但以理在狮子坑
1大流士决定设立一百二十个总督治理全国。 2总督之上，设三个总长，以维护王的统治，但以理是其中之一。 3因为但以理有非凡的心智，远超过其他总长和总督，王便考虑让他治理全国。 4于是，其他总长和总督想在但以理的政务中找把柄控告他，却找不到任何把柄或过失，因为他诚实可靠，毫无过失。 5最后他们说：“除非我们从但以理上帝的律法下手，否则找不到指控他的把柄。”
6于是，这些总长和总督齐来见王，说：“愿大流士王万岁！ 7所有总长、行政官、总督、谋士和省长都认为王应该下一道禁令，三十天内，任何人不得向王以外的神明或人祷告，违者必被扔进狮子坑。 8王啊，求你颁布、签署这道禁令，使之不可更改，正如玛代人和波斯人的律令是不可更改的。” 9于是大流士王签署了这道禁令。
10但以理知道王签署禁令后，就回到家里。他楼上的窗户朝向耶路撒冷，他像往常一样每日三次跪下向上帝祷告、感恩。 11那些官员一同来了，发现但以理向他的上帝祷告、祈求， 12便去见王，提及王的禁令，说：“王啊，你不是签署禁令，三十天内，任何人不得向王以外的神明或人祷告，违者必被扔进狮子坑吗？”王说：“确有此事，按照玛代人和波斯人的律，这禁令不可更改。” 13他们对王说：“王啊，被掳来的犹大人但以理不理会你和你的禁令，仍一日三次向他的上帝祈祷。” 14王听了这些话，十分愁烦，一心想救但以理，直到日落都在筹划解救之道。 15那些人齐来见王，说：“王啊，按照玛代人和波斯人的律，王颁布的禁令和律例是不可更改的。”
16王便下令把但以理带来扔进狮子坑。他对但以理说：“愿你忠心事奉的上帝拯救你！” 17坑口用大石封住，并加上王和大臣的封印，使惩办但以理的事不可更改。 18王回宫后，整夜禁食，拒绝娱乐，无法入睡。
19次日黎明，王起来匆忙赶往狮子坑， 20到了坑边，凄声呼喊但以理：“永活上帝的仆人但以理啊，你忠心事奉的上帝有没有救你脱离狮子的口？” 21但以理对王说：“愿王万岁！ 22我的上帝差遣天使封住了狮子的口，不让它们伤害我，因为我在上帝面前是清白的。王啊，我在你面前也没有过错。” 23王非常高兴，便命人把但以理从坑中拉上来。于是，但以理从坑中被拉了上来，他因为信靠他的上帝，身上毫无损伤。 24王下令把那些恶意控告但以理的人及其儿女妻子都带来，扔进狮子坑。他们还没到坑底，狮子便扑上去，咬碎了他们的骨头。
25后来，大流士王传谕境内的各族、各邦、各语种的人，说：“愿你们大享平安！ 26我下令，我统治的国民都要敬畏但以理的上帝，
“因为祂是永活长存的上帝，
祂的国度永不灭亡，
祂的统治直到永远。
27祂庇护、拯救，
在天上地下行神迹奇事，
救但以理脱离狮子的口。”
28因此，在大流士和波斯人塞鲁士执政期间，但以理凡事亨通。
Daniel în groapa cu lei
1Lui Darius1 Vezi nota de la 5:31. i s‑a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. 2El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să‑l pună responsabil peste toată împărăția. 4Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n‑au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt. 5Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“
6Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! 7Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr‑o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.“
9După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.
10Dar Daniel, când a aflat că s‑a scris documentul, s‑a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. 11Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l‑au găsit pe Daniel căutându‑L și implorându‑L pe Dumnezeul său.
12Apoi s‑au înfățișat înaintea împăratului și i‑au vorbit cu privire la interdicția împărătească:
– Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?
Împăratul a răspuns și a zis:
– Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.
13Ei au răspuns apoi împăratului:
– Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris‑o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune.
14Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s‑a mâhnit foarte tare. El și‑a pus în gând să‑l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s‑a frământat cum să‑l salveze.
15Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au zis:
– Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!
16Atunci împăratul a poruncit să‑l aducă pe Daniel și să‑l arunce în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“
17A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat‑o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18Apoi împăratul s‑a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce18 Sau: a petrecut noaptea postind. și fără să i se aducă vreo concubină18 Sensul termenului aramaic este nesigur; sau dansatoare. Sau: fără să mănânce și fără să se delecteze.; n‑a avut somn deloc. 19La revărsatul zorilor, împăratul s‑a sculat și s‑a dus în grabă la groapa cu lei. 20Când s‑a apropiat de groapă, l‑a strigat pe Daniel cu durere în glas.
Împăratul i‑a zis lui Daniel:
– Daniel, rob al Dumnezeului cel Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?
21Atunci Daniel i‑a vorbit împăratului:
– Să trăiești veșnic, împărate! 22Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m‑au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!
23Atunci împăratul s‑a bucurat mult pentru el și a poruncit să‑l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit nicio rană pe el, pentru că s‑a încrezut în Dumnezeul său.
24Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care‑l acuzaseră pe24 Lit.: care mâncaseră părțile lui, o exprimare care arată ironia situației: cei ce, în mod figurat, „mâncaseră părțile lui Daniel“, ajung să fie ei înșiși mâncați de lei. Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i‑au și apucat cu putere și le‑au sfărâmat toate oasele.
25După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!
26Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.
Căci El este Dumnezeul cel Viu
și El dăinuie pe vecie!
Împărăția Lui nu va fi nimicită,
iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.
27El scapă și salvează.
El face semne și minuni
în ceruri și pe pământ,
căci l‑a scăpat pe Daniel
din ghearele leilor.“
28Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul28 Sau: lui Darius, adică a lui Cirus Persanul; vezi nota de la 5:31..
