Bøn om tilgivelse
1-2Til korlederen: En sang af David, efter at profeten Natan havde konfronteret ham med hans affære med Batsheba.
3Vær mig nådig, oh, Gud, og tilgiv mig,
for du er barmhjertig og trofast.
4Forbarm dig over mig og tilgiv min synd,
så jeg kan begynde på en frisk.
5Jeg ved, at jeg har handlet forkert,
min synd plager mig dag og nat.
6Det er først og fremmest dig, jeg har syndet imod,
det er dine bud, jeg har overtrådt.
Du anklager mig med rette,
din dom er retfærdig.
7Jeg har været en synder fra fødslen af,
været skyldig, siden jeg blev undfanget.
8Du ønsker at se et oprigtigt hjerte,
du længes efter at lære mig visdom.
9Stænk vand på mig og rens mig fra min skyld,
så jeg bliver ren som nyfalden sne.
10Jeg føler mig knust på grund af din straf,
men jeg ser frem til at blive glad igen.
11Bliv ikke ved at stirre på min synd,
men tilgiv mig og udslet min skyld.
12Giv mig et rent hjerte, oh, Gud,
og skab en ny ånd i mit indre.
13Skub mig ikke væk fra din nærhed,
tag ikke din Helligånd51,13 Eller: din hellige ånd fra mig.
14Lad mig igen glædes over din frelse,
og giv mig et lydigt hjerte.
15Så vil jeg lære syndere dine bud,
så de omvender sig til dig.
16Lad mig ikke dø, selv om jeg er skyldig i drab,
men frels mig, så jeg kan synge om din tilgivelse.
17Giv mig noget godt at fortælle om,
så jeg kan lovprise dig og give dig ære.
18Du er ikke interesseret i slagtofre,
mine brændofre formilder dig ikke.
19Det offer, du ønsker, er en ydmyg ånd,
du længes efter at se et angrende hjerte.
20Se også i nåde til Zion.
Genopbyg Jerusalems mure.
21Derefter kan du glæde dig over vore ofre,
både brændofre og helofre.
Vi vil ofre vore tyre på dit alter.
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batșeba.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În mila Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!
2Spală‑mă de nelegiuirea mea
și curățește‑mă de păcatul meu!
3Căci îmi cunosc fărădelegile,
și păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
și am făcut ce este rău în ochii Tăi,
așa încât Tu să fii drept când vorbești
și să fii fără pată când judeci.
5Iată că am fost născut în nelegiuire
și în păcat m‑a zămislit mama mea.
6Iată, Tu dorești ca adevărul să fie în adâncurile ființei;6 Sensul frazei este nesigur.
fă‑mi deci cunoscută înțelepciunea înăuntrul meu.6 Sau: Tu ai dorit… / mi‑ai făcut.
7Curățește‑mă cu isop și voi fi curat,
spală‑mă și voi fi mai alb decât zăpada.
8Fă‑mă să aud veselie și bucurie,
iar oasele pe care Tu le‑ai zdrobit se vor veseli.
9Ascunde‑Ți fața de păcatele mele,
șterge toate nelegiuirile mele!
10Zidește10 În ebraică este folosit verbul a crea, același verb din Gen. 1:1. în mine o inimă curată, Dumnezeule,
și pune un duh nou și statornic înăuntrul meu!
11Nu mă izgoni din prezența Ta
și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12Dă‑mi iarăși bucuria mântuirii Tale;
sprijină‑mă cu un duh de bunăvoință!
13Atunci îi voi învăța căile Tale pe cei ce calcă legea,
și păcătoșii se vor întoarce la Tine.
14Dumnezeule, eliberează‑mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
și limba mea va aclama cu bucurie dreptatea Ta!
15Stăpâne, deschide‑mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16Dacă Ți‑ar fi plăcut jertfele, Ți‑aș fi adus,
dar Ție nu‑Ți plac arderile‑de‑tot.
17Jertfa plăcută lui Dumnezeu17 Sau: Jertfa mea, Dumnezeule. este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă frântă și mâhnită.
18În bunăvoința Ta, fă bine Sionului
și construiește zidurile Ierusalimului!
19Atunci te vei bucura de jertfele dreptății,
de arderi‑de‑tot întregi;
atunci se vor aduce tauri pe altarul Tău.
