Bibelen på hverdagsdansk

Jeremias 51

1Herren siger: „Jeg sender et ødelæggende stormvejr ind over Babylonien, en voldsom vind midt ind i landet. Befolkningen skal blæses bort som avner, når man renser korn. Fremmede vil angribe fra alle sider, indtil landet er tomt og øde. Når katastrofen rammer dem, vil ingen kunne nå at få rustning på eller spænde buen. Ingen bliver skånet, både unge og ældre bliver dræbt. De faldne ligger overalt i landet, og døde kroppe hober sig op i byernes gader, for jeg er Herren, den Almægtige, og jeg svigter ikke Israel og Juda. Babylonierne bliver straffet for deres mange synder imod Israels hellige Gud.”

Flygt fra Babylonien, alle I fremmede, som blev holdt i fangenskab. Bring jer i sikkerhed, så I ikke også bliver dræbt, når Herren hævner sig på babylonierne og giver dem, hvad de har fortjent. Babylon var som et guldbæger i Herrens hånd, og de fremmede fra alverdens lande blev betaget og beruset af dets storhed. Derfor er de lamslåede og siger: „Pludselig er Babylon faldet og knust. Græd over hendes skæbne. Skaf hende lægende salver, måske er der endnu håb. Vi ville gerne hjælpe hende, hvis vi kunne, men nu kan intet redde hende. Derfor må vi lade hende være og vende hjem til vores eget land. Den straf, Herren sendte mod hende fra Himlen, er så stor, at den ikke kan måles.”

10 Og Judas folk siger: „Herren har givet os oprejsning. Kom, lad os vende hjem til Jerusalem og fortælle om alt, hvad Herren, vores Gud, har gjort.”

11 „Gør pilene spidse og fyld jeres koggere!” siger Herren, for han har gjort medernes konger opsatte på at erobre og ødelægge Babylonien. Det er Herrens hævn over dem, der vanærede hans tempel. 12 „Giv signal til angreb på Babylons mure! Sæt vagter ved portene og hele vejen rundt om muren, så ingen slipper væk. Gør klar til bagholdsangreb.”

Herren vil nu udføre sin plan og gøre alvor af sine trusler. 13 Du prægtige by ved de mange vandområder, du blomstrende handelscentrum, nu er timen kommet, hvor du får din straf. 14 Herren den Almægtige har givet et højtideligt løfte: Jeg vil lade dine fjender oversvømme dig, som var de græshopper, og de vil udstøde vældige sejrsråb.

15 Det var Herren, der med sin vældige styrke, visdom og snilde grundlagde universet, skabte jorden og udspændte himmelhvælvingen. 16 Med sin tordnende røst får han regnen til at styrte ned. Han samler skyerne fra horisonten, skaber lyn og regn, og slipper vinden løs.

17 Alle afgudsdyrkerne er tåbelige, de forstår ingenting. Guldsmedene vil engang skamme sig over at have lavet afgudsbilleder, som er det rene svindel og bedrag. Der er jo ikke gnist af liv i deres afguder. 18 De er nytteløse og latterlige, og en skønne dag bliver de ødelagt.

19 Men Jakobs Gud er helt anderledes. Han er verdens Skaber, og Israel er hans udvalgte folk. Han er den almægtige Gud.

20 „Babylonien, du var mit våben, min kølle,” siger Herren. „Med dig knuste jeg folkeslag og ødelagde riger. 21 Med dig knuste jeg heste og ryttere, stridsvogne og vognkæmpere. 22 Med dig knuste jeg gamle og unge, mænd og kvinder, 23 hyrder og fåreflokke, bønder og kvæg, regenter og guvernører. 24 I judæere har oplevet deres grusomhed i Jerusalem, men I vil nu få at se, hvordan jeg straffer Babylon og det babyloniske folk for deres ondskab.

25 Nu er jeg blevet din fjende, du vældige bjerg, der knuste jordens nationer. Jeg løfter min hånd imod dig og styrter dig ned fra din høje plads, så der kun er en afsvedet bakketop tilbage. 26 Du skal fra nu af ligge øde og forladt, og dine murbrokker vil aldrig blive genbrugt til fundamenter for nye huse, siger Herren.

27 Kald på de andre nationer, så de kan gå i krig mod Babylonien. Lad krigsråbet lyde, tilkald hære fra landene Ararat, Minni og Ashkenaz. Udpeg en angrebsleder, og lad hestene storme frem som sultne græshopper. 28 Lad de mediske konger gøre sig klar til kamp og sende besked til alle guvernørerne i det mediske storrige. Alle hære i hele riget skal mobiliseres.

29 Babylon skælver og vrider sig i smerte, for Herren vil nu gennemføre sin plan, og han giver ikke op, før byen er raseret og lagt øde. 30 Babylons krigere vil opgive at gøre modstand. De gemmer sig i deres fæstninger og ryster som skræmte kvinder. Byens porte vil blive sprængt og husene brændt ned. 31 Fra alle sider kommer der løbere med bud til kongen om, at slaget er tabt. 32 Alle flodovergange er spærrede, marsken står i lys lue, og alle krigerne er panikslagne.”

33 Herren, den Almægtige, Israels Gud, siger: „Babylon er som en tærskeplads, der er stampet til og gjort klar. Om kort tid begynder høsten.”

34 „Kong Nebukadnezar faldt over os,” siger judæerne. „Som et mægtigt havuhyre kom han og slugte os og fyldte sin vom med vores rigdomme. Han åd os rub og stub og slikkede tallerkenen ren. 35 Lad nu Babylon få betalt for de grusomme lidelser, han påførte os. Lad byens befolkning betale prisen for alle dem hos os, der mistede livet.”

36 „Jeg vil kæmpe for jer,” siger Herren til Jerusalem. „Jeg vil føre jeres sag og skaffe jer hævn. Jeg udtørrer Babylons bassiner og stopper byens vandforsyning. 37 Jeg gør Babylon til en ruinbunke, et hjemsted for sjakaler, et eksempel til skræk og advarsel.

38 Babylon plejede at brøle som en løve på rov og knurre som sultne løveunger. 39 Men nu skal den få lov at tømme min vredes bæger, så den drikker sig fra sans og samling. Den vil segne bevidstløs om og aldrig vågne igen, siger Herren. 40 Jeg fører dens befolkning til slagtebænken, som var de får eller geder.

41 Tænk, Babylon er faldet, den store, stolte by, som alle jordens lande beundrede. Babylons undergang har rystet hele verden. 42 Et hav af krigere skyllede hen over Babylon og jævnede den med jorden. 43 Nu ligger alle bydele i ruiner. De er øde og forladte som en ørken, hvor ingen bor, og hvor ingen rejser igennem. 44 Jeg straffer Bel, Babylons gud, og river byttet ud af gabet på ham. Folkeslagene skal ikke længere komme langvejsfra for at dyrke ham. Babylons mure er faldet.

45 Mit folk, flygt ud af Babylon. Bring jer i sikkerhed. Søg i dækning for den straf, jeg vil ramme byen med. 46 Men lad jer ikke skræmme af de rygter, I hører. Der vil hele tiden være nye rygter, år efter år, om voldelige begivenheder og lande, der bekriger hinanden. 47 Snart vil jeg straffe babylonierne og deres afguder. Hele landet vil blive ydmyget, og de faldne vil fylde gaderne. 48 Himlen og jorden skal fryde sig, når hærene fra nord vælter ind over landet, siger Herren. 49 Babyloniens hær dræbte Israels folk og andre folkeslag ud over jorden. Nu står Babylonien selv for tur. 50 Flygt fra krigens rædsler, mit folk. Stands ikke op for se på det. Tænk på jeres Gud, skønt I er i et fjernt land, og glem ikke Jerusalem.

51 I siger, at I er blevet hånet og ydmyget, fordi fremmede folkeslag vanærede Herrens hellige tempel. 52 Ja, men snart vil jeg hævne mig på Babyloniens afguder, og der skal lyde stønnen fra sårede over hele landet. 53 Selv om Babylon forsøger at klatre op på den højeste tinde og befæster sine forsvarsværker, vil jeg sende en hær imod byen, som vil udslette den,” siger Herren.

54 Hør! Dødsskriget stiger op fra Babylon, hele Babyloniens land er brudt sammen. 55 Det er Herren, som angriber Babylons befolkning og lukker munden på deres praleri. Fjendehære skyller ind over landet som brusende bølger, og der høres krigslarm i byen. 56 Ødelæggelsen trænger ind i byen, overrumpler dens stolte krigere og brækker deres buer, for Herren er en Gud, som straffer mennesker for deres ondskab.

57 „Alle landets ledere og vismænd skal tømme min vredes bæger,” siger Kongen, Herren, den Almægtige. „Alle guvernører, stormænd og krigere får min vrede at føle. De segner om for aldrig at vågne igen. 58 Babylons brede bymur skal jævnes med jorden, og de høje porte skal brænde ned til grunden. Folkenes slid er forgæves, for det hele bliver flammernes bytte.”

Jeremiasʼ budskaber bliver sendt til Babylonien

59-61 Kong Zidkija af Juda blev i sit fjerde regeringsår kaldt til Babylon, og hans kvartermester Seraja, søn af Nerija, som var søn af Maseja, skulle ledsage ham. Jeremias skrev så alle domsprofetierne om Babylon ned, gav bogrullen til Seraja og sagde til ham: „Så snart du kommer til Babylon, skal du oplæse ordene i bogrullen for folk der 62 og fremsige følgende ord: ‚Herre, du har sagt, at du vil jævne Babylon med jorden, så den fremover skal ligge ubeboet hen.’ 63 Når du har læst hele bogrullen op, skal du kaste den i Eufratfloden 64 og sige: ‚Sådan skal det gå Babylon: Hun skal synke og aldrig komme op til overfladen igen, for Herren har besluttet at straffe hende.’ ”

Her slutter Jeremiasʼ budskaber.

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 51

1„Aşa vorbeşte Domnul:

«Iată, voi stârni un duh nimicitor
    împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor din Leb-Kamai[a].
Voi trimite împotriva Babilonului nişte străini
    care îl vor vântura şi-i vor goli ţara.
Ei o vor ataca din toate părţile
    în ziua nenorocirii.
Să se întindă arcul împotriva celui ce-şi întinde arcul
    şi împotriva celui ce se mândreşte cu armura lui![b]
Nu-i cruţaţi pe tinerii lui!
    Nimiciţi-i cu desăvârşire[c] toată oştirea!
Vor cădea ucişi în ţara caldeenilor,
    străpunşi pe străzile ei.
Căci Israel şi Iuda nu sunt părăsite
    de Dumnezeul lor, de Domnul Oştirilor,
deşi ţara lor[d] este plină de vină
    înaintea Sfântului lui Israel.

Fugiţi din Babilon!
    Scăpaţi-vă viaţa,
        ca nu cumva să fiţi nimiciţi din cauza păcatelor lui,
căci vremea răzbunării Domnului a sosit
    şi El îl va răsplăti după meritele lui!
Babilonul a fost o cupă de aur în mâna Domnului,
    care îmbăta întregul pământ.
Neamurile au băut din vinul ei
    şi de aceea au înnebunit.
Cetatea Babilonului va cădea dintr-odată şi va fi zdrobită!
    Plângeţi pentru ea!
Aduceţi balsam pentru rana ei;
    poate va putea fi vindecată!»“

„Am vrut să vindecăm Babilonul,
    dar nu poate fi vindecat!
Să-l părăsim şi să mergem fiecare în ţara lui,
    căci judecata lui ajunge până la ceruri
        şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină dreptatea cauzei noastre.
    Să mergem şi să vestim în Sion
        lucrarea Domnului, Dumnezeul nostru!“

11 „Ascuţiţi-vă săgeţile
    şi umpleţi-vă tolbele!
Domnul a stârnit duhul regilor Mediei,
    pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul.
Aceasta este răzbunarea Domnului,
    răzbunarea pentru Templul Său.
12 Ridicaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului!
    Întăriţi paza,
puneţi păzitori,
    pregătiţi o ambuscadă!
Domnul Îşi va duce la îndeplinire hotărârea
    pe care a rostit-o împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Ţie, care locuieşti lângă ape multe
    şi ai mari bogăţii,
ţi-a venit sfârşitul,
    iar firul vieţii[e] tale a ajuns la capăt!
14 Domnul Oştirilor a jurat pe Sine Însuşi:
    «Te voi umple cu oameni, asemenea unui roi de lăcuste,
        şi ei vor înălţa strigăte de biruinţă asupra ta.»“

15 „El a făcut pământul prin puterea Lui,
    a pus temeliile lumii prin înţelepciunea Lui,
        a întins cerurile prin priceperea Lui.
16 La glasul Lui urlă apele din ceruri.
    El ridică norii de la marginile pământului.
El trimite fulgerele şi ploaia
    şi scoate vântul din cămările Lui.

17 Toţi oamenii sunt proşti şi fără cunoaştere,
    toţi aurarii sunt ruşinaţi de idolii lor,
căci sunt doar o minciună
    şi nu au nici o suflare în ei.
18 Sunt o deşertăciune, o lucrare de batjocură.
    La vremea pedepsei lor, vor pieri.
19 Dar Partea lui Iacov nu este ca aceştia,
    căci El este Cel Ce a întocmit totul,
chiar şi seminţia moştenirii Lui –
    Domnul Oştirilor este Numele Lui.“

20 „Tu eşti buzduganul Meu,
    arma Mea de luptă!
Cu tine zdrobesc neamuri
    şi distrug împărăţii!
21 Cu tine zdrobesc calul şi călăreţul!
    Cu tine zdrobesc carul şi conducătorul lui!
22 Cu tine zdrobesc pe bărbat şi pe femeie,
    pe bătrân şi pe copil,
        pe tânăr şi pe fecioară!
23 Cu tine zdrobesc pe păstor şi turma lui,
    pe plugar şi boii lui,
        pe guvernatori şi pe conducători!

24 Înaintea ochilor voştri voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion, zice Domnul.“

25 „Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor,
    care distrugeai întregul pământ, zice Domnul.
Îmi voi întinde mâna împotriva ta,
    te voi rostogoli de pe stânci
        şi te voi preface într-un munte aprins.
26 Nimeni nu va mai lua din tine pietre pentru capul unghiului,
    nici pietre pentru temelie,
        căci vei fi un pustiu veşnic, zice Domnul!“

27 „Ridicaţi un steag în ţară!
    Sunaţi din trâmbiţă printre neamuri!
Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui!
    Chemaţi împotriva lui regatele
        Araratului[f], Miniului şi Aşchenazului!
Numiţi un comandant împotriva lui!
    Trimiteţi împotriva lui cai precum un roi de lăcuste!
28 Pregătiţi neamurile de luptă împotriva lui –
    pe regii Mediei,
pe guvernatorii lor, pe toţi conducătorii lor
    şi toate ţările aflate sub stăpânirea lor!
29 Pământul se cutremură şi se zvârcoleşte,
    căci planurile Domnului împotriva Babilonului se împlinesc –
El va preface ţara Babilonului într-un pustiu
    şi nimeni nu va mai locui acolo.
30 Vitejii Babilonului au încetat lupta;
    ei rămân în fortăreţele lor.
Puterea le este sleită
    şi au ajuns ca nişte femei.
Locuinţele lor sunt arse
    şi zăvoarele lor sunt sfărâmate.
31 Sol după sol,
    mesager după mesager
aleargă să-l anunţe pe împăratul Babilonului
    că cetatea lui este cucerită de la un capăt la celălalt,
32 că trecătorile râului sunt capturate,
    că mlaştinile cu trestii sunt arse
        şi că ostaşii sunt îngroziţi.“

33 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:

«Fiica Babilonului este ca o arie de treierat
    în perioada când a fost netezită:
        încă puţin şi vine vremea secerişului.»“

34 „Nebucadneţar, împăratul Babilonului, m-a devorat:
    m-a zdrobit,
        m-a făcut un vas gol.
M-a înghiţit ca un şarpe,
    şi-a umplut pântecele cu bunătăţile mele
        şi apoi m-a vărsat.
35 Fie ca violenţa folosită împotriva mea şi a rudelor mele[g]
    să se întoarcă împotriva Babilonului,
zice locuitoarea Sionului.
    Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii,
zice Ierusalimul.“

36 „De aceea, aşa vorbeşte Domnul:

«Iată, îţi voi apăra cauza
    şi te voi răzbuna;
voi seca marea Babilonului
    şi-i voi usca izvoarele.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături,
    o vizuină de şacali,
o pricină de groază şi de batjocură,
    un loc în care nu va mai locui nimeni.
38 Ei toţi vor rage ca nişte lei,
    vor mârâi ca nişte pui de lei.
39 Dar când vor fi în călduri,
    le voi pregăti un ospăţ
        şi-i voi îmbăta,
ca să salte de veselie
    şi să adoarmă apoi somnul cel de veci şi să nu se mai trezească, zice Domnul.
40 Îi voi doborî
    ca pe nişte miei la măcelărie,
        ca pe nişte berbeci şi ţapi.

41 Cum a fost cucerit Şeşakul[h],
    cum a fost capturată pricina de laudă a întregului pământ!
Cum a ajuns Babilonul o pricină de groază
    printre neamuri!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon;
    a fost acoperit de valurile ei învolburate!
43 Cetăţile lui au devenit pustii,
    un pământ fără apă şi deşertic,
o ţară în care nu mai locuieşte nimeni
    şi pe unde nu mai trece nici un om.
44 Îl voi pedepsi pe Bel în Babilon
    şi îi voi smulge din gură ceea ce a înghiţit.
Neamurile nu vor mai curge spre el,
    şi zidul Babilonului se va prăbuşi.

45 Ieşi din mijlocul lui, popor al Meu!
    Fiecare să fugă
        şi să-şi scape viaţa de mânia aprigă a Domnului!
46 Să nu vă slăbească inima
    şi să nu vă fie frică când zvonurile se aud în ţară,
căci anul acesta vine un zvon şi anul următor un alt zvon:
    ‘Va fi violenţă în ţară,
        un domnitor se va ridica împotriva altui domnitor!’
47 Cu siguranţă, iată, vin zile
    când voi pedepsi idolii Babilonului.
Toată ţara va fi acoperită de ruşine
    şi toţi cei răniţi vor cădea în mijlocul ei.
48 Atunci cerul şi pământul şi tot ce cuprind ele
    vor striga de bucurie asupra Babilonului,
căci din nord,
    îl vor ataca nimicitorii, zice Domnul.

49 Babilonul trebuie să cadă din cauza celor ucişi ai lui Israel,
    tot aşa cum şi cei ucişi de pe întreg pământul
        au căzut din cauza Babilonului.
50 Cei care aţi scăpat de sabie,
    plecaţi şi nu întârziaţi!
Amintiţi-vă de Domnul într-o ţară îndepărtată
    şi să-şi găsească loc Ierusalimul în inima voastră!»“

51 „Suntem ruşinaţi, căci am auzit batjocura
    şi ne-am acoperit feţele din cauza ruşinii,
pentru că nişte străini au intrat
    în locurile sfinte ale Casei Domnului.“

52 „Dar iată, vin zile, zice Domnul,
    când îi voi pedepsi idolii,
şi toată ţara va fi plină
    de gemetele răniţilor ei.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la cer
    şi chiar dacă şi-ar fortifica înălţimile,
        tot voi trimite nimicitorii împotriva lui, zice Domnul.“

54 „Un strigăt răsună din Babilon.
    Zgomotul unui mare prăpăd
        se aude din ţara caldeenilor,
55 căci Domnul va distruge Babilonul
    şi va face să înceteze în el zarva cea mare.
Valuri de nimicitori vor urla ca nişte ape mari
    şi zgomotul strigătelor lor va răsuna.
56 Un nimicitor va veni împotriva Babilonului;
    vitejii lui vor fi capturaţi
        şi arcurile lor vor fi sfărâmate.
Căci Domnul este un Dumnezeu Care răsplăteşte!
    El, cu siguranţă, va da fiecăruia plata cuvenită!
57 Eu îi voi îmbăta pe conducătorii şi pe înţelepţii lui,
    pe guvernatori, pe ofiţeri şi pe viteji;
ei vor adormi pe vecie şi nu se vor mai trezi,
    zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.“

58 „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

«Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi dărâmate,
    iar porţile lui cele înalte vor fi arse în foc.
Popoarele se trudesc degeaba
    şi neamurile muncesc doar pentru foc!»“

59 Iată care este mesajul pe care profetul Ieremia l-a încredinţat lui Seraia, fiul lui Neria, fiul lui Maaseia, când s-a dus în Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei acestuia. (Seraia era căpetenia locului de odihnă). 60 Ieremia a scris într-un sul toate nenorocirile care vor veni asupra Babilonului – toate cuvintele acestea le-a scris cu privire la Babilon. 61 Ieremia i-a zis lui Seraia: „Când vei ajunge în Babilon, vezi să citeşti toate aceste cuvinte cu voce tare. 62 Apoi să zici: «Doamne, Tu ai spus că vei distruge acest loc şi că nu va mai fi locuit nici de oameni, nici de animale, ci va deveni un pustiu pe vecie!»

63 Când vei termina de citit acest sul, leagă-l de o piatră şi aruncă-l în mijlocul Eufratului. 64 Apoi să spui: «Aşa se va scufunda Babilonul şi nu se va mai ridica din cauza nenorocirilor pe care le voi aduce asupra lui, iar poporul lui va fi neputincios.»“

Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.

Notas al pie

  1. Ieremia 51:1 Leb-Kamai este o criptogramă pentru Caldeea (Babilonia); vezi nota de la 25:26
  2. Ieremia 51:3 Sensul în ebraică al celor două versuri este nesigur
  3. Ieremia 51:3 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă
  4. Ieremia 51:5 Sau: căci ţara lor, fiind vorba despre Babilonia
  5. Ieremia 51:13 Sau: lăcomia
  6. Ieremia 51:27 Regatul Urartu
  7. Ieremia 51:35 Lit.: mea şi împotriva cărnii mele (sau: copiilor mei)
  8. Ieremia 51:41 Vezi nota de la 25:26