Bøn efter et nederlag i krigen
1Til korlederen: En visdomssang af Koras slægt.
2Gud, vi har hørt om de mange undere,
du gjorde for vore forfædre i gamle dage.
3Du drev Kana’ans folk bort
og lod dit folk bosætte sig i deres land.
4De indtog ikke landet i egen kraft,
men du var med dem og hjalp dem.
5Du er vor Konge og Gud.
Giv fortsat sejr til dit folk.
6Med din hjælp får vi fjenderne under fod,
i dit navn besejrer vi vore modstandere.
7Vi stoler ikke på bue og sværd,
8for det er dig, der giver os sejr over fjenderne.
9Vi er stolte af at tilhøre dig, Gud,
vi vil prise dit navn for evigt.
10Hvordan kan det så være, at vi tabte slaget?
Hvorfor var du ikke med os i krigen?
Hvorfor har du forkastet os?
11Du tillod fjenden at drive os på flugt.
De plyndrede hele vores hær.
12Du udleverede os som får, der skal slagtes.
Du spredte os rundt blandt fremmede folk.
13Du solgte os for en slik,
regnede os ikke for noget.
14Vi blev til grin for nabofolkene,
de spotter og håner os.
15Selv fjerne folkeslag ler ad os
og ser på os med foragt.
16Vi føler os totalt ydmyget,
overvældet af skam.
17Vore fjender ser ned på os
og udslynger hån og spot.
18Hvordan kunne det ske, Gud?
Vi har da ikke svigtet dig
eller overtrådt den pagt, du oprettede med os.
19Vi har ikke været utro imod dig,
men har adlydt de bud, du gav os.
20Og dog blev vores by lagt i ruiner,
du sendte mørke og død over os.
21Hvis vi var holdt op med at tilbede dig, Gud,
og havde dyrket afguder i stedet,
22ville du da ikke vide besked?
Du kender jo vore inderste tanker.
23Men på trods af, at vi tilhører dig,
er vi i livsfare hver eneste dag.
Vi er som får, der er på vej til slagtning.
24Vågn op, Herre, hvorfor sover du?
Rejs dig, forkast os ikke længere!
25Hvorfor ser du den anden vej
og ignorerer vores nød og sorg?
26Vi ligger med ansigtet i støvet,
vore kroppe klæber til jorden.
27Grib ind, Herre, kom os til hjælp!
Red os i din trofasthed og nåde.
Psalmul 44
Pentru dirijor. Al fiilor lui Korah. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32..
1Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
părinții noștri ne‑au istorisit
despre lucrarea pe care ai înfăptuit‑o în zilele lor,
în zilele de odinioară.
2Tu, prin brațul Tău, ai alungat neamuri,
ca să‑i plantezi pe ei;
ai lovit noroade, ca să‑i extinzi pe ei.
3Căci nu prin sabia lor au luat în stăpânire țara
și nu brațul lor i‑a izbăvit,
ci dreapta Ta, brațul Tău,
lumina feței Tale, fiindcă Îți găseai plăcerea în ei.
4Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu!
Poruncește dar izbăvirea lui Iacov!
5Cu Tine ne doborâm vrăjmașii,
prin Numele Tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6Nu mă încred în arcul meu,
sabia mea nu mă izbăvește,
7ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri
și îi faci de rușine!
8Noi în Dumnezeu ne lăudăm toată ziua;
Numelui Tău îi vom aduce mulțumiri pe vecie. Selah
9Totuși, Tu ne‑ai respins și ne‑ai umilit,
nu mai ieși cu oștirile noastre.
10Tu ai făcut să ne retragem dinaintea vrăjmașului,
astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.
11Ne dai ca pe niște oi la tăiere,
ne împrăștii printre neamuri.
12Îți vinzi poporul pe un preț de nimic
și nu câștigi nimic prin vânzarea lui.
13Ne faci de ocara vecinilor noștri,
de ocară și dispreț pentru cei din jurul nostru.
14Ne faci o pildă printre neamuri,
o clătinare din cap printre popoare.
15Toată ziua disprețul îmi stă înainte
și rușinea îmi acoperă fața,
16la glasul batjocoritorului și al blasfemiatorului,
la vederea dușmanului și a răzbunătorului.
17Toate acestea au venit asupra noastră,
dar17 Sau: deși. noi nu Te‑am uitat
și nu am trădat legământul Tău.
18Inima noastră nu Ți‑a întors spatele,
și pașii noștri nu s‑au îndepărtat de calea Ta.
19Tu însă ne‑ai zdrobit în locul de vânătoare al șacalilor
și ne‑ai acoperit cu umbra morții.
20Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru
și ne‑am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,
21n‑ar fi descoperit Dumnezeu aceasta?
Doar El cunoaște toate tainele inimii.
22Totuși, din pricina Ta suntem dați morții toată ziua,
suntem considerați ca niște oi pentru tăiere.
23Scoală‑Te! De ce dormi, Stăpâne?
Trezește‑Te, nu ne lepăda pe vecie!
24De ce Îți ascunzi fața,
de ce ne uiți suferința și asuprirea?
25Căci sufletul nostru este doborât în țărână,
pântecul ne este lipit de pământ!
26Ridică‑Te și vino în ajutorul nostru!
Răscumpără‑ne, datorită îndurării Tale!
