Bibelen på hverdagsdansk

Salme 104

Skabningens Herre

1Min sjæl, pris Herren.
    Min Gud, du er vidunderlig stor.
Du udstråler kongelig værdighed,
    du er omgivet af et strålende lys.
Du udspændte himlen som en teltdug
    og byggede din bolig på hvælvingens bue.
Du bruger en tordensky som stridsvogn
    og farer af sted på vindens vinger.
Du bruger stormvinde som dine sendebud
    og gør lynene til dine tjenere.
Du grundfæstede jorden,
    den står urokkeligt fast.
Havets vandmasser dækkede den som en klædning
    og gik hen over bjergenes tinder.
Ved din befaling kom vandene i bevægelse,
    de styrtede væk ved din tordenrøst,
de strømmede over bjerge og gennem dale,
    for at komme til det sted, du havde beredt for dem.
Havene fik en grænse at holde sig bagved,
    så de aldrig skulle dække hele jorden igen.
10 Du lod kilder risle frem i dalene
    og bække bane sig vej mellem bjergene,
11 så dyrene kan få vand at drikke,
    vildæslerne slukke deres tørst.
12 Ved bredden bygger fuglene rede,
    fra trækronerne høres deres sang.
13 Fra himlen sender du regn over bjergene,
    du velsigner jorden med væde.
14 Du får græs til at spire frem som føde for kvæget,
    du gør det muligt for mennesker at dyrke deres afgrøder.
15 Vin, som giver os glæde,
    olivenolie, som får vore ansigter til at stråle,
        brød, som giver os styrke og helse.
16 Herren passer de træer, han har plantet,
    Libanons cedre får rigeligt med regn.
17 Fuglene bygger rede i træernes grene,
    storkene bor i fyrretræernes toppe.
18 Højt på bjerget holder stenbukken til,
    mellem klipper er grævlingens skjul.
19 Du skabte månen til at markere årets gang,
    solen står op og går ned på den fastsatte tid.
20 Du skabte nattens mørke,
    hvor de vilde dyr kommer frem.
21 De unge løver brøler efter bytte,
    fanger de dyr, Gud har givet dem til føde.
22 De trækker sig tilbage, når solen står op,
    går hjem til deres huler og lægger sig.
23 Da begynder mennesket sin daglige dont,
    bliver ved med at arbejde, til dagen er forbi.

24 Oh, Gud, hvor er din visdom stor!
    Jorden er fuld af dine skabninger.
        Hvilken mangfoldighed du har skabt.

25 Foran mig ligger det mægtige hav,
    det vrimler af liv i alle former og farver.
26 Skibene pløjer sig gennem de store have,
    Livjatan, som du skabte, boltrer sig i bølgerne.
27 Hele skabningen er afhængig af dig,
    du giver dem føde i rette tid.
28 Du giver, og de tager imod,
    når du åbner din hånd, bliver de mætte.
29 Men vender du ryggen til dem,
    bliver de skrækslagne.
Tager du deres livsånde bort,
    dør de og bliver til støv.
30 Din livgivende Ånd har skabende kraft,
    du fornyer alt liv på jorden.

31 Gid Herrens herlighed må vare for evigt!
    Gid han altid må glæde sig over sit skaberværk!
32 Når han ser på jorden, skælver den.
    Når han rører ved bjergene, bryder de i brand.
33 Jeg vil synge for Herren, så længe jeg lever,
    prise Gud til mit sidste åndedrag.
34 Må han finde behag i min lovsang,
    for han er kilden til al min glæde.

35 Gid der ingen syndere var tilbage,
    ingen gudløse på hele jorden.
Min sjæl, pris Herren!
    Halleluja!

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104

Psalmul 104

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].

19 El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.

27 Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

Notas al pie

  1. Psalmii 104:18 Sau : pentru bursuci
  2. Psalmii 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.
  3. Psalmii 104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)
  4. Psalmii 104:30 Sau: suflarea