1我心里想：“来吧，不如尽情享乐，好好享受！”唉！结果这也是虚空。 2我说：“欢笑只不过是一阵狂妄，享乐又有什么用！” 3于是，我决意用酒使自己快乐，在体验愚昧的同时仍然保持理智，直到我明白在短暂的人生岁月中做何事才有益。 4我大动工程，为自己建造房屋，栽种葡萄园， 5开垦花圃园囿，种植各种果树， 6开凿池塘，浇灌茂林。 7我买了仆婢，又有生在家中的仆婢，拥有的牛羊远超过有史以来耶路撒冷的任何人。 8我为自己积聚金银，搜罗列王和各省的奇珍异宝，得到男女歌优及许多妃嫔——都是世人所想望的。 9这样，我便财势日增，享誉盛名，超过耶路撒冷历来所有的人。然而，我仍然保持智慧。 10凡我眼睛爱看的、心里渴慕的，我都随心所欲，尽情享受。我的心从劳碌中得到欢乐，这是我劳碌所得的回报。 11然而，当我回顾双手辛勤经营的一切成就时，唉，却发现都是虚空，都是捕风；日光之下的一切都毫无益处。 12于是，我转念思考什么是智慧、狂妄和愚昧。其实以后接替君王的人除了重演历史之外，还能做什么呢？ 13我领悟到智慧胜过愚昧，如同光明胜过黑暗。 14智者高瞻远瞩，愚人却在黑暗中摸索。但我知道两者终必有同样的命运。 15于是，我想：“既然愚人的命运也将是我的命运，我有智慧又怎么样呢？我只能说，‘这也是虚空。’” 16因为智者和愚人一样，不过被人记得一时，日后都会被遗忘。两者都难逃死亡。 17所以，我憎恶生命，因为在日光之下所做的一切都令我愁烦。唉！这一切都是虚空，都是捕风。 18我憎恶自己在日光之下劳碌得来的一切，因为这些必留给后人。 19谁知道那人是智者还是愚人呢？然而，他却要接管我在日光之下用智慧辛勤经营的产业。这也是虚空。 20因此，我对自己在日光之下一切的劳碌感到绝望。 21一个人用智慧、知识和技能所得来的一切，却要留给不劳而获的人享用，这也是虚空，是极大的不幸！ 22世人在日光之下劳心劳力，究竟得到什么呢？ 23他们一生充满痛苦，劳碌中尽是愁烦，即使夜间心里也不安宁。这也是虚空。 24对人而言，没有什么比吃喝并享受劳碌之乐更好，我看这也是出自上帝的手。 25离了上帝，谁还能吃喝享受呢？ 26上帝把智慧、知识和喜乐赐给祂喜悦的人，却让罪人忙于积攒财富，然后把他们的财富赐给祂喜悦的人。这也是虚空，也是捕风。
Deșertăciunea plăcerilor
1Am zis atunci inimii mele:
„Voi încerca veselia,
să văd dacă este bună!“
Dar iată că și aceasta este deșertăciune!
2Am zis despre râs: „Este o nebunie!“,
iar despre veselie – „Ce folos are?“
3Am hotărât în inima mea să‑mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înțelepciune – și să îmbrățișez astfel nebunia, până voi înțelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puținele zile ale vieții lor.
4Mi‑am lărgit lucrările: mi‑am construit case și mi‑am sădit vii, 5mi‑am amenajat grădini și parcuri și am plantat în ele pomi cu tot felul de roade. 6Mi‑am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulțimea pomilor ce au răsărit. 7Mi‑am cumpărat robi și roabe și am avut fii de robi în casă. Am avut și vite – cirezi și turme – mai multe decât toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8Mi‑am strâns argint și aur, proprietăți împărătești și provincii. Mi‑am adus cântăreți și cântărețe și, desfătarea fiilor omului, mai multe țiitoare8 Sensul expresiei ebraice este nesigur. Posibil o aluzie la un harem. LXX, Siriacă: un paharnic și femei-paharnic.. 9M‑am îmbogățit și am sporit în avuție mai mult decât toți cei ce fuseseră înaintea mea la Ierusalim și mi‑am păstrat și înțelepciunea.
10Nu am refuzat nimic din ceea ce mi‑au cerut ochii
și nu mi‑am oprit inima de la nicio bucurie,
căci inima mea s‑a bucurat de toată osteneala mea
și aceasta mi‑a fost partea din toată truda mea.
11Apoi, când m‑am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
și la toată truda cu care le făcusem,
iată că totul este deșertăciune și goană după vânt
și nu există niciun câștig sub soare.
Deșertăciunea înțelepciunii și a prostiei
12Am cântărit apoi înțelepciunea,
nebunia și prostia.
Ce poate să facă omul care vine după împărat,
decât tot ceea ce s‑a făcut și mai înainte?
13Am înțeles că înțelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia,
cu cât este lumina mai de folos decât întunericul.
14Cel înțelept își are ochii în cap,
dar nesăbuitul umblă în întuneric.
Am înțeles însă
că pe amândoi îi așteaptă aceeași soartă14-15 Cu referire la moarte..
15Atunci am zis în inima mea:
„Dacă și pe mine mă așteaptă soarta nesăbuitului,
atunci pentru ce am fost eu nespus de înțelept?“
Și am zis în inima mea:
„Și aceasta este deșertăciune!“
16Căci o amintire veșnică nu va rămâne nici în urma înțeleptului,
nici a nesăbuitului.
În zilele care vin totul este deja dat uitării.
La fel cum moare înțeleptul, tot așa moare și nesăbuitul.
Deșertăciunea ostenelii
17Am ajuns astfel să urăsc viața, pentru că nu mi‑a plăcut ce se întâmplă sub soare, căci totul este deșertăciune și goană după vânt! 18Mi‑am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus‑o sub soare și pe care o las omului care vine după mine. 19Cine știe dacă va fi înțelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus‑o și am administrat‑o cu înțelepciune sub soare…. Și aceasta este deșertăciune! 20M‑am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din cauza ostenelii mele pe care am depus‑o sub soare, 21căci unii oameni lucrează cu înțelepciune, cu pricepere21 Lit.: cunoștință. și cu îndemânare, ca apoi să își lase partea lor unui om care nu s‑a trudit. Dar și aceasta este deșertăciune și un mare rău! 22Căci ce folos are omul din toată munca lui și din toată osteneala pe care sufletul său a depus‑o sub soare? 23Într-adevăr, toate zilele lui sunt pline de necazuri, iar munca sa este doar mâhnire. Nici chiar noaptea nu i se odihnește inima! Și aceasta este deșertăciune!
24Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea și să‑și sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înțeles că și aceasta vine din mâna lui Dumnezeu. 25Căci cine poate mânca și cine se poate bucura fără El? 26Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înțelepciune, cunoștință și bucurie, dar celui păcătos îi dă munca să adune și să strângă, pentru ca apoi să‑i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!
