Jesus genopstår
Matt. 28,1-8; Luk. 24,1-12; Joh. 20,1
1Næste dags aften, da sabbatten var forbi, købte Maria Magdalene og Salome og Maria, Jakobs mor, vellugtende salver til at salve den døde med. 2Tidligt søndag morgen, mens solen var ved at stå op, gik de ud til gravhulen. 3-4„Hvem mon vi kan få til at rulle den store sten væk fra indgangen?” sagde de til hinanden,16,3-4 Eller: „til sig selv”. for stenen var meget tung. Men da de nåede frem, så de, at stenen allerede var rullet væk. Graven var åben. 5De gik indenfor og så en engel i skikkelse af en ung mand sidde i højre side af gravhulen. Han var iført en lang, hvid klædning. Da kvinderne så englen, blev de forskrækkede, 6men han sagde til dem: „Vær ikke bange! Er det ikke Jesus af Nazaret, den korsfæstede, I leder efter? Han er ikke her! Han er genopstået. Se selv: Det var her, han blev lagt. 7Men gå nu hen og sig til Peter og de andre disciple: ‚Jesus tager til Galilæa for at mødes med jer dér, sådan som han har sagt jer.’ ”
8Så snart kvinderne var kommet ud fra gravhulen, gav de sig til at løbe alt, hvad de kunne. De var ude af sig selv og rystede af sindsbevægelse. De turde ikke fortælle nogen, hvad de havde oplevet.
Jesus viser sig for Maria Magdalene16,9-20 Dette sidste afsnit—versene 9 til 20—hørte sandsynligvis ikke oprindeligt med til Markusevangeliet, men blev tilføjet som en efterskrift meget tidligt. Det er et kort resume af, hvad der ellers skete, efter at Jesus var genopstået.
Matt. 28,9-10; Joh. 20,11-18
9Det var tidligt søndag morgen, Jesus opstod fra de døde, og den første, der fik ham at se, var Maria Magdalene, som han havde befriet for syv onde ånder. 10-11Hun gik straks hen til de grædende og sørgende disciple og sagde: „Jesus lever! Jeg har selv set ham!” Men de troede ikke på det.
Jesus viser sig for to disciple
Luk. 24,13-35
12Senere samme dag viste Jesus sig i sin nye skikkelse for to mænd, der var på vej ud på landet—bort fra Jerusalem. 13De skyndte sig så tilbage til byen for at fortælle de øvrige disciple, at de havde været sammen med Jesus. Men heller ikke deres beretning troede disciplene på.
Jesus viser sig for de 11 disciple
Luk. 24,36-46; Joh. 20,24-30
14Derefter viste Jesus sig for de elleve disciple, mens de var ved at spise. Han bebrejdede dem, at de så stædigt havde nægtet at tro på dem, der havde set ham i live.
Jesu sidste ord til disciplene
Matt. 28,16-20
15Senere gav Jesus sine disciple følgende befaling: „Gå ud i hele verden og forkynd det gode budskab for alle mennesker. 16Den, der tror og bliver døbt, vil blive frelst. Men den, som ikke tror, vil blive dømt. 17Og disse tegn skal følge dem, der tror: med fuldmagt fra mig skal de drive dæmoner ud, de skal tale med nye tunger, 18og hvis de kommer til at tage på slanger, vil der ikke ske dem noget. Skulle de drikke gift, vil det heller ikke skade dem. Og de skal lægge hænderne på de syge, så de bliver helbredt.”
Jesus tages op til Himlen
Luk. 24,50-51; ApG. 1,9-11
19Efter at Herren Jesus havde sagt alt, hvad han ville sige til sine disciple, blev han taget op til Himlen, hvor han satte sig ved Guds højre side.
Disciplene begynder at forkynde budskabet om Jesus
20Og disciplene gik ud alle vegne og forkyndte budskabet om Jesus, og Gud gav dem magt til at udføre tegn og undere, som bekræftede, at budskabet var sandt.
Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)
1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ 4Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.
5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. 6Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“
8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.
12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.
14Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)
15Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“
19După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.
