万事虚空
1以下是在耶路撒冷做王的大卫之子——传道者的话。
2传道者说：虚空的虚空，
虚空的虚空，一切都是虚空。
3人在日光之下的一切劳碌有什么益处呢？
4一代过去，一代又来，
大地却永远长存。
5太阳升起，太阳落下，
匆忙回到升起之地。
6风吹向南，又转向北，
循环不息，周而复始。
7江河涌流入海，海却不会满溢；
江河从何处流出，又返回何处。
8万事令人厌烦，人述说不尽。
眼看，看不饱；
耳听，听不够。
9以往发生的事，将来还会发生；
先前做过的事，将来也必再做。
日光之下，根本没有新事。
10人可以指着哪件事说：
“看啊，这是新事”？
所谓的新事在我们以前早就有了。
11过去的事无人记得，
将来的事后人也不记得。
智慧之虚空
12我传道者曾在耶路撒冷做以色列的王。 13我专心用智慧去研究、探索天下各样的事，发现上帝给世人的是极重的苦工。 14我观察一切日光之下所做的事，看啊，都是虚空，好像捕风。 15弯曲的不能变直，缺少的无法补足1:15 “补足”希伯来文是“数算”。。 16我心里想：“我获得极大的智慧，远超过以前统治耶路撒冷的人。我拥有丰富的智慧和知识。” 17我又专心察明智慧和知识、狂妄和愚昧，却发现这也是捕风。 18因为智慧越高，愁烦越多；知识越多，痛苦越深。
1Cuvintele oratorului1-2, 12 Ebr.: qohelet, termen cu sens nesigur. Gr.: ekklesiastes, termen care arată înspre o persoană care vorbește în fața unei adunări (gr.: ekklesia; ebr.: qahal); sau conducător al adunării., fiul lui David, rege la Ierusalim.
Deșertăciunea existenței
2O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice oratorul.
O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune!
3Ce câștig are omul din toată osteneala
pe care o depune sub soare?
4O generație trece și apoi altă generație vine,
dar pământul rămâne mereu în picioare.
5Soarele răsare și apune,
grăbindu‑se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6Vântul se îndreaptă spre sud
și se întoarce spre nord.
Vântul se întoarce din nou, umblă
și revine la circuitul său.
7Toate râurile curg spre mare,
fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
doar ca să pornească iarăși de acolo.
8Toate lucrurile sunt obositoare,
cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
așa cum nici urechea nu se satură să asculte.
9Ce a fost va mai fi,
iar ce s‑a făcut se va mai face.
Nu este nimic nou sub soare!
10Este vreun lucru despre care cineva poate zice:
„Vezi lucrul acesta? Este nou!“?
Totuși, el exista demult,
încă din veacurile dinaintea noastră.
11Nu a rămas nicio amintire despre oamenii de demult,11 Textul sugerează că poate fi vorba și despre lucrurile sau evenimentele de la început.
tot așa cum nici cei ce vor urma
nu se vor mai păstra în amintirea
celor ce vor veni după ei.
Deșertăciunea înțelepciunii
12Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13Mi‑am îndemnat inima să caute și să cerceteze înțelepciunea cu privire la tot ce este înfăptuit sub ceruri. Aceasta este o muncă obositoare, pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 14Am observat toate lucrările care se fac sub soare și iată că toate sunt deșertăciune și goană după vânt.
15Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
iar ce lipsește nu poate fi numărat.
16I‑am vorbit inimii mele, zicând: „Iată că mi‑am mărit și mi‑am sporit înțelepciunea mai mult decât toți cei care au fost la Ierusalim înaintea mea. Inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoștință.“ 17Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia, dar mi‑am dat seama că și aceasta este goană după vânt.
18Căci unde este multă înțelepciune, este și multă supărare
și cu cât este mai multă cunoștință,
cu atât este mai multă mâhnire.
