Chinese Contemporary Bible (Simplified)

撒迦利亚书 11:1-17

羊群必遭杀戮

1黎巴嫩啊,打开你的门吧,

好让火焰吞噬你的香柏树。

2松树啊,哀号吧,

因为香柏树已经倒下,

挺拔的树木已被毁坏。

巴珊的橡树啊,哀号吧,

因为茂密的树林已被砍倒。

3听啊,牧人在哀号,

因为他们肥美的草场已被毁坏。

听啊,狮子在吼叫,

因为约旦河畔的丛林已被毁坏。

4我的上帝耶和华说:“你去牧养这群待宰的羊吧。 5买羊宰羊的不受惩罚,卖羊的说,‘耶和华当受称颂!我发财了。’它们的牧人不怜悯它们。 6因此,我不再怜悯这地方的居民,我要使他们落在邻人及其君王手中,任这地方被摧毁,必不从敌人手中拯救他们。这是耶和华说的。”

7于是,我牧养这群最困苦的待宰之羊。我拿了两根杖,一根叫“恩惠”,一根叫“联合”,开始牧养羊群。 8我在一个月之内除掉了三个牧人。

然而,我厌烦羊群,他们也厌恶我。 9于是我说:“我不再牧养你们了。要死的就死吧,要灭亡的就灭亡吧,让剩下的互相吞吃吧。” 10然后,我拿起那根叫“恩惠”的杖,把它折断,以废除我与万民所立的约。 11约就在当天废除了,那些注视着我的困苦羊便知道这是上帝的话。

12我对他们说:“你们若认为好,就给我工钱,不然就算了。”于是,他们给了我三十块银子作工钱。 13耶和华对我说:“把这一大笔钱丢给窑户吧,这就是我在他们眼中的价值!”我便把三十块银子丢给圣殿中的窑户。 14我又把那根叫“联合”的杖折断,以断开犹大以色列之间的手足之情。

15耶和华又对我说:“你再拿起愚昧牧人的器具, 16因为我要使一位牧人在地上兴起,他不照顾丧亡的,不寻找失散的,不医治受伤的,不牧养健壮的,反而吃肥羊的肉,撕掉它们的蹄子。

17“丢弃羊群的无用牧人有祸了!

愿刀砍在他的臂膀和右眼上!

愿他的臂膀彻底枯槁,

他的右眼完全失明!”

Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 11:1-17

1Deschide‑ți porțile, Libanule,

ca să‑ți mistuie focul cedrii!

2Gemi, chiparosule, căci cedrul a căzut,

cei măreți au fost distruși!

Gemeți, stejari din Bașan,

căci pădurea cea deasă a fost doborâtă!

3Se aude geamătul păstorilor,

căci le‑a fost distrusă gloria3 Cu referire la pășunile întinse.!

Se aude urletul puilor de lei,

căci a fost distrusă mândria3 Cu referire la desișurile de pe malul Iordanului. Iordanului.

Doi păstori

4Așa vorbește Domnul Dumnezeul meu: „Păstorește turma care este pentru tăiere! 5Cei ce le cumpără, le taie și nu se simt vinovați, iar cei ce le vând, zic: «Binecuvântat să fie Domnul căci ne‑am îmbogățit!» Nici chiar păstorii lor nu le cruță! 6Căci nu‑i voi mai cruța pe locuitorii țării, zice Domnul, ci iată, îl voi da pe fiecare om pe mâna semenului său și pe mâna regelui său! Ei vor devasta țara, iar Eu n‑o voi elibera din mâna lor.“

7Atunci am păstorit turma care era pentru tăiere, și anume, pe cele asuprite din turmă. Am luat două toiege – pe unul l‑am numit „Bunăvoință7, 10 Sau: Plăcere.“, iar pe celălalt l‑am numit „Unire“ – și am păstorit turma. 8Într‑o lună m‑am descotorosit de cei trei păstori.

Sufletul meu nu i‑a8 Cel mai probabil cu referire la turmă, la popor. mai răbdat, iar sufletul lor se scârbise și el de mine! 9Am zis: „Nu vă voi mai păstori! Cea care este pe moarte să moară, cea care‑i de pierit să piară, iar cele ce vor rămâne, să se mănânce unele pe altele!“

10Apoi mi‑am luat toiagul numit „Bunăvoință“ și l‑am rupt, ca să rup astfel legământul pe care l‑am încheiat cu toate popoarele. 11A fost rupt în ziua aceea, iar cele asuprite din turmă, care au luat seama la mine, au știut că acesta era Cuvântul Domnului.

12Atunci le‑am zis: „Dacă găsiți cu cale, dați‑mi plata, dacă nu, nu mi‑o dați!“ Mi‑au cântărit ca plată treizeci de arginți12 Prețul unui sclav, printre israeliți (vezi Ex. 21:32); un preț derizoriu..

13Dar Domnul mi‑a zis: „Aruncă olarului prețul aceasta «scump»13 Domnul este ironic aici., la care am fost prețuit de către ei!“ Am luat cei treizeci de arginți și i‑am aruncat olarului, în Casa Domnului.

14Apoi am rupt și cel de‑al doilea toiag, numit „Unire“, ca să rup astfel frăția dintre Iuda și Israel. 15Domnul mi‑a zis: „Ia din nou uneltele păstorului nebun! 16Căci iată, voi ridica în țară un păstor căruia nu‑i va păsa de oile care pier. Pe cea tânără n‑o va căuta, pe cea rănită n‑o va vindeca, iar de cea sănătoasă nu se va îngriji, ci va mânca din carnea celor grase și le va smulge copitele.

17Vai de păstorul de nimic,

care își părăsește turma!

Să cadă sabia peste brațul lui

și pe ochiul lui cel drept!

Să i se usuce brațul în întregime

și să‑i orbească de tot ochiul drept!“