Døden er alle fælles om
1Jeg tænkte dybt og længe for at forstå det. Til sidst måtte jeg erkende, at selv de retskafne og vise menneskers liv er i Guds hånd. Der er ingen, der ved, hvilken skæbne der venter dem, om de kommer til at opleve lykke eller ulykke. 2Alle er i samme båd, retskafne og syndere, gode og onde, religiøse og ikke-religiøse, gudfrygtige og gudsbespottere. Den samme skæbne venter alle, hvad enten det er gode mennesker eller syndere, hvad enten de gør deres bedste for at tjene Gud eller ej. 3Det er det, der gør menneskelivet så meningsløst. Det er grunden til, at mennesker ikke tager deres ondskab så tungt, men fremturer i deres vanvid, indtil døden indhenter dem.
4Når døden indtræffer, er alt håb ude. Det er altså bedre at være en levende hund end en død løve. 5De, der lever, ved i det mindste, at de skal dø, hvorimod de døde er uden bevidsthed. De kan ikke se frem til nogen belønning, og man glemmer dem hurtigt. 6Deres kærlighed, had og lidenskaber er for længst forbi. De er udenfor livets arena.
7Nyd derfor nuet og øjeblikket. Spis, drik og vær glad, for det er helt i orden i Guds øjne. 8Tag bare det fine tøj på og gør dig klar til fest. 9Lev lykkeligt med den kvinde, du elsker, i det korte liv, som gives dig på jorden. Nyd livets glæder, for det er lønnen for dit slid og slæb. 10Hvad du end har for, så gør det helhjertet. Husk, at når du dør, ophører dine planer og dit arbejde, din kundskab og din visdom.
11Der er en anden ting, jeg har lagt mærke til: Det er ikke altid den hurtigste, der i sidste ende vinder løbet, og det er ikke altid den stærkeste, der går sejrende ud af kampen. Den vise er ikke altid mæt, den dygtige ikke nødvendigvis rig, og den bedste ikke sikker på forfremmelse. Livet er et spil af tilfældigheder, et spørgsmål om rette tid og sted. 12Ingen ved, hvornår modgang sætter ind. Som fisken fanges i nettet og fuglen i fælden, er det menneskets lod at rammes af uventede ulykker.
Visdom kontra magt
13Her er et andet eksempel på visdom, som gjorde et stort indtryk på mig: 14Der var en lille by med ganske få indbyggere. En mægtig konge gik imod byen med sin hær, belejrede den og byggede angrebsramper omkring den. 15I byen boede der en fattig mand, som ingen regnede for noget. Men han var klog, og takket være hans visdom blev byen reddet. 16Da indså jeg, at visdom er vigtigere end magt, men hvis den vise samtidig er fattig, ser man gerne ned på ham, og hans råd bliver sjældent værdsat. 17Et stille ord fra en vismand er mere værd end en tåbelig herskers raseri. 18Visdom har større indflydelse end våbenmagt, men en enkelt synder kan ødelægge meget godt.
Aceeași soartă pentru toți
1Da, mi‑am îndemnat inima să înțeleagă toate aceste lucruri, am cercetat toate aceste lucruri și am priceput că cei drepți, cei înțelepți și lucrările lor se află în mâna lui Dumnezeu, chiar dacă omul nu știe dacă îl așteaptă dragoste sau ură. Totul se află în viitor, înaintea lui.1 Sensul ultimei propoziții este nesigur. Sau amândouă sunt înaintea lui. 2Pe toți îi așteaptă o singură soartă:
pe cel drept ca și pe cel rău,
pe cel bun și curat, ca și pe cel necurat,
pe cel ce aduce jertfe ca și pe cel ce nu aduce jertfe,
pe cel bun ca și pe cel păcătos,
pe cel ce jură ca și pe cel ce se teme să facă un jurământ.
3Acesta este un rău în tot ce se face sub soare, și anume că toți au aceeași soartă. Mai mult, inima fiilor omului este plină de rău. Este atâta nebunie în inima lor în timpul vieții lor; apoi se duc la cei morți. 4Dar pentru cine se află printre toți cei vii, mai există speranță, căci mai bine un câine viu, decât un leu mort.
5Cei vii știu măcar că vor muri,
pe când cei morți nu mai știu nimic.
Nu mai au parte de nicio plată.
Până și amintirea le este dată uitării,
6la fel cum și dragostea lor, ura lor și
gelozia lor au pierit demult!
Ei nu vor mai avea parte niciodată de nimic
din tot ceea ce se face sub soare.
7Mănâncă‑ți cu bucurie pâinea și bea‑ți cu inimă veselă vinul, căci demult ți‑a acceptat Dumnezeu lucrările. 8Hainele să‑ți fie albe tot timpul, iar uleiul să nu‑ți lipsească de pe cap. 9Petrece‑ți viața împreună cu soția pe care o iubești, în toate zilele vieții tale deșarte pe care El ți le‑a dat sub soare, în toate zilele tale deșarte, căci aceasta este partea ta în viață, aceasta‑ți este partea din toată osteneala pe care o depui sub soare. 10Tot ceea ce mâna ta găsește să facă, fă cu toată puterea ta, căci lucrare, chibzuință, cunoștință și înțelepciune nu există în Locuința Morților10 Ebr.: Șeol, acolo unde vei merge și tu, de altfel.
11Apoi m‑am întors și am văzut că, sub soare,
nu cei sprinteni câștigă alergarea
și nu cei viteji câștigă războiul;
nu cei înțelepți câștigă pâinea,
nu cei iscusiți câștigă bogății
și nu cei cunoscători au parte de bunăvoință,
ci toate țin de vreme și de împrejurări.
12Omul nu‑și cunoaște nici măcar ceasul morții:
la fel cum sunt prinși peștii în nada înșelătoare
și precum sunt prinse păsările în laț,
tot așa sunt trași în capcană și fiii oamenilor,
atunci când vremea nenorocirii cade peste ei pe neașteptate.
Înțelepciunea, mai valoroasă decât nebunia
13Iată ce lucru înțelept am văzut sub soare și mi s‑a părut de mare preț. 14Era odată o cetate mică și cu puțini oameni în ea. Împotriva ei a venit un rege puternic, care a înconjurat‑o și a ridicat împotriva ei mari întărituri. 15În ea s‑a aflat însă un înțelept sărac, care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și‑a mai adus aminte apoi de săracul acela. 16Prin urmare, mi‑am zis: înțelepciunea este mai bună decât tăria, dar înțelepciunea săracului este disprețuită, iar cuvintele lui nu sunt ascultate.
17Mai bine să asculți cuvintele liniștite ale înțelepților,
decât strigătul celui ce stăpânește printre nesăbuiți!
18Mai bună este înțelepciunea decât armele,
dar un singur păcătos distruge mult bine!
