Bibelen på hverdagsdansk

Zakariasʼ Bog 12:1-14

Gud vil tilintetgøre Jerusalems fjender

1Det følgende er et budskab til Israel fra Herren, som udspændte himlen, lagde jordens fundament og gav mennesket liv og ånde:

2„Engang vil nabolandenes folkeslag angribe Judas land og belejre Jerusalem, men de vil få min vrede at føle, så de bliver helt fortumlede. 3Til den tid vil jeg gøre Jerusalem til en tung sten, som de ikke kan løfte. Prøver de på det, kommer de til skade. Alle jordens nationer vil samle sig imod mit folk. 4Men da vil jeg gøre alle fjendens heste panikslagne og rytterne vanvittige. Jeg vil stå vagt over mit folk og gøre fjenderne blinde. 5Da vil Judas ledere forstå, at Jerusalems indbyggere får deres styrke fra Herren, den almægtige Gud.

6Til den tid vil jeg gøre Juda til en ild, der antænder tørt brænde, en fakkel, der sætter neg i brand. Judas folk vil besejre nabolandene, så Jerusalems indbyggere kan få lov at være i fred. 7Herren vil først give sejr til hæren fra det judæiske opland, for at Jerusalems indbyggere og Davids slægt ikke skal tro, de er bedre end det øvrige Juda.

8Da vil Herren komme Jerusalems indbyggere til hjælp, så den svageste føler sig stærk som kong David, og Davids kongelige slægt skal lede dem med en autoritet, som svarer til Herrens engels, ja, med Guds egen autoritet. 9Til den tid vil jeg tilintetgøre alle de folkeslag, som angriber Jerusalem.

Folket omvender sig

10Til den tid vil jeg udgyde nådens og bønnens ånd over Davids kongelige slægt og Jerusalems indbyggere, og de vil få øje på ham, som de har gennemboret. De vil sørge over ham, som man sørger over sin eneste søn, og klage, som man klager over sin førstefødtes død. 11Sorgen og klagen i Jerusalem skal være lige så stor som dødsklagen ved Hadad-Rimmon12,11 Hvor den gudfrygtige kong Josias blev dræbt af den egyptiske hær, jf. 2.Krøn. 35,20-25. i Megiddodalen. 12-14Der skal være landesorg, for hele Israels folk skal synke i knæ af gråd og anger, både kongeslægten, præsteslægterne og menigmand. Alle landets slægter skal sørge, mændene for sig og kvinderne for sig.

Nouă Traducere În Limba Română

Zaharia 12:1-14

Victoria Ierusalimului

1O rostire a Cuvântului Domnului cu privire la Israel, zice Domnul, Cel Ce a întins cerurile și a întemeiat pământul, Cel Ce a întocmit duhul omului înăuntrul lui: 2„Iată, voi preface Ierusalimul într‑un potir amețitor pentru toate popoarele dimprejur. Chiar și Iuda va fi asediat împreună cu Ierusalimul. 3În ziua aceea, voi preface Ierusalimul într‑o piatră grea pentru toate popoarele. Toți cei ce vor încerca să o miște se vor răni; da, toate neamurile pământului se vor strânge împotriva lui. 4În ziua aceea, zice Domnul, voi lovi toți caii cu panică, iar pe călăreți cu nebunie. Voi avea însă ochii deschiși asupra Casei lui Iuda, atunci când voi lovi cu orbire toți caii popoarelor! 5Atunci conducătorii lui Iuda își vor zice în inima lor: «Locuitorii Ierusalimului sunt puterea noastră, prin5 Sau: Locuitorii Ierusalimului își au puterea în. Domnul Oștirilor, Dumnezeul lor!»

6În ziua aceea, îi voi face pe conducătorii lui Iuda ca un vas cu jăratic sub o grămadă de lemne și ca o torță aprinsă într‑un snop! Ei vor mistui, în dreapta și în stânga, toate popoarele din jur, în timp ce Ierusalimul va continua să rămână pe propriul lui loc6 TM adaugă: în Ierusalim..

7Domnul va izbăvi mai întâi corturile lui Iuda, pentru ca măreția Casei lui David și măreția locuitorilor Ierusalimului să nu se înalțe peste Iuda. 8În ziua aceea, Domnul îi va ocroti pe locuitorii Ierusalimului. Astfel, cel mai firav dintre ei va fi, în acea zi, ca David, iar Casa lui David va fi ca Dumnezeu, ca Îngerul Domnului înaintea lor. 9În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.

Plânset pentru Cel pe Care L‑au străpuns

10Și voi turna peste Casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului un duh10 Sau: Duhul. de har și de rugăciune. Vor privi la Mine, la Cel pe Care L‑au străpuns și Îl vor jeli cum jelește cineva pe singurul său fiu și se vor tângui amarnic, cum se tânguie cineva după întâiul născut. 11În ziua aceea, jalea va fi mare în Ierusalim, la fel ca jalea lui Hadad-Rimon11 Probabil un obicei păgân, prin care era jelită o zeitate, în cazul acesta Hadad-Rimon (Baal la fenicieni), zeul furtunii la semiți (vezi și Eze. 8:14); posibil cu referire la locul unde poporul a plâns moartea regelui Iosia (vezi 2 Cron. 35:20-27)., în valea Meghido. 12Țara va jeli, fiecare clan jelind în mod separat: clanul Casei lui David, separat, și soțiile lor, separat; clanul casei lui Natan, separat, și soțiile lor, separat; 13clanul Casei lui Levi, separat, și soțiile lor, separat; clanul lui Șimei, separat, și soțiile lor, separat; 14toate celelalte clanuri rămase, adică fiecare clan, separat, și soțiile lor, separat.