Elihu påpeger Jobs selvretfærdighed
1Elihu fortsatte:
2„Hør godt efter, I vismænd,
lyt til mig, I som er så kloge.
3Man må vurdere alt, hvad man hører,
ligesom man smager på maden, før man spiser den.
4Lad os derfor i fællesskab finde ud af,
hvad der er sandt og rigtigt.
5Job siger: ‚Jeg er uskyldig,
det er Gud, der gør mig uret.
6Jeg regnes for en løgner, selvom jeg taler sandt,
jeg bliver straffet hårdt, skønt jeg ikke har syndet.’
7Hvor har Job lært at tale sådan?
Det er jo en hån imod Gud.
8Han må have tilbragt sin tid i dårligt selskab
med onde og gudløse mennesker.
9Han påstår jo, at man intet får ud af
at leve retskaffent ind for Gud.
10I vise mænd, vil I ikke give mig ret i,
at det er umuligt for Gud at være ond?
Den Almægtige kan ikke være uretfærdig.
11Nej, vi ved, at han straffer mennesker for, hvad de har gjort.
Han lader dem opleve følgerne af deres synd.
12Gud handler absolut ikke ondt,
den Almægtige er aldrig uretfærdig.
13Han alene har al magt på jorden,
han opretholder og styrer verden.
14Hvis Gud en dag besluttede
at trække sin livsånde til sig igen,
15da ville alt levende uddø,
og menneskene igen blive til støv.
16Tag nu og brug din forstand.
Prøv at forstå, hvad jeg siger.
17Kunne Gud være den almægtige Dommer,
hvis han ikke var uangribelig?
Vil du anklage selve ‚Retfærdigheden’
og påstå, at han kan være uretfærdig?
18Han dømmer konger og regenter
for deres onde og uretfærdige handlinger.
19Han gør ikke forskel på folk,
men behandler rige og fattige ens.
Alle mennesker er jo skabt af Gud,
20og de skal alle sammen dø en gang.
Uden varsel er livet slut,
og ingen kan gøre fra eller til.
21Gud kender alle deres handlinger,
han ser alt, hvad de foretager sig.
22Ingen steder findes så tæt et mørke,
at de onde kan skjule sig for Gud.
23Gud behøver ikke at vente til dommens dag
med at straffe et menneske for dets synder.
24Han afsætter magtfulde ledere uden forhør
og indsætter andre i deres sted,
25for han kender deres onde handlinger
og kan vende deres skæbne på en enkelt nat.
26Han straffer dem for deres ondskab
på en måde, så alle kan se det,
27for de vendte sig bort fra Gud
og var ligeglade med hans vilje.
28Deres magtmisbrug over for de svage
førte til et råb om hjælp, som Gud hørte.
29Selv når Gud er tavs, kan du ikke dømme ham for det.
Hvis han skjuler sig, kan du ikke tvinge ham frem.
Han hersker jo over alt, hvad han har skabt,
30så de gudløse ikke skal have magten
og undertrykke andre mennesker.
31Hvad nu hvis et menneske siger til Gud:
‚Hvis jeg har syndet, vil jeg ikke gøre det mere.
32Sig mig, hvad jeg har gjort forkert.
Hvis jeg har svigtet, lover jeg at forbedre mig.’
33Mon så ikke Gud er nådig,
selv om du benægter, at han er det?
Om du vil bede om nåde, er op til dig.
Sig os, hvad du har i tanke.
34Ethvert forstandigt menneske
vil være enig med mig og sige:
35‚Job taler uden indsigt.
Han ved ikke, hvad han snakker om.’
36Er det mærkeligt, at Job bliver straffet så hårdt?
Han taler jo som de gudløse taler.
37Ud over sin oprindelige synd
gør han nu oprør mod Gud
ved at vise foragt for vores vejledning
og ved stadig at anklage Gud.”
1Elihu a răspuns și a zis:
2„Ascultați cuvintele mele, înțelepților,
și luați aminte la mine, voi, cei ce cunoașteți!
3Căci urechea verifică cuvintele,
iar cerul gurii gustă, ca să mănânce.
4Să ne alegem ce este drept;
să cunoaștem ce este bine între noi.
5Căci Iov a zis: «Sunt drept,
însă Dumnezeu nu‑mi dă dreptate.
6Deși sunt drept, sunt considerat mincinos.
Deși nu comit fărădelege, săgețile Lui mă rănesc și nu mă mai vindec.»
7Este vreun alt om ca Iov,
care să bea batjocura ca pe apă,
8care să umble cu cei ce săvârșesc nelegiuirea
și să se însoțească cu oamenii răutății?
9Căci el a zis: «Nu este de niciun folos omului
să‑și găsească desfătarea în Dumnezeu.»
10De aceea, voi, oameni pricepuți, ascultați‑mă!
Departe de Dumnezeu răutatea
și de Cel Atotputernic nedreptatea!
11Căci El răsplătește omului după lucrarea lui
și dă fiecăruia după calea lui.
12Dumnezeu nu poate săvârși fărădelegea,
Cel Atotputernic nu poate perverti dreptatea.
13Cine I‑a încredințat pământul?
Cine I‑a supus întreaga lume?
14Dacă Și‑ar pune inima la aceasta,
dacă Și‑ar aduna la El duhul14 Sau: Duhul. și suflarea,
15orice trup ar pieri împreună,
și omul s‑ar întoarce în țărână.
16Dacă ai înțelegere, ascultă lucrul acesta,
ia aminte la glasul cuvintelor mele!
17Poate stăpâni cel ce urăște judecata?
Îl vei condamna tu pe Cel Drept și Puternic,
18Care zice unui împărat: «Ticălosule!»,
și nobililor: «Răilor!»,
19Care nu părtinește pe domnitori,
nici nu face deosebire între bogat și sărac,
pentru că toți sunt lucrarea mâinilor Sale?
20Ei mor într‑o clipă, la miezul nopții;
poporul se clatină și piere.
Cel puternic piere fără amestecul vreunei mâini.
21Ochii Săi cunosc căile omului;
El îi vede fiecare pas.
22Nu este nici întuneric, nici umbră a morții,
unde să se ascundă cei ce săvârșesc nelegiuirea.
23Dumnezeu nu are nevoie să cerceteze un om prea mult,
ca să‑l aducă la judecată înaintea Lui.
24El îi zdrobește pe cei puternici fără cercetare
și‑i pune pe alții în locul lor.
25Pentru că le cunoaște faptele,
îi răstoarnă noaptea și sunt zdrobiți.
26Îi lovește pentru răutatea lor
în locul unde oamenii îi pot vedea,
27pentru că nu L‑au mai urmat
și nu le‑a mai păsat de niciuna din căile Lui.
28Ei au făcut ca strigătul celui sărac să ajungă înaintea Lui,
așa că El a auzit strigătul celui în necaz.
29Când tace, cine‑L poate condamna?
Când Își ascunde fața, cine‑L poate vedea?
La fel Se poartă fie cu un neam, fie cu un om,
30astfel încât omul lipsit de evlavie să nu domnească,
să nu fie o cursă pentru popor.
31Căci I‑a zis el vreodată lui Dumnezeu:
«Am îndurat; nu voi mai păcătui.
32Învață‑mă ceea ce nu văd!
Dacă am săvârșit nedreptate, nu voi mai face!»?
33Oare, după părerea ta,
va răsplăti El
când tu disprețuiești?
Dar tu vei alege, nu eu!
Deci spune ce știi!
34Oamenii pricepuți îmi vor zice,
iar omul înțelept care mă aude, va spune:
35«Iov vorbește fără cunoștință,
iar cuvintele lui sunt fără pricepere.»
36Să fie încercat Iov până la sfârșit,
pentru răspunsurile lui printre oamenii nelegiuirii!
37El adaugă fărădelege la păcatul său,
bate din palme între noi
și își înmulțește cuvintele împotriva lui Dumnezeu.“
