Bibelen på hverdagsdansk

Job 31

Job bedyrer igen sin uskyld

1Jeg lavede en aftale med mine øjne,
    at de aldrig måtte se med begær på en kvinde.
Hvad ville Gud sige, hvis jeg gjorde det?
    Ville den Almægtige ikke straffe mig?
Onde mennesker kan forvente at blive straffet,
    syndere må regne med at ende i ulykke.
Gud ser jo alt, hvad jeg gør,
    holder øje med hvert skridt, jeg tager.

Har jeg nogen sinde sagt et usandt ord?
    Har jeg bedraget et andet menneske?
Jeg vil gerne have Gud til at afsige dommen,
    for han ved, at jeg er uskyldig.

Hvis jeg har handlet imod Guds vilje,
    hvis mit hjerte har begæret, hvad mit øje så,
        eller hvis mine hænder har begået en udåd,
så lad en anden få lov at høste, hvad jeg har sået,
    så er det i orden, hvis alt bliver taget fra mig.

Hvis jeg har ladet mig bedåre af en andens kone,
    hvis jeg har stået og luret ved min nabos dør,
10 så er det i orden, at min kone forlader mig,
    og at en anden mand tager hende i favn.
11 For begær er en skændig og skamløs synd,
    en forbrydelse, der fortjener at blive straffet.
12 Begær er som en fortærende ild,
    der opbrænder hele ens livsværk.

13 Hvis jeg havde behandlet mine tjenere uretfærdigt,
    når de klagede til mig over noget,
14 så havde Gud ret til at kræve mig til regnskab.
    Jeg ville ikke have noget at sige til mit forsvar.
15 For Gud skabte mine tjenere såvel som mig,
    han skabte os alle på samme måde.

16 Har jeg nægtet de fattige hjælp
    eller taget håbet fra de sørgende enker?
17 Har jeg siddet og nydt min gode mad
    og nægtet at dele med de forældreløse?
18 Nej, jeg har altid taget mig kærligt af dem,
    som var jeg deres egen far eller mor.
19 Har jeg set en stakkel mangle tøj,
    en fattig, som savnede et tæppe?
20 Nej, de takkede mig for det tøj, jeg gav dem,
    for de fåreskind, de fik at varme sig med.
21 Hvis jeg har stemt for en dom imod den svage,
    fordi der var flertal for det i retten,
22 så gid min arm blev brækket af
    og min skulder vredet af led.
23 Jeg har altid frygtet den hellige Guds dom
    og straffen fra hans umådelige magt.

24 Har jeg måske sat min lid til mit guld
    og stolet på min rigdom i stedet for på Gud?
25 Har jeg bygget min glæde på min velstand
    i stedet for at bygge på Guds omsorg?
26 Har jeg kigget på det strålende sollys
    og den fortryllende månes glans,
27 så jeg begyndte at tilbede naturen
    i stedet for at tilbede Gud?
28 Så ville jeg dermed have fornægtet Gud,
    og den slags synder skal straffes hårdt.

29 Er jeg nogensinde brudt ud i jubel,
    når mine fjender blev ramt af ulykker?
30 Nej, jeg har aldrig forbandet mine fjender,
    for det ville være syndigt og ondt.
31 Har mine tjenestefolk nogensinde sagt,
    at jeg nægtede den sultne mad?
32 Nej, for jeg har aldrig vist en fremmed bort,
    men været gæstfri mod alle og enhver.
33 Har jeg nogensinde forsøgt at dække over en synd
    eller gået rundt med en dårlig samvittighed,
34 fordi jeg var bange for, hvad folk ville sige,
    og ikke kunne udholde tanken om deres dom?
35 Jeg ville ønske min sag kom for retten,
    så den Almægtige kunne afsige sin dom.[a]
38 Har jeg nogensinde forbrudt mig mod jorden,
    så markerne anklagede mig, og plovfurerne græd?
39 Har jeg nogensinde nydt jordens afgrøde uden at betale,
    så de, der havde dyrket jorden, måtte dø af sult?
40 Lad min mark give tidsler i stedet for hvede
    og ukrudt i stedet for byg, hvis jeg har handlet sådan.

Nu har jeg afsluttet mit forsvar,
    men jeg ville ønske, jeg kendte anklagen.
36 Så ville jeg frimodigt møde op i retten
    og høre på anklagen med fuld opmærksomhed.
37 Jeg ville aflægge regnskab for alle mine handlinger
    og forsvare mig selv med værdighed.”

Her slutter Jobs forsvarstale.

Notas al pie

  1. 31,35 Versene 36-37 er flyttet ned for sammenhængens skyld.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 31

1Am încheiat un legământ cu ochii mei,
    să nu-mi aţintesc privirea asupra unei fecioare.
Dar ce parte am de la Dumnezeu de sus
    şi moştenire de la Cel Atotputernic din înălţimi?
Oare necazul nu este pentru cel nedrept
    şi dezastrul pentru cei ce săvârşesc fărădelegea?
Oare nu vede El căile mele
    şi nu numără El toţi paşii mei?

Dacă am umblat în minciună
    şi paşii mei s-au grăbit să înşele,
atunci să mă cântărească Dumnezeu într-o cumpănă dreaptă
    şi-mi va cunoaşte curăţia!
Dacă paşii mi s-au abătut de pe cale,
    dacă inima mi-a urmat ochii
        şi dacă mi s-au pângărit mâinile,
atunci alţii să mănânce ce am semănat
    şi roadele mele să fie smulse din rădăcini.
Dacă mi-a fost atrasă inima de vreo femeie
    şi dacă am pândit la uşa vecinului meu,
10 atunci soţia mea să macine pentru altul
    şi alţii să se culce cu ea.
11 Aceasta ar fi fost o nelegiuire,
    ar fi fost un păcat ce ar fi trebuit judecat.
12 Ar fi fost un foc ce ar fi mistuit până la Nimicire,
    ce mi-ar fi ars până la rădăcină tot secerişul.

13 Dacă n-am făcut dreptate sclavului sau sclavei mele,
    atunci când s-au plâns împotriva mea,
14 ce voi face când se va ridica Dumnezeu?
    Ce voi răspunde când va cerceta El?
15 Cel Ce m-a făcut pe mine în pântece, nu i-a făcut şi pe ei?
    Oare nu Acelaşi ne-a întocmit în pântecele mamelor noastre?

16 Dacă n-am dat celui sărac ce-mi cerea
    sau dacă am făcut să se mâhnească ochii văduvei,
17 dacă mi-am mâncat pâinea de unul singur,
    iar cel orfan nu a mâncat din ea, –
18 eu care, din tinereţe, l-am crescut ca un tată
    şi de când m-am născut am călăuzit pe văduvă, –
19 dacă am văzut pe cel nenorocit lipsit de haine
    sau pe cel nevoiaş fără îmbrăcăminte,
20 iar inima lui nu m-a binecuvântat
    atunci când l-am încălzit cu lâna oilor mele,
21 dacă mi-am ridicat mâna împotriva orfanului
    pentru că aveam sprijinul celor de la poarta cetăţii,
22 atunci să-mi cadă umărul de la locul lui
    şi să-mi fie smulsă mâna din încheietură.
23 Dar pentru că m-am temut de nenorocirile lui Dumnezeu
    şi îmi era frică de măreţia Sa, n-am putut face astfel de lucruri.

24 Dacă mi-am pus încrederea în aur
    sau am zis aurului curat: «Tu îmi dai încredere!»
25 sau dacă m-am bucurat de marea mea avere
    şi de bogăţia pe care mâinile mele au adunat-o,
26 dacă am privit soarele în strălucirea sa
    sau luna mişcându-se în splendoarea ei
27 şi mi s-a amăgit în taină inima,
    dacă mâna mea le-a dat sărutări,
28 aceasta ar fi fost o nelegiuire de judecat,
    pentru că aş fi fost necredincios Celui Preaînalt.

29 Dacă m-am bucurat de nenorocirea celui ce mă ura
    sau dacă mi-a părut bine când a venit necazul peste el,
30 dacă mi-am lăsat gura să păcătuiască
    cerând blestem peste vieţile lor,
31 dacă oamenii din cortul meu n-au zis niciodată:
    «Cine nu s-a săturat din carnea lui?»,
32 – străinul însă n-a rămas în drum peste noapte
    şi uşa mea a fost întotdeauna deschisă călătorului, –
33 dacă mi-am ascuns păcatele cum fac oamenii[a],
    zăvorându-mi nedreptatea în inimă
34 pentru că m-aş fi temut de mulţime,
    iar dispreţul clanurilor m-ar fi înspăimântat,
        tăcând şi neîndrăznind să ies afară …
35 Oh! De-aş găsi pe cineva să mă asculte!
    (Iată, îmi semnez acum apărarea! Să-mi răspundă Cel Atotputernic!
        Să Îşi scrie plângerea Cel Ce mă acuză.
36 O voi pune pe umăr,
    o voi purta ca pe o coroană.
37 Îi voi da socoteală de toţi paşii mei,
    mă voi apropia de El ca un prinţ.)

38 Dacă pământul meu a strigat împotriva mea
    şi dacă brazdele lui au plâns împreună,
39 dacă i-am mâncat roada fără să plătesc
    sau dacă i-am dat la moarte pe proprietarii lui,
40 atunci să crească pe el spini în loc de grâu
    şi neghină în loc de orz!“

Cuvintele lui Iov au luat sfârşit.

Notas al pie

  1. Iov 31:33 Sau: cum a făcut Adam