie dus în fort, Pavel i‑a zis tribunului:
– Îmi este îngăduit să‑ți spun ceva?
Tribunul l‑a întrebat:
– Știi grecește? 38Deci nu ești tu egipteanul care, cu câtva timp în urmă, a pornit o răscoală și i‑a dus în pustie pe cei patru mii de asasini38 Sau: sicari, nume dat membrilor unei grupări naționaliste fanatice, ostilă Romei, care își asasinau oponenții politici. Denumirea este de origine latină și se referă la arma folosită de acești asasini: un pumnal scurt, încovoiat, numit sica.?
39Pavel i‑a răspuns:
– Eu sunt iudeu, din Tarsul Ciliciei, cetățean al unei cetăți nu lipsită de importanță39 Sursele istorice atestă importanța și privilegiile de care s‑a bucurat orașul Tars în timpul stăpânirii romane, mulți locuitori, printre care și iudei, primind cetățenia romană pentru ei și pentru urmașii lor.. Te rog fierbinte, dă‑mi voie să vorbesc poporului!
40Tribunul i‑a dat voie, iar Pavel, stând în picioare pe trepte, a făcut poporului semn cu mâna. Când s‑a făcut tăcere deplină, li s‑a adresat în limba ebraică astfel:
