Chinese Contemporary Bible (Simplified)

传道书 2

1我心里想:“来吧,不如尽情享乐,好好享受!”唉!结果这也是虚空。 我说:“欢笑只不过是一阵狂妄,享乐又有什么用!” 于是,我决意用酒使自己快乐,在体验愚昧的同时仍然保持理智,直到我明白在短暂的人生岁月中做何事才有益。 我大动工程,为自己建造房屋,栽种葡萄园, 开垦花圃园囿,种植各种果树, 开凿池塘,浇灌茂林。 我买了仆婢,又有生在家中的仆婢,拥有的牛羊远超过有史以来耶路撒冷的任何人。 我为自己积聚金银,搜罗列王和各省的奇珍异宝,得到男女歌优及许多妃嫔——都是世人所想望的。 这样,我便财势日增,享誉盛名,超过耶路撒冷历来所有的人。然而,我仍然保持智慧。 10 凡我眼睛爱看的、心里渴慕的,我都随心所欲,尽情享受。我的心从劳碌中得到欢乐,这是我劳碌所得的回报。 11 然而,当我回顾双手辛勤经营的一切成就时,唉,却发现都是虚空,都是捕风;日光之下的一切都毫无益处。 12 于是,我转念思考什么是智慧、狂妄和愚昧。其实以后接替君王的人除了重演历史之外,还能做什么呢? 13 我领悟到智慧胜过愚昧,如同光明胜过黑暗。 14 智者高瞻远瞩,愚人却在黑暗中摸索。但我知道两者终必有同样的命运。 15 于是,我想:“既然愚人的命运也将是我的命运,我有智慧又怎么样呢?我只能说,‘这也是虚空。’” 16 因为智者和愚人一样,不过被人记得一时,日后都会被遗忘。两者都难逃死亡。 17 所以,我憎恶生命,因为在日光之下所做的一切都令我愁烦。唉!这一切都是虚空,都是捕风。 18 我憎恶自己在日光之下劳碌得来的一切,因为这些必留给后人。 19 谁知道那人是智者还是愚人呢?然而,他却要接管我在日光之下用智慧辛勤经营的产业。这也是虚空。 20 因此,我对自己在日光之下一切的劳碌感到绝望。 21 一个人用智慧、知识和技能所得来的一切,却要留给不劳而获的人享用,这也是虚空,是极大的不幸! 22 世人在日光之下劳心劳力,究竟得到什么呢? 23 他们一生充满痛苦,劳碌中尽是愁烦,即使夜间心里也不安宁。这也是虚空。 24 对人而言,没有什么比吃喝并享受劳碌之乐更好,我看这也是出自上帝的手。 25 离了上帝,谁还能吃喝享受呢? 26 上帝把智慧、知识和喜乐赐给祂喜悦的人,却让罪人忙于积攒财富,然后把他们的财富赐给祂喜悦的人。这也是虚空,也是捕风。

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 2

Deşertăciunea plăcerilor

1„Am zis atunci inimii mele:

«Voi încerca veselia,
    să văd dacă este bună!»
        Dar iată că şi aceasta este deşertăciune!
Am zis despre râs: «Este o nebunie!»,
    iar despre veselie – «Ce folos are?»

Am hotărât în inima mea să-mi încerc trupul cu vin – timp în care inima mea mă va conduce cu înţelepciune – şi să îmbrăţişez astfel nebunia, până voi înţelege ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în puţinele zile ale vieţii lor.

Mi-am lărgit lucrările: mi-am construit case şi mi-am sădit vii, mi-am amenajat grădini şi parcuri şi am plantat în ele pomi cu tot felul de roade. Mi-am făcut iazuri cu apă pentru a uda mulţimea pomilor ce au răsărit. Mi-am cumpărat sclavi şi sclave şi am avut sclavi născuţi în casă; am avut turme – vite şi oi – am avut mai multe dobitoace decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine la Ierusalim. Mi-am strâns argint şi aur, bogăţii împărăteşti şi provincii; mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe şi mi-am luat ceea ce le place cel mai mult bărbaţilor, şi anume una sau mai multe femei[a]. M-am îmbogăţit şi am sporit în avuţie mai mult decât predecesorii mei de la Ierusalim şi, cu toate acestea, mi-am păstrat şi înţelepciunea.

10 Nu am refuzat nimic din ceea ce mi-au cerut ochii
    şi nu mi-am oprit inima de la nici o bucurie,
căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea
    şi aceasta mi-a fost partea din toată truda mea.
11 Apoi, când m-am uitat la toate lucrările făcute de mâinile mele
    şi la toată truda cu care le făcusem,
am înţeles că totul este numai deşertăciune şi goană după vânt
    şi că nu există nici un câştig sub soare.

Deşertăciunea înţelepciunii şi a prostiei

12 Am cântărit apoi înţelepciunea,
    nebunia şi prostia.
Ce poate să facă urmaşul împăratului
    decât tot ceea ce s-a făcut şi mai înainte?
13 Am înţeles că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât prostia,
    cu cât lumina este mai de folos decât întunericul.
14 Înţeleptul ştie să-şi folosească ochii,
    dar prostul umblă în întuneric.
Am înţeles însă
    că pe amândoi îi paşte aceeaşi soartă.

15 Atunci mi-am zis în sinea mea:
    «Dacă şi pe mine mă paşte soarta prostului,
        atunci pentru ce am fost eu mai înţelept?»
Şi am continuat în inima mea:
    «Şi aceasta este o deşertăciune!»
16 Căci pomenirea înţeleptului
    nu este mai veşnică decât a prostului;
în zilele următoare deja totul este dat uitării;
    la fel cum moare înţeleptul, tot aşa moare şi prostul.
17 Am ajuns astfel să urăsc viaţa,
    pentru că nu mi-a plăcut ce se întâmplă sub soare,
        căci totul este deşertăciune şi goană după vânt!

Deşertăciunea ostenelii

18 Mi-am urât toată osteneala pe care eu însumi am depus-o sub soare şi pe care o las omului care vine după mine. 19 Cine ştie dacă va fi înţelept? Poate că un prost va lua în stăpânire toată osteneala pe care am depus-o şi am administrat-o cu înţelepciune sub soare ... Şi aceasta este deşertăciune! 20 M-am frământat până când inima mea a ajuns la disperare, din pricina ostenelii mele pe care am depus-o sub soare, 21 căci unii oameni lucrează cu înţelepciune, cu pricepere şi cu îndemânare ca apoi să îşi lase partea lor unui om care nu s-a trudit. Dar şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău! 22 Căci ce folos are omul din toată munca lui şi din toată osteneala pe care sufletul său a depus-o sub soare? 23 În toate zilele lui are parte numai de necazuri, iar îndeletnicirea sa zilnică este doar mâhnirea. Nici chiar noaptea nu i se odihneşte sufletul! Şi aceasta este o deşertăciune!

24 Nu există alt bine pentru om decât să mănânce, să bea şi să-şi sature sufletul cu tot ce este bun din agoniseala lui. Am înţeles că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu, 25 căci cine poate mânca şi cine se poate bucura fără El? 26 Într-adevăr, omului care este plăcut înaintea Lui, El îi dă înţelepciune, pricepere şi bucurie, dar celui păcătos îi dă slujba să adune şi să strângă, pentru ca apoi să-i dea celui plăcut lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 2:8 Sensul expresiei în ebraică este nesigur; sau: concubine, fiind vorba despre un harem; LXX, Siriacă: un paharnic şi femei-paharnic