Jesus underviser om bøn
Matt. 6,9-13; 7,7-11
1En dag opholdt Jesus og disciplene sig på et øde sted, og Jesus var i bøn. Da han var færdig, sagde en af disciplene til ham: „Herre, lær os at bede, ligesom Johannes lærte sine disciple det.”
2Jesus svarede: „Når I beder, så sig:
‚Far i Himlen.11,2 Ordene „i Himlen”, hele linie 4 og 5, og den sidste linie mangler i nogle håndskrifter. Se også noten til Matt. 6,13.
Må du blive æret.
Må dit rige bryde igennem.
Må din vilje ske på jorden,
som den sker i Himlen.
3Giv os det, vi har brug for hver dag.
4Tilgiv os, hvor vi har svigtet,
for vi tilgiver også dem, der har svigtet os.
Lad os ikke bukke under for fristelsen,
men red os fra den Ondes angreb.’ ”
5Jesus fortsatte: „Forestil dig, at du midt om natten går hen til en af dine venner og råber til ham: ‚Kære ven, vær rar og lån mig tre brød, 6for jeg har fået uventet besøg, og jeg har ikke brød i huset.’ 7Så kan det være, at din ven svarer inde fra huset: ‚Lad mig være i fred! Døren er låst, og både jeg og mine børn er gået i seng. Jeg kan ikke stå op for at give dig noget på den her tid af natten!’ 8Det siger jeg jer: Måske vil manden i huset ikke stå op og give dig det, du står og mangler, bare fordi I er venner, men han vil gøre det på grund af din påtrængenhed.”
9Jesus fortsatte: „Bed, så skal I få. Søg, så skal I finde. Bank på, så vil døren blive lukket op for jer. 10Enhver, som beder, får; den, der søger, finder; og døren lukkes op for den, der banker på.
11Kunne nogen af jer, som er forældre, finde på at give jeres børn en slange at spise, hvis de bad om en fisk? 12Ville I servere en skorpion for dem, hvis de bad om et æg? 13Når altså selv I, som er onde, kan finde ud af at give jeres børn det, som er godt, hvor meget mere skulle så ikke jeres himmelske Far give Helligåndens kraft til dem, der beder ham om det?”
Jesus under falsk anklage
Matt. 12,22-30; Mark. 3,22-27
14Engang uddrev Jesus en ond ånd, som havde gjort en mand stum. Efter at være befriet fra den onde ånd kunne den stumme mand tale, og folkeskaren var forbløffet. 15Men mange var skeptiske. Nogle sagde: „Det må være med hjælp fra Satan,11,15 Der bruges her et gammeltestamentligt udtryk for Satan: „Beelzebul” eller „Beelzebub”, som går tilbage til filistrenes gud Ba’al-Zebub—fluernes herre, nævnt i 2.Kong. 1,3. de onde ånders fyrste, at han driver dæmonerne ud.” 16Andre ville sætte ham på prøve ved at bede ham gøre et mirakel, som helt klart var fra Gud.
17Jesus var klar over, hvad de tænkte, og derfor sagde han: „Hvis et land ligger i krig med sig selv, går det sin undergang i møde. Det samme gælder et hjem og en familie. 18Hvis nu Satan uddriver sine egne onde ånder, hvordan kan hans rige så bestå? I påstår, at jeg uddriver onde ånder ved hjælp af de onde ånders fyrste. 19Påkalder jeres egne tilhængere så også Satans magt, når de vil drive onde ånder ud? Prøv engang at spørge dem! 20Men hvis det er ved Guds kraft, at jeg driver dæmoner ud, så er Guds rige jo kommet til jer!
21Når en stærk og bevæbnet mand bevogter sit hus, kan han have sine ejendele i fred. 22Først når en, som er stærkere end ham, angriber og besejrer ham, kan den stærkere afvæbne ham og fordele byttet.
23De, der ikke er med mig, er imod mig, og de, der ikke arbejder sammen med mig, modarbejder mig.
Fra det onde til det værre
Matt. 12,43-45
24Når en ond ånd er drevet ud af et menneske, strejfer den omkring i ørkenen for at finde et sted, hvor den kan slå sig ned. Når den ikke finder noget, siger den til sig selv: ‚Jeg må hellere vende tilbage til det „hus”, jeg kom fra.’ 25Når den vender tilbage, finder den huset rengjort og sat fint i stand. 26Så går den ud og finder syv andre ånder, værre end den selv, og de flytter alle ind i det ledige hus. Da bliver det sidste værre end det første for det menneske.”
Velsignelsen ved at handle på Guds ord
27Mens Jesus talte, råbte en kvinde fra mængden: „Åh, velsignet er den kvinde, der bragte dig til verden og nærede dig ved sit bryst!” 28Jesus svarede: „Velsignede er de, der hører Guds ord og handler på det.”
De vantro vil blive dømt
Matt. 12,38-42
29Da en masse mennesker var stimlet sammen, fortalte Jesus dem, hvad der ville ske med de vantro farisæere og deres lige:11,29 Meningen er klargjort fra parallelstedet i Matt. 12,38. Se også senere i dette kapitel, fra v. 37. „Sådanne mennesker er onde. De forlanger at se tegn, men de får ikke andet tegn end Jonastegnet. 30Ligesom Jonas forkyndte Guds dom over Nineves indbyggere, sådan vil Menneskesønnen en dag forkynde Guds dom over den slags mennesker. 31Dronningen af Saba vil på dommens dag rejse sig op og anklage sådanne vantro mennesker, for hun kom helt fra verdens ende for at lytte til Salomons visdom. Og her står en, der er større end Salomon. 32Også Nineves ledere vil på dommens dag rejse sig og anklage sådanne mennesker, for da Jonas forkyndte dom over Nineve, angrede alle byens indbyggere deres ondskab og vendte sig til Gud. Og her står en, der er større end Jonas.
Jesus er lysets kilde
Matt. 5,15; Mark. 4,21
33Ingen kunne finde på at tænde en lampe og derefter gemme den væk eller stille den under en spand. Nej, den skal stå højt og frit, så de, der kommer ind i huset, kan få glæde af lyset.
Vær åben for at modtage lyset fra Jesus
Matt. 6,22-23
34Dit øje er som en lampe, der bringer lys til dit indre. Hvis du har et åbent og oprigtigt sind, vil dit indre fyldes af mit lys. Men hvis du har et lukket og ondt sind, vil dit indre fyldes af mørke.11,34 Lukas bruger det samme billede med øjet, som bringer lys til et menneskes indre, som vi finder i Matt. 6,22-23 i en lidt anden form. 35Derfor skal du passe på, at det lys, du har i dig, ikke skal vise sig at være mørke. 36Hvis nu mit lys får adgang til hele dit indre, selv de mørkeste kroge, så bliver alting badet i lys, som når en kraftig lampe lyser for dig.”
Jesus advarer imod farisæisme
Matt. 23,25-26
37Mens Jesus talte, kom en af farisæerne og indbød ham til spisning i sit hjem. Jesus gik med, og de begyndte måltidet. 38Farisæeren lagde med undren mærke til, at Jesus ikke først vaskede sine hænder efter det ritual, som jødisk tradition foreskrev. 39Da sagde Jesus til ham: „I farisæere har så travlt med at rense det ydre af bægre og fade, men jeres indre er fyldt med griskhed og ondskab. 40Hvor er det tåbeligt! Er det kun det ydre, Gud har skabt? Hvad med det indre? Har han ikke også skabt det? 41Gør op med jeres egoisme og vær i stedet gavmilde og barmhjertige. Hvis I gør det, har I ikke længere så travlt med at fordømme andre.
Den trefoldige anklage mod farisæernes hykleri
Matt. 23,23.27
42Ve jer farisæere, for I er omhyggelige med at give tiende af alle jeres indtægter, men I går let hen over retfærdighed og kærlighed til Gud. Det er nødvendigt at gøre det ene, men I må ikke forsømme det andet.
43Ve jer farisæere, for I elsker at sidde på de fornemste pladser i synagogen, og I nyder, når man hilser ærbødigt på jer på gaden.
44Ve jer, for I er som uafmærkede grave, folk går hen over uden at ane hvilken råddenskab, der gemmer sig i dem.”
Den trefoldige anklage mod de skriftlærdes hykleri
Matt. 23,4.13.29-36
45En af de skriftlærde protesterede: „Mester, det, du siger der, er også en fornærmelse mod os!”
46„Ja,” sagde Jesus, „ve jer skriftlærde, for I lægger tunge byrder på menneskers skuldre, men I rører ikke en finger for selv at bære byrderne.
47Ve jer, for I bygger flotte mindesmærker over profeterne, men I glemmer, at det var jeres egne forfædre, der slog dem ihjel. 48De mindesten, I har rejst, viser, at I fortsætter det arbejde, jeres forfædre begyndte på. De slog profeterne ihjel, og I bygger mindesmærker over dem. 49Derfor har Gud i sin visdom sagt: ‚Jeg vil sende profeter og apostle til dem. Nogle vil de slå ihjel, andre vil de jage bort.’ 50Men I og jeres lige vil blive krævet til regnskab for alle de Guds mænd, I har slået ihjel ned gennem tiden. 51Det gælder lige fra ham, der slog Abel ihjel, til dem, der myrdede Zakarias midt mellem brændofferalteret og indgangen til templet. Det siger jeg jer: I og jeres lige skal stå til regnskab for alt det onde, I har gjort.
52Ve jer skriftlærde, for I har bemægtiget jer kundskabens nøgle. Selv er I ikke gået ind i Guds rige, og I står i vejen for dem, der gerne vil ind.”
53-54De skriftlærde og farisæerne blev rasende, og da Jesus ville til at gå, udspurgte de ham på kryds og tværs for om muligt at få ham til at sige noget, de kunne anklage ham for.
Învățătura lui Isus despre rugăciune
(Mt. 6:9-13; 7:7-11)
1Într‑o zi, Isus Se afla într‑un loc oarecare și Se ruga.
După ce a terminat, unul din ucenicii Lui I‑a zis:
– Doamne, învață‑ne să ne rugăm, așa cum i‑a învățat și Ioan pe ucenicii lui!
2El le‑a zis:
– Când vă rugați, să ziceți astfel:
„Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească‑se Numele Tău!
Vie Împărăția Ta, facă‑se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ!
3Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi!
4Și iartă‑ne păcatele noastre,
pentru că și noi iertăm oricui ne este dator!
Și nu ne duce în ispită,4 Cu sensul de: nu ne lăsa să cădem în ispită, având în vedere că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni și nici nu poate fi ispitit (vezi Iac. 1:13). Vezi și afirmația lui Isus din Mt. 26:41.
ci scapă‑ne de cel rău!“4 Textul este redat așa cum apare în mss bizantine. Multe mss, care nu fac parte din textul bizantin, redau: Tată, sfințească‑se Numele Tău! / Vie Împărăția Ta! 3 Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă‑ne‑o nouă în fiecare zi! 4 Și iartă‑ne păcatele noastre, / pentru că și noi iertăm oricui ne este dator! / Și nu ne duce în ispită!
5Apoi le‑a zis:
– Are cineva dintre voi vreun prieten la care să se ducă în miez de noapte și să‑i spună: „Prietene, împrumută‑mi trei pâini, 6pentru că a venit la mine, de pe drum, un prieten de‑al meu și n‑am nimic ce să‑i pun înainte!“, 7iar acesta să‑i răspundă dinăuntru: „Nu mă deranja. Ușa este deja încuiată, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu mă pot ridica să‑ți dau.“? 8Vă spun că, deși nu s‑ar ridica să‑i dea pentru că‑i este prieten, totuși, ca să nu se facă de rușine8 Majoritatea traducerilor redau: datorită insistenței lui, cu referire la prietenul care bate la ușă. Termenul grecesc anaideia, tradus de obicei cu insistență în majoritatea traducerilor, nu mai apare în altă parte în NT, iar studiile recente sugerează că acest termen nu însemna insistență în sec. I d.Cr. Prin urmare, unele traduceri au optat pentru îndrăzneală, nerușinare. Termenul este compus din cuvântul grecesc pentru rușine și un prefix de negație, adică fără (nu) rușine. Așadar, termenul poate însemna atât nerușinare, cât și dorința de a nu se face de rușine. Întrebarea este la cine face acesta referire: la cel care bate la ușă sau la stăpânul casei. În context însă, având în vedere întrebarea din v. 11 și răspunsul din v. 13, este clar că accentul pildei cade nu pe prietenul care bate la ușă, ci pe cel din casă, care este comparat în această pildă cu Dumnezeu. În contextul cultural al vremii, a cere o pâine vecinului la miezul nopții nu era văzut ca o nerușinare sau îndrăzneală, însă a nu răspunde unei asemenea cereri era considerată o adevărată nerușinare. Prin urmare, accentul nu cade pe insistența sau îndrăzneala celui care bate, ci pe onoarea celui care răspunde, în cele din urmă fiind vorba despre Dumnezeu., până la urmă tot se va ridica și‑i va da orice are nevoie.
9Prin urmare, vă spun: cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! 10Căci oricine cere, primește; cel ce caută, găsește, iar celui ce bate, i se va deschide.
11Cine este tatăl acela dintre voi, care, atunci când fiul său îi cere o pâine, să‑i dea în schimb o piatră, sau când îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește,11 Vezi și Mt. 7:9. Unele mss redau: Cine este tatăl acela dintre voi care, atunci când fiul său îi cere un pește, să‑i dea un șarpe în loc de pește? 12sau când îi cere un ou, să‑i dea un scorpion? 13Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl Care este în ceruri le va da Duhul Sfânt celor ce I‑L cer!?
Isus și Beelzebul
(Mt. 12:22-30, 43-45; Mc. 3:22-27)
14Isus alunga un demon care era mut. După ce demonul a ieșit, mutul a vorbit, iar mulțimile au rămas uimite.
15Unii dintre ei însă ziceau:
– El alungă demonii cu ajutorul lui Beelzebul15, 18-19 Unele mss conțin Beelzebub, iar altele Beezebul. Beelzebul este forma grecească a lui Baal-Zebul (Prințul Baal). Beelzebub este forma grecească a lui Baal-Zebub (Domnul Muștelor), o parodiere, de fapt, a lui Baal-Zebul. Vezi Mt. 12:24, unde Beelzebul este considerat căpetenia demonilor, numele acesta ajungând să fie folosit pentru Satan., conducătorul demonilor.
16Iar alții, ca să‑L pună la încercare, căutau un semn din cer16 Un semn care să demonstreze că El este Mesia, ceva ce numai Dumnezeu poate să facă. de la El.
17Dar Isus, cunoscându‑le gândurile, le‑a zis:
– Orice împărăție dezbinată împotriva ei înseși este pustiită. Iar o casă dezbinată împotriva ei înseși se prăbușește. 18Și dacă Satan este dezbinat în el însuși, cum va dăinui împărăția lui?! Vă întreb aceasta fiindcă ziceți că Eu alung demonii cu Beelzebul! 19Iar dacă Eu alung demonii cu Beelzebul, fiii19 Probabil cu referire la iudeii care practicau exorcismul. Este posibil ca termenul să se refere chiar la ucenici, care erau evrei. voștri cu cine îi alungă? De aceea ei vor fi judecătorii voștri! 20Dar dacă Eu alung demonii cu degetul lui Dumnezeu20 Vezi și Mt. 12:28., atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi.
21Când cel puternic, pe deplin înarmat, își păzește propria locuință, bunurile lui sunt în siguranță. 22Dar când vine unul și mai puternic și‑l învinge, îi ia toate armele în care s‑a încrezut și apoi împarte prăzile. 23Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea, iar cine nu adună cu Mine, risipește.
24Când duhul necurat iese dintr‑un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, dar n‑o găsește. Atunci își spune: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit!“ 25Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26Atunci se duce și mai ia alte șapte duhuri, mai rele decât el, și intrând, locuiesc acolo, iar starea din urmă a acelui om ajunge mai rea decât cea dintâi.
Adevărata fericire
27În timp ce Isus spunea aceste lucruri, o femeie din mulțime și‑a înălțat glasul și a zis:
– Fericit este pântecul care Te‑a purtat și fericiți sunt sânii care Te‑au alăptat!
28Dar El a zis:
– Fericiți sunt mai degrabă cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și‑l păzesc!
Semnul profetului Iona
(Mt. 12:38-42)
29În timp ce numărul mulțimilor creștea, El a început să spună:
– Această generație este o generație rea. Ea caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. 30Căci, așa cum a fost Iona un semn pentru niniviteni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru generația aceasta. 31Regina din sud se va ridica la judecată alături de oamenii din generația aceasta și‑i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon, iar aici iată că este Ceva31-32 Cu referire la persoana și lucrarea lui Isus. mai mare decât Solomon. 32Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată alături de această generație și o vor condamna, pentru că ei s‑au pocăit la mesajul proclamat de Iona, iar aici iată că este Ceva mai mare decât Iona.
Candela trupului
(Mt. 6:22-23)
33Nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună într‑o ascunzătoare33 Sau: pivniță. sau sub un obroc, ci o așază pe un sfeșnicar, astfel încât cei ce intră, să vadă lumina. 34Ochiul este candela trupului tău.34 Sens figurat. Când ochiul tău este sănătos34 Termenul se poate referi la focalizarea atenției asupra unui singur lucru, iar în termeni spirituali și în context, la un devotament total față de Dumnezeu., tot trupul tău este plin de lumină, dar când este rău, atunci trupul tău este plin de întuneric. 35Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric! 36Prin urmare, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi întru totul plin de lumină, ca atunci când te‑ar lumina o candelă cu lumina ei strălucitoare.
Isus îi acuză pe liderii religioși
(Mt. 23:1-36)
37În timp ce Isus vorbea, un fariseu L‑a rugat să mănânce la el. Isus a intrat și S‑a așezat la masă. 38Fariseul a rămas uimit când a văzut că Isus nu Se spălase înainte de masă.38 Era vorba de o spălare ritualică, nu neapărat de una din rațiuni de igienă (vezi nota de la Mc. 7:3).
39Domnul i‑a zis:
– Voi, fariseii, curățați pe din afară paharul și farfuria, dar pe dinăuntru sunteți plini de jaf și de răutate. 40Nesăbuiților, oare Cel Ce a făcut partea din afară n‑a făcut și partea dinăuntru? 41Dați deci milostenie din lucrurile dinăuntru, și atunci toate vor fi curate pentru voi.
42Dar vai de voi, fariseilor! Căci voi dați zeciuială din mentă, din tămâița de câmp42 Este vorba de o plantă erbacee folosită ca plantă medicinală. Virnanț sau Ruta Graveolens sau chiar ruta. și din orice legumă, dar neglijați judecata și dragostea lui Dumnezeu. Pe acestea trebuia să le faceți, iar pe acelea să nu le neglijați.
43Vai de voi, fariseilor! Căci voi iubiți scaunul de onoare în sinagogi și saluturile în piețe!
44Vai de voi! Căci voi sunteți ca mormintele care nu se văd și peste care oamenii umblă fără să știe!44 Mormintele erau văruite periodic pentru a fi vizibile și pentru a nu fi atinse, cel ce se atingea de un mormânt devenind necurat din punct de vedere ceremonial (vezi Num. 19:11-22).
45Unul dintre învățătorii Legii, răspunzând, I‑a zis:
– Învățătorule, spunând aceste lucruri, ne jignești și pe noi!
46Dar El a zis:
– Vai și de voi, învățători ai Legii! Căci îi încărcați pe oameni cu poveri dificil de purtat, iar voi înșivă nu atingeți poverile nici măcar cu unul din degetele voastre!
47Vai de voi! Căci voi zidiți mormintele profeților pe care i‑au ucis strămoșii47-48 Lit.: tații. voștri! 48Prin urmare, voi sunteți martori și încuviințați faptele strămoșilor voștri, căci ei i‑au ucis, iar voi le zidiți mormintele! 49De aceea înțelepciunea lui Dumnezeu a zis: „Le voi trimite profeți și apostoli, însă pe unii dintre ei îi vor ucide, iar pe alții îi vor persecuta“, 50ca să se ceară de la această generație sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii 51– de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia,51 Uciderea lui Abel este relatată în Gen. 4:8, iar cea a lui Zaharia este relatată în 2 Cron. 24:20-22. În canonul iudaic al VT, Cronici era ultima carte. Prin urmare, Isus se referă la întreaga istorie a VT. care a pierit între altar și Templu. Da, vă spun că va fi cerut de la generația aceasta.
52Vai de voi, învățători ai Legii! Căci ați luat cu voi cheia cunoașterii. Nici voi n‑ați intrat și i‑ați împiedicat astfel și pe cei ce intrau!
53Când Isus a ieșit de acolo, cărturarii și fariseii au început să‑L critice cu înverșunare și să‑I pună întrebări ostile despre multe lucruri, 54pândindu‑L, ca să vâneze vreun cuvânt ieșit din gura Lui.54 Lit.: ca să prindă [vâneze] ceva din gura Lui.
