Om at sætte sin lid til Herren
1Halleluja!
Min sjæl, pris Herren!
2Jeg vil lovprise Herren, så længe jeg lever,
synge til hans ære, så længe jeg trækker vejret.
3Stol ikke på stormænd,
for mennesker kan ikke frelse jer.
4De dør og bliver lagt i deres grav,
da er det slut med alle deres planer.
5Velsignede er de, der stoler på Israels Gud,
de, der sætter deres lid til Herren.
6Han skabte himlen og jorden,
havet og alt, hvad der lever deri.
Han er trofast til evig tid.
7Han står på de undertryktes side
og sørger for mad til de sultne.
Han sætter fanger i frihed
8og åbner de blindes øjne.
Han løfter de nedbrudte op,
han elsker dem, der gør hans vilje.
9Han tager sig af de fremmede,
viser omsorg for enker og forældreløse,
men de ondes planer forpurrer han.
10Herren skal regere for evigt!
Jerusalem, din Gud er konge fra slægt til slægt!
Halleluja!
Psalmul 146
1Lăudați‑L pe Domnul!1, 10 Ebr.: Hallelu Yah!
Suflete al meu, laudă‑L pe Domnul!
2Îl voi lăuda pe Domnul cât voi trăi!
Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi!
3Nu vă încredeți în nobili,
în fiii oamenilor care nu pot izbăvi.
4Omul, când îl părăsește duhul, se întoarce în țărână
și în aceeași zi îi pier toate planurile.
5Ferice de cel ce Îl are pe Dumnezeul lui Iacov ca ajutor
și a cărui speranță este în Domnul, Dumnezeul lui,
6Creatorul cerurilor și al pământului,
al mării și a tot ce cuprinde ea,
Păzitorul credincioșiei6 Sau: adevărului. pe veci,
7Cel Ce susține cauza celor asupriți,
Cel Ce dă pâine celor flămânzi,
Domnul, Cel Care eliberează prizonierii,
8Domnul, Cel Care deschide ochii orbilor,
Domnul, Cel Care îi îndreaptă pe cei încovoiați,
Domnul, Cel Care îi iubește pe cei drepți;
9Domnul îi păzește pe străini,
sprijină orfanul și văduva,
dar răstoarnă calea celor răi.
10Domnul împărățește pe veci,
Dumnezeul tău, Sioane, din generație în generație!
Lăudați‑L pe Domnul!
