1Det er bedre at være ærlig og fattig
end at være en uhæderlig tåbe.
2Begejstring og uvidenhed er en farlig blanding,
den, der farer hurtigt frem, begår mange fejl.
3En tåbe er selv årsag til sine problemer,
selvom han giver Gud skylden.
4Rigdom tiltrækker mange venner,
det gør fattigdom ikke.
5Et falsk vidne får sin straf,
en løgner undslipper ikke.
6Man bukker dybt for en gavmild rigmand,
den, der giver gaver, har mange venner.
7Den fattiges slægtninge undgår ham,
og hans bekendte holder afstand fra ham.
Han beder hele tiden om hjælp,
men han får dem ikke overtalt.
8Man gavner sig selv ved at søge efter visdom,
den, der sætter pris på viden, får fremgang.
9Et falsk vidne får sin straf,
en løgner går til grunde.
10Det er upassende for en tåbe at leve i luksus
og for en slave at bestemme over en adelsmand.
11Der skal meget til, før de vise bliver vrede,
at bære over med en fornærmelse vinder dem respekt.
12En konges vrede er frygtelig som løvens brøl,
hans anerkendelse forfriskende som morgenduggen.
13En tåbelig søn er sin fars ulykke,
en kones anklager som evindelige dryp fra et hul i taget.
14Man kan arve sig til hus og rigdom,
men en forstående kone er en gave fra Herren.
15Den sløve og slappe sover tiden væk,
den dovne kan ikke holde sulten fra døren.
16Den, der adlyder Guds bud, gavner sig selv,
at lade hånt om sin handlemåde ender med død.
17At hjælpe den hjælpeløse er som at give Gud et lån,
han betaler det rigeligt tilbage.
18Disciplinér dine børn, for så er der håb for fremtiden,
men pas på ikke at gøre dem fortræd.
19En ilter person må tage følgen af sine handlinger,
skåner man ham, bliver han bare værre.
20Tag imod råd og vejledning,
gør du det, opnår du visdom til sidst.
21Mennesker lægger et utal af planer,
men det er Herrens planer, der lykkes.
22Det er en fordel at være ærlig og trofast,
hellere være en fattig mand end en bedrager.
23Ærefrygt for Herren fører til et godt liv,
man er mæt og tilfreds og skærmes fra ondt.
24Den dovne stikker fingrene i frugtfadet,
men gider ikke føre hånden til munden.
25En tåbe kan lære af at se en slyngel få bank,
men for den kloge er en irettesættelse nok.
26Den, der jager sin far og mor på porten,
er en skændsel og vanære for sin slægt.
27Min søn, holder du op med at lytte til vejledning,
glemmer du snart, hvad du allerede har lært.
28Et falsk vidne blæser på retfærdighed,
onde mennesker trives med ondskab.
29Spottere lærer kun, når de bliver afstraffet,
tåber lærer kun, når de får bank.
1Mai mult prețuiește un sărac care umblă în integritate
decât cel cu buze necinstite și nesăbuit.
2Nu este bine să ai dorință fără cunoaștere,2 Sau: Nu este bine ca un suflet să fie fără cunoaștere
iar cel ce se grăbește cu picioarele greșește calea.
3Nebunia unui om îi sucește calea,
iar apoi inima lui se înfurie împotriva Domnului.
4Bogăția aduce mulți prieteni,
dar săracul este părăsit de prietenul lui.
5Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit,
și cel ce spune minciuni nu va scăpa.
6Mulți imploră favoarea unui om generos6 Sau: unui conducător.
și oricine este prieten cu cel ce dă daruri.
7Toți frații săracului îl urăsc;
cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el!
El urmărește cuvinte care nu înseamnă nimic pentru el7 Sensul versului este nesigur..
8Cine dobândește înțelepciunea își iubește sufletul;
cine păstrează priceperea va găsi ce este bine.
9Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit
și cel ce spune minciuni va pieri.
10Luxul nu este potrivit pentru un nesăbuit,
cu atât mai puțin un rob care stăpânește peste prinți.
11Chibzuința unui om îl face încet la mânie
și este o onoare pentru el să treacă peste o insultă.
12Mânia regelui este ca răcnetul unui leu,
dar bunăvoința lui este ca roua ierbii.
13Un fiu nesăbuit este ruina tatălui său,
iar o soție cicălitoare este ca picăturile de ploaie care cad întruna.13 Lit.: ca o picurare continuă.
14Casa și averea sunt o moștenire de la părinți,
dar o soție înțeleaptă este de la Domnul.
15Lenea te cufundă într‑un somn adânc,
și omul trândav suferă de foame.
16Cine păzește porunca își păzește viața,
dar cine disprețuiește căile Lui va muri.16 Sau: dar cine își disprețuiește căile va muri.
17Cine arată bunăvoință față de sărac Îl împrumută pe Domnul,
iar El îi va răsplăti binefacerea.
18Disciplinează‑ți fiul cât mai este încă speranță,
dar nu‑ți pune inima să‑i provoci moartea.
19Cel iute la mânie trebuie să‑și poarte pedeapsa,
căci dacă‑l scapi de ea, va trebui să faci din nou lucrul acesta.
20Ascultă sfatul și primește învățătura îndrumarea
ca să fii înțelept pentru restul zilelor tale.
21Multe sunt planurile în inima omului,
dar hotărârea Domnului este cea care rămâne în picioare.
22Ceea ce este de dorit la un om este dragostea lui loială
și este mai bine să fii sărac decât mincinos.
23Teama de Domnul duce la viață,
iar cel ce o are înnoptează sătul, fără să fie vizitat de rău.
24Leneșul își întinde mâna în farfurie
și n‑o mai duce înapoi la gură.
25Bate‑l pe batjocoritor, și cel naiv va deveni chibzuit;
mustră‑l pe cel priceput și va înțelege cunoașterea.
26Cine își jefuiește tatăl și își alungă mama
este un fiu care aduce rușine și dispreț.
27Fiule, dacă vei înceta să asculți îndrumarea,
te vei îndepărta de cuvintele cunoștinței!
28Un martor de nimic își bate joc de justiție,
și gura celor răi înghite nelegiuirea.
29Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori,
și loviturile pentru spatele nesăbuiților.
