Bibelen på hverdagsdansk

Prædikeren 3

Tid til alt

1Alt i livet har sin egen tid:
Tid til at fødes og tid til at dø,
    tid til at plante og tid til at høste,
tid til at dræbe og tid til at læge,
    tid til at bryde ned og tid til at bygge op,
tid til at græde og tid til at le,
    tid til at sørge og tid til at danse,
tid til at dænge sten på en mark[a] og tid til at samle dem,
    tid til at omfavne og tid til ikke at omfavne,
tid til at finde og tid til at miste,
    tid til at gemme og tid til at kassere,
tid til at flænge og tid til at lappe,
    tid til tavshed og tid til tale,
tid til at elske og tid til at hade,
    tid til krig og tid til fred.

Gud er suveræn

Hvad har man så ud af alt sit slid? 10 Gud har givet menneskene mange ting at beskæftige sig med. 11 Alt har han skabt, så det har sin tid og tjener hans plan. Men skønt han har lagt evigheden i vores hjerter, fatter vi dog ikke hans plan og virke fra begyndelsen til enden. 12 Derfor er det bedste, man kan gøre, at glæde sig og nyde livet, så længe det er muligt, 13 for det at spise og drikke og finde tilfredsstillelse i sit arbejde er en Guds gave.

14 Jeg ved, at hvad Gud gør, står ikke til at ændre. Man kan hverken lægge noget til eller trække noget fra. Hans hensigt er, at vi skal have ærefrygt for ham.

15 Hvad der sker nu, er allerede sket før, og hvad der sker i fremtiden, er også sket før. Gud lader historien gentage sig.

16 Jeg lagde også mærke til, at der var gudløshed og ondskab, hvor der burde være retfærdighed og godhed, 17 og jeg sagde til mig selv: „Når tiden er inde, vil Gud dømme de gode såvel som de onde.” 18-19 Gud lader verden gå sin gang for at lade os forstå, at den samme skæbne venter både mennesker og dyr: Alle indånder de den samme luft, og alle skal de dø en dag. Mennesket er i det stykke ikke bedre stillet end et dyr, for begges liv synes at være uden formål. 20 Alle ender samme sted, for af jord er de kommet, og til jord skal de blive. 21 Hvem ved, om menneskets ånd går opad, og dyrets ånd går nedad?

22 Jeg fandt altså, at det bedste for et menneske er at glæde sig ved sit arbejde. Ingen af os kan vide, hvad der sker efter døden.

Notas al pie

  1. 3,5 Jf. 2.Kong. 3,25.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 3

Orice lucru îşi are timpul său

1„Pentru toate există o vreme,
    şi orice lucru de sub ceruri îşi are timpul său:
un timp pentru a te naşte şi un timp pentru a muri;
    un timp pentru a sădi şi un timp pentru a smulge;
un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca;
    un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a zidi;
un timp pentru a jeli şi un timp pentru a râde;
    un timp pentru a boci şi un timp pentru a dansa;
un timp pentru a arunca cu pietre şi un timp pentru a strânge pietre;
    un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a fi departe de îmbrăţişări;
un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde;
    un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;
un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase;
    un timp pentru a tăcea şi un timp pentru a vorbi;
un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî;
    un timp pentru război şi un timp pentru pace.

Ce câştig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10 Am văzut ce preocupare pune Dumnezeu în mintea oamenilor, ca să se îndeletnicească cu ea. 11 El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar şi veşnicia[a] în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu. 12 Înţeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure şi să facă ce este bine în viaţă. 13 În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea şi poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14 Înţeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veşnic; la aceasta nimic nu se adaugă şi nimic nu se scade; Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.

15 Ceea ce este, există de mult timp,
    ceea ce va fi, a existat deja demult,
        iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.[b]

16 Am mai văzut ceva sub soare:

Pe scaunul justiţiei trona răutatea,
    iar pe scaunul dreptăţii trona nedreptatea.

17 Atunci mi-am zis:

    «Dumnezeu îl va judeca
    atât pe cel drept, cât şi pe cel nedrept,
        căci atunci va fi timp pentru orice lucru
        şi pentru orice faptă.»

18 Apoi mi-am zis: «În ceea ce-i priveşte pe oameni, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele. 19 Căci soarta omului şi soarta animalului sunt una şi aceeaşi: cum moare unul, moare şi celălalt. Amândoi au aceeaşi suflare, iar omul nu are parte de nimic în plus faţă de animal. Totul este deşertăciune! 20 Totul merge în acelaşi loc, totul a fost făcut din ţărână şi totul se întoarce în ţărână. 21 Cine poate şti dacă sufletul omului merge sus, iar sufletul animalelor[c] se coboară sub pământ?

22 Am înţeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, şi cine îi poate spune omului ce va fi după el?»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 3:11 Sau: un sens al veşniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât şi la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranţa, necunoaşterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaşte pe deplin gândul lui Dumnezeu
  2. Eclesiastul 3:15 Sensul versului în ebraică este nesigur; lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit; sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată
  3. Eclesiastul 3:21 Sau: cine poate cunoaşte sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care