Bibelen på hverdagsdansk

Jeremias 17

1Åh, Judas folk, jeres ondskab er mejslet ind i jeres stenhårde hjerter og ridset med diamant på jeres altres horn. I tænker ikke på andet end de afgudsaltre og Asherapæle, I har rejst under hvert et træ, på hver en høj og på hver en slette. Derfor vil jeg udlevere alle jeres rigdomme og skatte til jeres fjender. Det er straffen for alle de synder, I har begået. Det er jeres egen skyld, at dette vidunderlige land, som jeg gav jer, nu bliver revet ud af hænderne på jer, og at I føres bort som slaver til fjendens land. I har provokeret mig, så min vrede er flammet op imod jer og brænder med en uudslukkelig ild.”

Herren fortsatte: „Min dom vil ramme dem, der sætter deres lid til mennesker, stoler på deres egen styrke og i hjertet gør oprør mod mig. De er uden håb og uden fremtid som en forkrøblet enebærbusk i den glødende ørken, på den saltholdige og golde jord, hvor ingen ville drømme om at bosætte sig.

Men velsignede er de mennesker, som har tillid til mig og søger hjælp hos mig. De er som et træ, der er plantet ved floden, og som strækker sine rødder mod vandet. Det er ikke bange for den brændende sol, men har altid friske og grønne blade. Det visner ikke i tørketider, men fortsætter med at bære frugt.

Hvem forstår et menneskes hjerte? Det er forræderisk og ondt helt igennem. 10 Jeg kender menneskers inderste tanker, vurderer deres motiver og lønner enhver efter, hvordan de handler.

11 Mennesker, som bliver rige på andres bekostning, er som fugle, der udruger æg, de ikke selv har lagt. Før eller senere mister de deres rigdomme og ender som fattige tåber.”

12 Derpå sagde jeg til Herren: „Fra ældgamle tider har du siddet på din ophøjede trone i helligdommen. 13 Du er Israels håb, og de, som vender sig fra dig, vil komme til at fortryde det. Det er ude med dem, fordi de har forladt Herren, kilden med det livgivende vand. 14 Herre, kom mig til hjælp og red mig fra dem, der er ude efter mig. 15 Mennesker håner mig og siger: ‚Hvad er det for en straf fra Herren, du bliver ved at snakke om? Hvis det er rigtigt, hvorfor sker der så ikke noget?’

16 Herre, jeg ønsker ikke at gøre mit eget folk til mine fjender. Jeg har ikke bedt dig sende ulykke over dem, det ved du. Du har hørt hvert ord, jeg har sagt. 17 Du må ikke lade mig i stikken, for du er mit eneste håb. 18 Lad skræk og rædsel ramme dem, som forfølger mig, og red mig fra deres angreb. Det er dem, der fortjener din straf, ikke mig.”

19 Da sagde Herren til mig: „Gå hen til Jerusalems byporte, først til porten, som kongerne går igennem, og derefter til alle de andre porte. 20 Der skal du råbe til alle, som kommer forbi: Hør, hvad Herren har at sige til Judas kongeslægt, Jerusalems indbyggere og alle borgere i landet. 21 Herren siger: Hvis I har livet kært, skal I holde sabbatsdagen hellig. I må ikke bære varer ind gennem Jerusalems porte på den dag. 22 I må ikke bære byrder ud fra jeres huse eller i det hele taget udføre noget arbejde på sabbatten. I skal holde hviledagen hellig, som jeg befalede jeres forfædre. 23 Desværre adlød de ikke. De var så frygtelig stivnakkede og nægtede at høre på mine advarsler.

24 Men hvis I adlyder mig, holder sabbatsdagen hellig og undlader at arbejde og handle på den dag, 25 skal I få lov til altid at blive boende i Jerusalem. Så vil Davids slægt få lov til at blive ved med at regere i Jerusalem. Kongen og hans embedsmænd vil ride gennem byens porte i pomp og pragt, og I skal få lov at bo i Jerusalem for altid. 26 Fra Jerusalem og omegn, fra Judas og Benjamins byer, fra de vestlige bakkeskråninger, fra det centrale højland og fra Negev i syd skal folket vandre op til templet med deres brændofre, afgrødeofre og røgelse for at bringe lovprisningsofre til mig.

27 Hvis I derimod nægter at høre på mig, og hvis I ikke holder sabbatsdagen hellig, men bringer alle jeres handelsvarer gennem Jerusalems porte, så vil jeg sætte ild til portene, og ilden vil brede sig til byens paladser, så de bliver brændt ned til grunden, uden at nogen kan forhindre det.”

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 17

Păcatul lui Iuda

1Păcatul lui Iuda este scris cu o daltă de fier,
    cu un vârf de diamant;
este gravat pe tăbliţa inimii lor
    şi pe coarnele altarelor lor.
Chiar şi copiii lor îşi amintesc
    de altarele lor şi de aşerele[a],
de lângă copacii verzi
    şi de pe dealurile înalte.
Muntele Meu din ţară,
    bogăţia ta,[b] toate comorile tale
le voi da ca pradă,
    împreună cu înălţimile tale,
        din cauza păcatelor de pe întreg ţinutul tău.
Din vina ta vei pierde
    moştenirea pe care ţi-o dădusem.
Te voi face să slujeşti duşmanilor tăi
    într-o ţară pe care nu o cunoşti,
căci ai aprins focul mâniei Mele,
    care va arde pentru totdeauna.“

„Aşa vorbeşte Domnul:

«Blestemat este omul care se încrede în om,
    care face din muritor tăria lui
        şi a cărui inimă Îl părăseşte pe Domnul.
El este ca un tufiş în deşert,
    care nu vede venind fericirea.
El locuieşte în locurile arse ale pustiei,
    într-un pământ sărat, unde nu stă nimeni.

Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul
    şi a cărui încredere este în Domnul.
El este ca un pom sădit lângă ape,
    care îşi întinde rădăcinile spre râu.
Lui nu-i este frică de căldură
    şi frunzişul lui este întotdeauna verde.
În anul secetei nu se îngrijorează
    şi nu încetează să aducă rod.»“

„Inima este mai înşelătoare decât toate lucrurile
    şi este fără vindecare.
        Cine poate să o cunoască?“

10 „Eu, Domnul, cercetez inima
    şi încerc adâncul fiinţei,
ca să dau fiecăruia după căile lui,
    după rodul faptelor lui.“

11 „Ca o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu ea le-a ouat,
    aşa este omul care câştigă bogăţii pe nedrept.
Ele îl vor părăsi la jumătatea vieţii lui,
    iar la urmă nu va fi decât un nebun.

12 Tron glorios, înălţat de la început,
    aşa este locul Sanctuarului nostru!
13 Doamne, Nădejdea lui Israel!
    Toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine!
Cei care se abat de la Tine[c] vor fi scrişi pe pământ[d],
    căci Îl părăsesc pe Domnul,
        Izvorul apelor vii!“

14 „Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat!
    Mântuieşte-mă, şi voi fi mântuit,
        căci Tu eşti lauda mea!
15 Iată, ei îmi zic:
    «Unde este Cuvântul Domnului?
        Să se împlinească dar!»
16 Iar eu, ca să Te urmez, n-am refuzat să fiu păstor,
    nici n-am dorit ziua nenorocirii, Tu ştii.
        Ce a ieşit de pe buzele mele este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine,
    căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii.
18 Cei ce mă persecută să fie ruşinaţi,
    nu eu!
Ei să se înspăimânte!
    Pe mine însă păzeşte-mă de groază!
Adu peste ei ziua cea rea!
    Zdrobeşte-i de două ori mai mult.“

Imperativul sfinţirii Sabatului

19 Domnul mi-a zis astfel: «Du-te şi stai la Poarta Fiilor poporului, prin care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate celelalte porţi ale Ierusalimului 20 şi spune-le: ‘Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, voi, toţi cei din Iuda şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi! 21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama în sufletele voastre să nu cumva să purtaţi vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului. 22 Să nu scoateţi din casele voastre vreo greutate în ziua de Sabat şi să nu faceţi nici o lucrare, ci să sfinţiţi ziua de Sabat, aşa cum am poruncit strămoşilor voştri. 23 Ei nu au ascultat şi nu au luat aminte, ci s-au încăpăţânat să nu asculte şi să nu ia aminte la disciplinare. 24 Voi însă, dacă Mă veţi asculta cu atenţie, zice Domnul, şi nu veţi aduce nici o greutate pe porţile acestei cetăţi în ziua de Sabat, dacă veţi sfinţi ziua de Sabat şi nu veţi face nici o lucrare în timpul ei, 25 atunci, pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi care stau pe tronul lui David. Ei şi prinţii lor, oamenii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor veni în care şi călare pe cai, iar cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna. 26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din teritoriul lui Beniamin, din zona deluroasă[e], din ţinutul muntos şi din Neghev[f], cei ce aduc la Casa Domnului arderi de tot şi jertfe, daruri de mâncare şi tămâie şi cei ce aduc jertfe de mulţumire. 27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua de Sabat, să nu purtaţi nici o greutate şi să nu intraţi cu ea pe porţile Ierusalimului în ziua de Sabat, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va mistui palatele Ierusalimului şi care nu va fi stins.’»“

Notas al pie

  1. Ieremia 17:2 Ebr.: aşerim, simboluri din lemn ale zeiţei canaanite Aşera sau ale zeiţei Aştoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălţime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre.
  2. Ieremia 17:3 Sau: înalte / şi de pe munţii din ţară. / Bogăţia
  3. Ieremia 17:13 TM: Mine
  4. Ieremia 17:13 Sau: sortiţi morţii, în contrast cu cei care erau scrişi în cartea vieţii (vezi Ex. 32:32; Ps. 69:28)
  5. Ieremia 17:26 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
  6. Ieremia 17:26 Vezi nota de la 13:19