De, der bliver genfødt ved Guds Ånd, får evigt liv
1En aften efter mørkets frembrud kom en af de jødiske ledere, en farisæer ved navn Nikodemus, for at tale med Jesus. 2„Mester,” sagde han, „vi er klar over, at Gud har sendt dig, for ingen kunne gøre de mirakler, du gør, hvis ikke Gud var med ham.”
3Da sagde Jesus: „Det siger jeg dig: Det er kun, hvis et menneske bliver født igen,3,3 Eller: „født på ny” eller „født en gang til”. Der er tale om en helt ny begyndelse og et helt nyt liv, som Gud skaber ved sin Ånd. Det græske ord kan også betyde „ovenfra”, men det passer ikke i denne sammenhæng. at det kan komme ind i Guds rige.”
4„Hvad mener du?” udbrød Nikodemus. „Et voksent menneske kan da umuligt komme ind i sin mors mave igen og blive født endnu en gang?”
5Jesus svarede: „Det siger jeg dig: Det er kun, hvis et menneske bliver født af både vand3,5 Den græske tekst her siger egentlig „ud af vand”. Det er sandsynligvis en henvisning til fostervandet og dermed til den almindelige, fysiske fødsel i modsætning til den åndelige fødsel. Nikodemus havde misforstået Jesus, fordi han tænkte på en fysisk fødsel, mens Jesus talte om en åndelig fødsel. Forskellen mellem de to slags fødsler forklares nærmere i næste sætning. og ånd, at det kan komme ind i Guds rige. 6Et menneske føder et menneskebarn, men Guds Ånd føder et åndeligt barn. 7Du skal ikke være så forundret over, at jeg sagde, at I skal fødes igen. 8Tænk på vinden.3,8 Det græske ord, der bruges her, betyder egentlig ånd og kun sjældent vind, men Jesus bruger vinden som illustration på en sandhed om Åndens virke. Det tilsvarende hebraiske ord betyder både vind og ånd. I bibelsk sprogbrug er det Gud, som styrer vinden og bruger den som sit redskab, jf. Hebr. 1,7. Den blæser, hvorhen den vil. Du kan ikke se, hvor den kommer fra, eller hvor den skal hen, men du kan høre dens susen. Sådan er det også, når Guds Ånd giver et menneske åndeligt liv.”
9„Jamen, hvordan kan det ske?” spurgte Nikodemus.
10Jesus svarede: „Du er lærer for Israels folk. Forstår du det ikke? 11Det siger jeg dig: Vi taler om det, vi kender til, og vi fortæller om det, vi har set—men I tror ikke på os! 12Hvis I ikke tror mig, når jeg fortæller jer om de jordiske ting, hvordan skulle I så kunne tro mig, hvis jeg begyndte at fortælle jer om de himmelske? 13Intet menneske har fået lov at se, hvad der er i Himlen, undtagen Menneskesønnen, som jo er kommet ned fra Himlen.
14-15Ligesom Moses løftede kobberslangen op og satte den fast på en stang ude i ørkenen, og de, der så hen på den, reddede livet,3,14-15 4.Mos. 21,1-9. sådan skal Menneskesønnen løftes op, så enhver, der ser hen til ham og tror på ham, vil få det evige liv.”
16Gud elskede nemlig verden så højt, at han gav sin eneste Søn, for at enhver, der tror på ham, ikke skal gå fortabt, men få det evige liv. 17Gud sendte ikke sin Søn til verden for at dømme verden, men for at verden gennem ham kunne opleve frelse.
18De, der tror på ham, bliver ikke dømt. Men de, der ikke tror på ham, er allerede dømt, for de har nægtet at tro på Guds egen Søn. 19Dommen kommer som følge af menneskers egne valg. Da Lyset kom ind i verden, valgte de nemlig mørket frem for lyset. Det gjorde de, fordi deres handlinger var onde. 20Onde mennesker hader lyset og undgår det. De ønsker ikke, at deres handlinger skal komme frem i lyset. 21Men de, der følger sandheden, kommer frem i lyset, så det kan ses, at de har handlet efter Guds vilje.
Johannes Døbers opgave er ved at være slut
22Efter sit ophold i Jerusalem vandrede Jesus rundt i Judæa sammen med sine disciple, hvor mange kom til dem og blev døbt.
23Men også Johannes døbte stadig mange mennesker, for folk blev ved med at strømme ud til ham. Han opholdt sig oppe ved Ænon i nærheden af Salem, hvor der var masser af vand. 24(Johannes var endnu ikke blevet kastet i fængsel.)
25En dag kom Johannes’ disciple i diskussion med en af de jødiske ledere om, hvem der havde ret til at døbe. 26Efter diskussionen kom disciplene hen til Johannes og sagde: „Mester, den mand, som kom til dig øst for Jordanfloden, og som du har fortalt om, han døber også, og nu går alle folk over til ham!”
27Johannes svarede: „Det er Gud, der giver hver enkelt af os vores særlige opgave. 28I har jo selv hørt mig sige, at jeg ikke er Messias, men jeg blev udsendt for at bane vejen for ham. 29Bruden tilhører brudgommen—men brudgommens ven, der står og venter på at høre brudgommens stemme, bliver glad, når han hører ham. Derfor glæder jeg mig af hele mit hjerte over det, som nu sker. 30Hans betydning vil blive større og større, min vil blive mindre og mindre.”
Tro fører til liv—ulydighed fører til dom
31Han, som er kommet ovenfra, står over alt og alle, men de, som kommer fra denne verden, hører denne verden til og er optaget af det, som hører denne verden til. Han, som er kommet fra Himlen, står over alt. 32Han fortæller om det, han selv har set og hørt, og alligevel vil næsten ingen tro ham. 33Men enhver, som er kommet til tro på hans ord, kan skrive under på, at Gud taler sandt. 34Han, som Gud har sendt, taler Guds ord, for Gud giver ham af sin Ånd uden begrænsning. 35Faderen elsker Sønnen og har overgivet alt i hans hænder. 36Alle, der tror på Sønnen, har evigt liv, men de, der ikke adlyder ham, får ikke del i det liv. De forbliver under Guds dom.
Isus și Nicodim
1Era un om dintre farisei pe nume Nicodim, un conducător al iudeilor.
2Acesta a venit la Isus noaptea și I‑a zis:
– Rabbi2, 26 Vezi nota de la 1:38., știm că de la Dumnezeu ai venit ca învățător, căci nimeni nu poate face aceste semne pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.
3Isus a răspuns și i‑a zis:
– Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din nou3, 7 O ambiguitate intenționată, deoarece se poate traduce și cu: de sus., nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu3 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte].!
4Nicodim I‑a spus:
– Cum se poate naște un om bătrân fiind? Poate el oare să intre a doua oară în pântecul mamei lui și să fie născut?
5Isus a răspuns:
– Adevărat, adevărat îți spun, dacă cineva nu este născut din apă și din Duh nu poate să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 6Ce este născut din carne este carne, iar ce este născut din Duh este duh. 7Să nu rămâi uimit că ți‑am spus: „Trebuie să fiți născuți din nou!“ 8Vântul8 O ambiguitate intenționată, deoarece termenul grecesc poate fi tradus atât cu duh, cât și cu vânt. Astfel de jocuri de sens sunt folosite de Ioan pentru a‑și capta auditorii greci alături de evrei. suflă încotro vrea și‑i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine și unde se duce. Tot așa se întâmplă cu oricine este născut din Duhul.
9Nicodim a răspuns și I‑a zis:
– Cum se pot întâmpla aceste lucruri?
10Isus a răspuns și i‑a zis:
– Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri?! 11Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ceea ce știm și mărturisim despre ce am văzut, dar voi nu primiți mărturia noastră. 12Dacă v‑am vorbit despre lucrurile pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi vorbi despre lucrurile cerești?! 13Nimeni nu s‑a suit în cer în afară de Cel Care S‑a coborât din cer, adică de Fiul Omului Care este în cer. 14Și, așa cum Moise a înălțat șarpele în pustie,14 Vezi Num. 21:4-9. tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, 15pentru ca oricine crede în El să aibă viață veșnică.15 Sau: pentru ca oricine crede, să aibă viață veșnică în El.
16Fiindcă16 Unele traduceri văd în v. 16-21 cuvintele evanghelistului. atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. 18Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19Și judecata este aceasta: Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20Căci oricine săvârșește rele urăște Lumina și nu vine la Lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. 21Dar cel ce trăiește21 Lit.: face. adevărul vine la Lumină, ca să‑i fie dezvăluite faptele, fiindcă sunt înfăptuite în Dumnezeu.
Mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus
22După aceea, Isus și ucenicii Lui au venit în ținutul Iudeei. El stătea acolo cu ei și boteza22 Vezi In. 4:2, unde se menționează că nu Isus boteza, ci ucenicii Lui.. 23Ioan boteza și el în Ainon, aproape de Saleim, pentru că acolo erau multe ape, și oamenii continuau să vină și să fie botezați. 24Căci Ioan încă nu fusese aruncat în închisoare. 25Între unii din ucenicii lui Ioan și un iudeu25 Unele mss conțin: niște iudei. a apărut o controversă cu privire la curățire.
26Au venit la Ioan și i‑au zis:
– Rabbi, iată că Cel Ce era cu tine dincolo de Iordan, Cel despre Care tu ai mărturisit, botează și toți se duc la El!
27Ioan a răspuns și a zis:
– Omul nu poate primi decât ceea ce i‑a fost dat din cer. 28Voi înșivă îmi sunteți martori că am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci eu sunt trimis înaintea Aceluia.“ 29Cel ce are mireasă este mire. Însă prietenul mirelui, cel care stă și‑l aude, se bucură foarte mult de glasul mirelui. Prin urmare, această bucurie a mea este deplină. 30El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.30 Unii traducători încheie discursul lui Ioan Botezătorul la sfârșitul v. 30, iar alții la sfârșitul v. 36.
31Cel Ce vine de sus este deasupra tuturor. Cel ce vine de pe pământ este pământesc și vorbește lucruri de pe pământ.31 Sau: ca unul de pe pământ. Cel Ce vine din cer este deasupra tuturor. 32El mărturisește despre ceea ce a văzut și a auzit, dar nimeni nu primește mărturia Lui. 33Cel ce primește mărturia Lui confirmă că Dumnezeu este adevărat. 34Căci Cel pe Care L‑a trimis Dumnezeu vorbește cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu34 Multe mss conțin: El. nu‑I dă Duhul cu măsură. 35Tatăl Îl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36Cel ce crede în Fiul are viața veșnică, dar cel ce nu ascultă de36 Sensul principal al verbului grecesc este a nu asculta. Ioan evidențiază faptul că ascultarea și credința sunt strâns legate. Sau: cel ce nu crede în; sau: cel care‑L respinge pe Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
