1Паул посмотрел на членов Высшего Совета и сказал:
– Братья, вплоть до сегодняшнего дня я жил с чистой совестью перед Всевышним.
2Тут верховный священнослужитель Анания23:2 Анания был верховным священнослужителем с 47 по 59 гг. приказал стоявшим рядом с Паулом ударить его по губам. 3Паул тогда сказал:
– Всевышний ударит тебя, стена ты подбелённая! Ты сидишь здесь, чтобы судить меня по Закону, а сам нарушаешь Закон, приказывая бить меня!
4Те, кто стоял рядом с Паулом, сказали ему:
– Как ты смеешь оскорблять верховного священнослужителя Всевышнего?!
5Паул ответил:
– Братья, извините, я не знал, что он верховный священнослужитель, ведь Писание говорит: «Не говори плохо о вожде твоего народа»23:5 Исх. 22:28..
6Паул знал, что одни из них были саддукеями, а другие – блюстителями Закона, поэтому он громко сказал членам Высшего Совета:
– Братья, я блюститель Закона, сын блюстителя Закона, и меня судят за надежду на воскресение мёртвых.
7Когда он это сказал, между блюстителями Закона и саддукеями разгорелся спор, и собрание разделилось, 8потому что саддукеи говорят, что нет ни воскресения, ни ангелов, ни духов. Блюстители же Закона во всё это верят. 9Поднялся громкий шум, некоторые учители Таурата из блюстителей Закона встали и решительно заявили:
– Мы не находим в этом человеке ничего плохого. Что, если с ним действительно говорил дух или ангел?
10Спор разгорелся настолько, что командир римского полка, опасаясь, как бы Паула не разорвали на части, приказал солдатам забрать его от них силой и увести в казарму.
11Следующей ночью перед Паулом предстал Повелитель Иса и сказал:
– Не бойся! Как ты свидетельствовал обо Мне в Иерусалиме, так будешь свидетельствовать и в Риме.
Заговор против Паула
12Наутро некоторые иудеи собрались и поклялись ничего не есть и не пить до тех пор, пока не убьют Паула. 13В заговоре участвовало более сорока человек. 14Они пошли к главным священнослужителям и старейшинам и сказали:
– Мы поклялись ничего не есть, пока не убьём Паула. 15Итак, вы и Высший Совет попросите командира римского полка привести его к вам якобы для того, чтобы поближе познакомиться с его делом. А мы будем наготове и убьём его ещё до того, как он дойдёт до этого места.
16Об этом заговоре узнал племянник Паула, сын его сестры. Он пошёл в казарму и рассказал об этом Паулу. 17Тогда Паул подозвал одного из римских офицеров и сказал ему:
– Отведите этого юношу к командиру, у него есть что-то важное сказать ему.
18Офицер отвёл юношу к командиру и доложил:
– Заключённый Паул позвал меня и попросил привести этого юношу к тебе. Он хочет сообщить тебе что-то важное.
19Командир взял юношу за руку, отвёл его в сторону и спросил:
– Что ты хочешь мне сообщить?
20Юноша сказал:
– Иудеи решили просить тебя привести завтра Паула в Высший Совет якобы для того, чтобы подробнее узнать о нём. 21Но ты этому не верь, потому что в засаде его поджидают более сорока человек. Они поклялись не есть и не пить, пока не убьют его. Они стоят наготове и только ждут твоего согласия исполнить их просьбу.
22Командир полка отпустил юношу, дав ему наказ:
– Никому не говори о том, что ты только что мне рассказал.
Паул отправлен в Кесарию
23Затем командир вызвал двух офицеров и приказал им:
– Подготовьте двести солдат, семьдесят всадников и двести копьеносцев для выхода в Кесарию в девять часов вечера. 24Приготовьте Паулу лошадей и смотрите, чтобы Паул был в безопасности доставлен к наместнику Феликсу.
25И он написал такое письмо:
26«От Клавдия Лисия.
Достопочтеннейшему Феликсу, наместнику Рима.
Приветствую тебя.
27Этот человек был схвачен иудеями, и они собирались уже убить его, но я подоспел с воинами и спас его, так как узнал, что он римский гражданин. 28Желая узнать, в чём они его обвиняют, я привёл его в их Высший Совет. 29Я понял, что обвинение связано со спорными вопросами их Закона и что он не виновен ни в чём, заслуживающем смерти или заключения в темницу. 30Мне также стало известно, что против него составлен заговор, и я сразу же отослал его к тебе, велев обвинителям представить тебе обвинения против него».
31Солдаты, выполняя приказ, взяли Паула и повели его ночью в Антипатриду. 32На следующий день они отправили его со всадниками дальше, а сами возвратились в казарму. 33Когда всадники прибыли в Кесарию, они отдали наместнику письмо и передали ему Паула. 34Наместник прочитал письмо и спросил Паула, из какой он провинции. Узнав, что Паул из Киликии, 35он сказал:
– Я выслушаю тебя, когда сюда придут твои обвинители, – и приказал содержать Паула под стражей во дворце Ирода23:35 В построенном Иродом Великим (37–4 гг. до н. э.) дворце имелось темничное помещение..
1Pavel s‑a uitat țintă la cei din Sinedriu și le‑a zis:
– Bărbați, fraților, eu mi‑am trăit viața cu o conștiință curată înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta.
2Marele preot Ananias2 Mare preot între anii 47–59 d.Cr. le‑a poruncit atunci celor ce stăteau lângă el să‑l lovească peste gură.
3Atunci Pavel i‑a zis:
– Te va bate Dumnezeu, perete văruit3 Sau: ipocritule. Ananias este ucis de către zeloți în urma declanșării războiului împotriva romanilor (66–70 d.Cr.); vezi Flavius Josephus, Istoria, 4.5.2.! Tu șezi ca să mă judeci după Lege și poruncești să mă lovească, încălcând astfel Legea?!
4Cei care stăteau lângă el i‑au zis:
– Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?
5Pavel le‑a răspuns:
– N‑am știut, fraților, că este marele preot. Căci este scris: „Să nu‑l vorbești de rău pe conducătorul poporului tău.“5 Vezi Ex. 22:28.
6Pavel, știind că o parte dintre ei erau saduchei, iar cealaltă parte erau farisei, a strigat în Sinedriu:
– Bărbați, fraților, eu sunt fariseu, fiu de fariseu și din cauza speranței în învierea morților sunt judecat eu!
7Când a spus aceasta, s‑a stârnit o neînțelegere între farisei și saduchei, și adunarea s‑a dezbinat. 8Căci saducheii zic că nu există nici înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le recunosc pe toate. 9S‑a făcut mult vacarm, iar câțiva cărturari din partida fariseilor s‑au ridicat și au început să se certe, zicând: „Nu găsim nimic rău la omul acesta! Dacă i‑a vorbit un duh sau un înger?!“ 10Fiindcă neînțelegerea a devenit atât de mare, tribunului i‑a fost teamă ca nu cumva Pavel să fie rupt în bucăți de ei, așa că le‑a poruncit soldaților să se coboare să‑l smulgă din mijlocul lor și să‑l ducă în fort.
11În noaptea următoare, Domnul a stat lângă Pavel și i‑a zis: „Fii curajos! Căci așa cum ai depus mărturie despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie să mărturisești și în Roma!“
Complot pentru uciderea lui Pavel
12Când s‑a făcut ziuă, iudeii au pus la cale un complot și s‑au legat cu blestem, zicând că nu vor mânca și nici nu vor bea până când nu‑l vor omorî pe Pavel. 13Cei ce au pus la cale acest complot erau mai mult de patruzeci de oameni. 14Ei s‑au apropiat de conducătorii preoților și de bătrâni și le‑au zis: „Ne‑am legat cu blestem14 Gr.: anathema, un termen tehnic care, în perioada și cultura respectivă, avea cu preponderență o semnificație negativă. Termenul apare și în LXX (de 15 ori) având semnificație pozitivă doar o singură dată (Lev. 27:28, a dedica). să nu gustăm nimic până când nu‑l omorâm pe Pavel. 15Acum deci, voi – împreună cu Sinedriul – trimiteți‑i vorbă tribunului să‑l aducă la voi ca și cum ar urma să cercetați mai amănunțit lucrurile privitoare la el. Și înainte să ajungă el, noi suntem gata să‑l omorâm.“
16Însă fiul surorii lui Pavel, auzind despre această cursă, s‑a dus, a intrat în fort și l‑a anunțat pe Pavel. 17Atunci Pavel l‑a chemat pe unul dintre centurioni și i‑a zis: „Condu‑l pe tânărul acesta la tribun, căci are ceva să‑l anunțe!“
18Atunci centurionul l‑a luat, l‑a dus la tribun și a zis:
– Prizonierul Pavel m‑a chemat și m‑a rugat să‑l aduc pe acest tânăr la tine, pentru că are ceva să‑ți spună.
19Tribunul l‑a apucat de mână, l‑a luat deoparte și l‑a întrebat:
– Ce ai să mă anunți?
20El i‑a zis:
– Iudeii s‑au înțeles să‑ți ceară mâine să‑l duci pe Pavel în Sinedriu, ca și cum urmează să‑l interogheze mai amănunțit. 21Dar tu să nu te lași convins. Căci mai mult de patruzeci dintre oamenii lor îl pândesc și s‑au legat cu blestem să nu mănânce și nici să nu bea, până când nu‑l vor omorî; iar acum sunt gata și așteaptă aprobare de la tine!
22Tribunul l‑a lăsat pe tânăr să plece, poruncindu‑i:
– Să nu spui nimănui că mi‑ai descoperit aceste lucruri!
Pavel este dus la Cezareea
23I‑a chemat apoi la el pe doi dintre centurioni și le‑a zis: „Pregătiți două sute de soldați, șaptezeci de călăreți și două sute de sulițași23 Termenul grecesc este unul militar, al cărui sens este nesigur. ca să meargă până în Cezareea23, 33 Cezareea era reședința procuratorului provinciei. Vezi nota de la 8:40. la ceasul al treilea din noapte23 Ora 21:00. 24și aduceți cai și pentru Pavel, ca să‑l puneți călare și să‑l duceți teafăr la guvernatorul Felix!“
25Tribunul a scris o scrisoare care avea următorul conținut:
26„Claudius Lisias,
Către preaalesul guvernator Felix26 Antonius Felix, libertul Antoniei (mama împăratului Claudiu). El a fost procurator al Iudeei între anii 52–59 d.Cr., fiind considerat un om deosebit de crud, capricios și corupt (Tacitus – în Istorii, 5.9.1 – îl descrie drept un om care a exercitat puterea regală într‑un fel tipic pentru un sclav).. Salutări!
27Omul acesta a fost prins de către iudei și era să fie omorât de ei; dar, când am aflat că este cetățean roman, am venit cu soldații și l‑am salvat. 28Dorind să aflu și motivul pentru care îl acuzau, l‑am dus în Sinedriul lor 29și am găsit că era acuzat pentru niște controverse referitoare la Legea lor, dar nu era nicio acuzație pentru care să merite moartea sau lanțurile. 30Mi s‑a dat însă de știre că există un complot împotriva acestui om, așa că l‑am trimis imediat la tine, poruncindu‑le și acuzatorilor lui să‑ți spună ce au împotriva lui. Fii sănătos!“
31Așadar, soldații, luându‑l pe Pavel, așa cum li se poruncise, l‑au dus în timpul nopții în Antipatris. 32În ziua următoare, soldații i‑au lăsat pe călăreți să meargă mai departe cu el, iar ei s‑au întors la fort. 33Când au ajuns în Cezareea, călăreții i‑au înmânat guvernatorului scrisoarea și l‑au înfățișat și pe Pavel înaintea lui. 34Guvernatorul a citit scrisoarea și l‑a întrebat din ce provincie este. Aflând că este din Cilicia, 35a zis: „Te voi audia când vor veni și acuzatorii tăi.“ Și a poruncit să fie ținut sub pază în palatul lui Irod35 Lit.: pretoriul lui Irod. Pretoriul era cartierul general al împăratului, la Roma sau în alte cetăți, și reședința guvernatorului, care era reprezentantul împăratului. În Cezareea, pretoriul se afla în palatul construit ca reședință de către Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.)..
