Chinese Contemporary Bible (Simplified)

利未记 25

安息年的条例

1耶和华在西奈山上对摩西说: “你把以下条例告诉以色列人。

“你们到了我将要赐给你们的土地后,要让土地每七年在耶和华面前休耕一年。 六年之内,你们可以耕种田地,修整葡萄园,收获出产。 但第七年是安息年,土地要休息,以尊崇耶和华。你们不可耕种,不可修整葡萄园。 不可收割自生自长的庄稼,也不可摘未经修剪而结的葡萄。这一年土地要休耕。 但安息年间土地里自生自长的,你们和你们的仆婢、雇工与住在你们中间的外族人都可以吃, 你们的牲畜和境内的野兽也可以吃。

禧年的条例

“你们要计算七个安息年,即七个七年,共四十九年。 第五十年的七月十日赎罪日那天,你们要在境内各地吹号。 10 你们要以这年为圣年,向境内所有居民宣告自由。这年将成为你们的禧年。各人要得回卖掉的祖业,卖身为奴的可以自由回家。 11 第五十年是你们的禧年。这一年你们不可耕种,不可收割自生自长的庄稼,也不可摘未经修剪而结的葡萄。 12 这是禧年,是你们的圣年,你们可以吃土地里自生自长的。 13 在禧年,各人要得回卖掉的地业。 14 因此,你们和同胞买卖田地时,不可彼此亏负。 15 买卖双方要按照距下个禧年的年数多少定价。 16 距下个禧年的年数多,价钱就高;年数少,价钱就低。因为卖的是田地收成的次数。 17 要敬畏你们的上帝,不可彼此亏负。我是你们的上帝耶和华。 18 你们要遵行我的律例,持守我的典章,就可以在那片土地上安居。 19 土地会出产丰富,使你们丰衣足食、安然居住。 20 你们可能会问,‘第七年不种不收,我们吃什么?’ 21 我要在第六年赐福给你们,使田地的出产够你们吃三年。 22 第八年开始耕种时,你们仍会吃陈粮,一直吃到第九年的收割季节。

赎回土地的条例

23 “你们不可永远卖掉土地,因为土地是我的,你们只不过是寄居在那片土地上的过客。 24 你们购买每一块土地时,都必须让原主保留赎回的权利。 25 如果有人因贫穷而卖掉土地,他的近亲要把卖掉的土地赎回来。 26 如果无人为他赎回,而他自己渐渐富裕起来,有能力赎回, 27 他要计算卖掉土地的年数,退还距下个禧年所剩年数的地价,便可以赎回自己的土地。 28 如果他没有能力赎回,所卖的土地在禧年之前要属于买主。到了禧年,买主必须把土地归还原主。

赎回房屋的条例

29 “如果有人卖掉自己城里的房子,要保留一年赎回权。卖掉房子的一年之内,他可以赎回。 30 如果一年之内他没有赎回,房子便永远归买主所有,就是到了禧年也不用归还。 31 如果房子在四围无墙的乡村,要视房子为乡下的土地,原主可以赎回;到了禧年,买主必须将房子归还。 32 在利未人的城邑里,利未人有权随时赎回所卖的房子。 33 如果他们没有赎回,到了禧年要把房子归还他们;因为在利未人的城里,利未人的房屋是他们在以色列人中所拥有的产业。 34 但不可出卖利未人城郊的草场。那是他们永远拥有的产业。

照顾同胞的条例

35 “如果你们的同胞生活日益贫穷,难以维生,你们要像照顾外族人和寄居者一样照顾他的生活,让他住在你们当中。 36 你们不可从中谋利,要敬畏上帝,让他住在你们当中。 37 你们借钱给他,不可收取利息;借粮给他,不可谋利。 38 我是你们的上帝耶和华。我曾经带领你们离开埃及,为要把迦南赐给你们,并做你们的上帝。

买卖奴隶的条例

39 “如果你们的同胞穷得把自己卖给你们,不可把他当作奴隶, 40 要待他像雇工和寄居者一样。他要为你工作到禧年。 41 到了禧年,他和孩子们便可以离开你们,回到自己的宗族和祖业。 42 因为以色列人是我的仆人,是我从埃及带出来的,所以他们不可卖身为奴。 43 你们也不可苛待他们,要敬畏你们的上帝。 44 你们可以从邻国购买奴隶, 45 也可以买居住或出生在你们境内的外族人。这些人可以作你们的产业。 46 你们可以将他们作为产业传给你们的子孙,使他们终身做奴隶。但你们不可苛待自己的同胞。

47 “如果你们中间的外族人渐渐富裕,你们同胞中却有人日益贫穷,把自己卖给外族人或他们的族人, 48 他可以保留赎身的权利。他的兄弟、 49 叔伯、堂兄弟或其他近亲都可以赎回他。如果他富裕起来,也可以赎回自己。 50 他要和买主计算从自己卖身为奴到下个禧年之间的年数,然后按雇工的工价,照年数计算赎价。 51 如果离禧年还有很多年,他就要按比例偿还大部分卖身款为自己赎身。 52 如果离禧年只有不多的几年,他就要按年数偿还卖身款为自己赎身。 53 买主要待他如按年雇佣的工人。你们要确保买主不会苛待他。 54 如果禧年来临前他没有被赎回,到了禧年他和孩子们都要获得自由。 55 因为以色列人是我的仆人,是我从埃及领出来的仆人。我是你们的上帝耶和华。

Nouă Traducere În Limba Română

Leviticul 25

Reglementări privind celebrarea anului sabatic

1Domnul i-a zis lui Moise pe muntele Sinai: „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să ţină un Sabat în cinstea Domnului. Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi tai via şi să-i strângi roadele, dar în al şaptelea an să ţii un Sabat deplin pentru pământ, un Sabat în cinstea Domnului: să nu-ţi semeni ogorul şi să nu-ţi tai via. Să nu culegi ce va ieşi după seceriş şi să nu aduni strugurii viei tale netăiate[a]; să fie un an de odihnă pentru pământ. Să mănânci ceea ce va ieşi de la sine din pământ în timpul anului de odihnă, atât tu, cât şi sclavul sau sclava ta, zilerul, peregrinul, vitele tale şi animalele sălbatice din ţară; tot ce va ieşi din pământ să vă slujească drept hrană.

Reglementări privind celebrarea anului de veselie

Să numeri şapte rânduri de sabat al anilor, adică de şapte ori şapte ani; aşadar şapte rânduri de sabat al anilor sunt patruzeci şi nouă de ani. Apoi să pui să se sune tare din trâmbiţă; în ziua a zecea a lunii a şaptea, în Ziua Ispăşirii, să se sune din trâmbiţă în toată ţara. 10 Să sfinţiţi cel de-al cincizecilea an şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei. Acesta să fie pentru voi anul de veselie[b]: fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui şi fiecare din voi să se întoarcă la clanul lui. 11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi anul de veselie: să nu semănaţi, să nu culegeţi ce creşte după seceriş şi să nu culegeţi viile netăiate. 12 Acesta este anul de veselie – să fie sfânt pentru voi; să mâncaţi doar ceea ce va creşte de la sine pe ogor.

13 În acest an de veselie să vă întoarceţi, fiecare din voi, la proprietatea voastră.

14 Când veţi vinde ceva semenului vostru sau când veţi cumpăra de la semenul vostru, să nu vă înşelaţi unul pe altul. 15 Când veţi cumpăra de la semenul vostru, să plătiţi socotind anii de la anul de veselie, iar cel care vă va vinde să ceară un preţ, ţinând cont de anii care mai rămân pentru cules. 16 Dacă anii sunt mulţi, atunci să ridici preţul, iar dacă anii sunt puţini, să scazi preţul, pentru că ţi se vinde un anumit număr de secerişuri. 17 Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să vă temeţi de Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

18 Să împliniţi poruncile Mele, să păziţi legile Mele şi să le înfăptuiţi, ca să trăiţi în siguranţă în ţară. 19 Ţara îşi va da rodul, iar voi veţi mânca şi veţi trăi în siguranţă în ea. 20 Dacă vă veţi întreba ce veţi mânca în al şaptelea an, deoarece nu semănaţi şi nu vă strângeţi roadele, 21 atunci să ştiţi că Eu vă voi da binecuvântarea Mea în al şaselea an într-o asemenea măsură, încât pământul va da roade pentru trei ani. 22 Când veţi semăna în al optulea an, veţi mânca tot din roadele vechi; până în al nouălea an, până la noile roade, veţi mânca tot din cele vechi.

23 Pământul să nu fie vândut pe veci, pentru că ţara este a Mea, iar voi sunteţi străini şi peregrini înaintea Mea. 24 De aceea, în toată ţara pe care o veţi stăpâni, să daţi dreptul de răscumpărare pentru pământuri.

25 Dacă unul dintre cei din poporul tău va sărăci şi îşi va vinde o parte din proprietatea lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, adică ruda lui cea mai apropiată, va trebui să vină şi să răscumpere ceea ce el a vândut. 26 Dacă omul nu are pe nimeni care să răscumpere, dar ajunge el însuşi în stare să poată face răscumpărarea, 27 atunci să socotească anii de la vânzare şi să dea înapoi cumpărătorului diferenţa, după care se poate întoarce la proprietatea lui. 28 Dar dacă nu poate să facă răscumpărarea, atunci ceea ce a vândut să rămână la cumpărător până la anul de veselie; în anul de veselie cumpărătorul va trebui să iasă din ea şi astfel el se va putea întoarce la proprietatea lui.

29 Dacă cineva va vinde o casă de locuit, aflată într-o cetate înconjurată cu ziduri, aceasta va putea fi răscumpărată în timp de un an de la vânzare; dreptul de răscumpărare este de un an. 30 Dacă nu este răscumpărată înainte de împlinirea unui an întreg, casa din cetatea înconjurată cu ziduri să rămână pentru totdeauna a cumpărătorului şi a urmaşilor lui; să nu iasă din ea în anul de veselie. 31 Casele din satele care nu sunt înconjurate cu ziduri vor fi privite la fel ca şi ogoarele ţării; ele vor putea fi răscumpărate, iar cumpărătorul va trebui să le restituie în anul de veselie.

32 Cât despre cetăţile leviţilor, leviţii vor avea pentru totdeauna dreptul de răscumpărare asupra caselor din cetăţile lor. 33 Dacă un om cumpără o casă de la leviţi, casa care a fost vândută în cetatea lor să fie restituită în anul de veselie, întrucât casele din cetăţile leviţilor sunt proprietatea lor în mijlocul israeliţilor. 34 Dar ogoarele din jurul cetăţilor leviţilor nu pot fi vândute, pentru că sunt proprietatea lor pentru totdeauna.

35 Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi devine dependent de tine, tu să-l ajuţi ca şi cum ar fi un străin sau un peregrin; să-l laşi să locuiască la tine. 36 Să nu iei nici un fel de dobândă de la el, ci teme-te de Dumnezeu; lasă-l pe fratele tău să locuiască împreună cu tine. 37 Să nu-i împrumuţi argint cu dobândă şi să nu-i dai mâncare pe camătă. 38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te-am scos din ţara Egiptului ca să-ţi dau Canaanul şi să fiu Dumnezeul tău.

39 Dacă unul dintre cei din poporul tău sărăceşte şi ţi se vinde, să nu-l obligi să lucreze ca sclav. 40 Să rămână la tine ca ziler sau ca peregrin. Să te slujească până la anul de veselie. 41 Atunci va putea pleca de la tine împreună cu copiii lui şi astfel se va putea întoarce la clanul lui şi la proprietatea părinţilor lui. 42 Căci ei sunt sclavii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând sclavii. 43 Să nu-i stăpâneşti cu asprime, ci teme-te de Dumnezeul tău.

44 Cât despre sclavii şi sclavele pe care poate vrei să îi ai, îi poţi cumpăra dintre neamurile din jur. 45 Poţi să-i iei şi dintre fiii peregrinilor care vor locui la tine sau dintre cei din clanurile lor care se vor naşte în ţara voastră; ei pot fi proprietatea voastră. 46 Îi puteţi lăsa ca moştenire copiilor voştri, iar aceştia să-i moştenească ca pe o proprietate. Ei vor fi sclavii voştri pe viaţă. Cât despre israeliţi, fraţii voştri, nici unul din voi să nu stăpânească peste altul cu asprime.

47 Dacă un străin sau un peregrin se îmbogăţeşte, iar unul din fraţii voştri sărăceşte lângă el şi se vinde străinului sau peregrinului sau vreunuia din clanul străinului, 48 după ce s-a vândut, el mai poate fi răscumpărat. Să-l răscumpere una din rudele sale; 49 atât unchiul său, cât şi fiul unchiului său sau orice rudă apropiată din clanul lui vor putea să-l răscumpere; sau dacă poate, să se răscumpere singur. 50 Să facă socoteala cu cel ce l-a cumpărat. Preţul eliberării sale să fie socotit după numărul de ani, din anul în care a fost vândut până la anul de veselie; perioada în care a fost cu proprietarul va fi preţuită la fel ca perioada preţuită în cazul unui lucrător plătit. 51 Dacă mai rămân însă mulţi ani până la anul de veselie, în funcţie de numărul lor, el va plăti pentru răscumpărarea lui o parte din argintul cu care a fost cumpărat. 52 Dacă mai sunt puţini ani până la anul de veselie, atunci să le facă socoteala şi să-şi plătească răscumpărarea în funcţie de aceşti ani. 53 Acesta va fi pentru cumpărătorul său ca un lucrător plătit cu anul; deci să nu se poarte cu asprime cu el sub ochii tăi.

54 Dacă nu va fi răscumpărat în nici unul din aceste feluri, el şi copiii lui să fie eliberaţi la anul de veselie. 55 Israeliţii sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.

Notas al pie

  1. Leviticul 25:5 În ideea de a nu vinde sau strânge ca rezervă; şi în v. 11
  2. Leviticul 25:10 Sau: anul jubiliar. Sensul termenului ebraic este de fapt acele de corn de berbec, fiind tradus în alte locuri cu trâmbiţă (vezi Ex. 19:13; Ios. 6:5); peste tot în capitol