Elifaz’ tredje tale til Job
1Elifaz gav straks svar på tiltale:
2„Hvad gavn har Gud af et menneske?
Hvad kan de kloge gøre for ham?
3Hvad ville det gavne den Almægtige,
hvis du var uskyldig og fejlfri?
4Straffer han dig måske for din fromhed?
Ville han dømme dig, hvis du var uskyldig?
5Nej, det må være på grund af din ondskab.
Du må have begået utallige synder.
6Måske du udnyttede en ven, som lånte penge af dig?
Måske tog du alle hans ejendele i pant?
7Måske du nægtede den tørstende vand
eller undlod at give den sultende mad?
8Selv om du var umådelig rig
og havde stor magt og indflydelse,
9afslog du måske at hjælpe enker i nød
og tog håbet fra forældreløse børn?
10Det må være derfor, du er fanget i en fælde
og nu må svede angstens sved.
11Derfor er du fange i et mørkt hul
og sidder i problemer til halsen.
12Bor Gud ikke i den højeste himmel?
Se på stjernerne og erkend hans storhed.
13Alligevel siger du: ‚Hvad ved Gud?
Han kan ikke se gennem de tætte skyer.
14Når han vandrer rundt på himmelbuen,
skjuler skyerne os for hans blik.’
15Er du på vej tilbage til de gamle traditioner,
som nogle af vores ugudelige forfædre fulgte?
16Husk på, at de blev revet bort i utide,
og deres livsgrundlag smuldrede under dem.
17De sagde til den almægtige Gud:
‚Lad os være i fred! Hvad kan du gøre for os!’
18Og dog var det ham, der gav dem velstand!
Men sådan vil jeg ikke tænke.
19De retskafne glæder sig, når de onde bliver straffet,
de uskyldige jubler og siger:
20‚Nu er det ude med vores fjender!
Alt, hvad de ejede, gik op i røg!’
21Slut nu fred med Gud,
lad dig forsone med ham,
så du igen kan blive lykkelig.
22Hør på ham, når han vejleder dig,
og ret dig efter, hvad han siger.
23Vend dog om til Gud og ydmyg dig,
gør op med enhver synd i dit liv.
24Opgiv din pengegriskhed,
skaf dig af med dit dyrebare guld,
25så den Almægtige selv bliver dit guld,
så du værdsætter ham mere end alt dit sølv.
26Så vil du kunne glæde dig over ham
og se ham frimodigt i øjnene.
27Så hører han dig, når du beder,
og du kan takke ham for, at svaret kommer.
28Hvad end du tager dig for, vil lykkes for dig,
og du kan se frem til lysere tider.
29De stolte og hovmodige piller han ned,
men de ydmyge giver han oprejsning.
30Gud redder den uskyldige.
Rens dig selv, så du kan blive reddet.”22,29-30 De to vers er ret uforståelige i grundteksten. Måske kan de oversættes som: Når folk har problemer, og du beder Gud om at hjælpe dem, vil han også redde dem. Han er parat til at hjælpe de uskyldige, og din retskaffenhed kan være med til at redde dem.
Al treilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz din Teman i‑a zis:
2„Poate un om să‑i fie de folos lui Dumnezeu?
Chiar cel mai înțelept Îi poate sluji la ceva?
3Ce bucurie are Cel Atotputernic dacă trăiești drept?
Ce câștigă El dacă sunt curate căile tale?
4Din cauză că ai teamă de Dumnezeu te mustră El
și intră la judecată cu tine?
5Nu este mare răutatea ta?
Nu sunt fără sfârșit nelegiuirile tale?
6N‑ai luat tu garanții de la frații tăi fără motiv?
Ai despuiat oameni de îmbrăcămintea lor.
7N‑ai dat apă celui însetat
și n‑ai vrut să dai pâine celui flămând,
8deși erai un om puternic și țara era a ta,
erai un om onorat; trăiai în ea.
9Tu ai trimis pe văduve cu mâinile goale
și ai zdrobit brațele celor orfani.
10De aceea ești înconjurat de curse
și te înspăimântă groaza dintr-odată.
11De aceea este atât de întuneric, încât nu poți vedea,
și te acoperă un șuvoi de ape.
12Nu este Dumnezeu în înălțimea cerurilor?
Privește cât de mărețe sunt cele mai înalte stele!
13Totuși, tu zici: «Ce știe Dumnezeu?
Poate El judeca prin negură deasă?
14Nori groși Îl înfășoară și astfel nu ne vede,
atunci când El umblă pe orizontul cerurilor.»
15Vei urma tu calea veche
pe care au urmat‑o cei nelegiuiți?
16Ei au fost smulși înainte de vreme;
temelia le‑a fost spălată de un șuvoi de apă.
17Ei I‑au zis lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Ce ne poate face Cel Atotputernic?»
18Totuși, El le‑a umplut casele de bunătăți.
Dar departe de mine sfatul celor răi!
19Cei drepți văd căderea lor și se bucură
și cel nevinovat își bate joc de ei, zicând:
20«Dușmanii noștri sunt nimiciți,
focul le mistuie bogăția!»
21Împrietenește‑te cu El, te rog, și fă pace;
în felul acesta, vei avea parte de bine.
22Primește, te rog, învățătura din gura Sa,
pune‑ți în inimă cuvintele Lui.
23Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic, vei fi ridicat.
Dacă vei îndepărta nedreptatea din cortul tău,
24dacă vei arunca aurul în țărână
și aurul de Ofir între pietrele uedurilor24 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.,
25atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău
și argintul tău cel mai prețios.
26Te vei bucura în Cel Atotputernic
și‑ți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27Te vei ruga Lui și El te va auzi,
iar tu îți vei ține jurămintele.
28Ce vei hotărî se va împlini,
lumina va străluci pe căile tale.
29Când oamenii sunt smeriți, Tu spui: «Să fie ridicați!»
El va izbăvi pe cel cu privirea plecată.
30El îl va elibera chiar și pe cel ce nu este nevinovat;
el va scăpa datorită curăției mâinilor tale.“
