1Havde jeg bare en hytte i ørkenen, ville jeg rejse derhen og forsøge at glemme det folk, som har været utro mod Gud og gjort oprør imod ham.
2Herren sagde om sit folk: „De går altid rundt med en løgn på læben, parat til at sende den af sted som en pil, der ligger klar på buestrengen. Sandheden er kuet af bedrageriet. De begår den ene uret efter den anden og skænker mig ikke en tanke. 3Stol ikke på nogen, ikke engang dine venner eller familie. Dine nærmeste bedrager dig, og dine venner lyver om dig. 4Alle bedrager hinanden, og folk er blevet så vant til at lyve, at de ikke kan se noget galt i det. 5De føjer ondt til ondt og løgn til løgn, og de vil ikke kendes ved mig.”
6Derfor sagde Herren, den Almægtige: „Hvad skal jeg dog stille op med mit syndige folk? Der er kun én ting at gøre: Hælde dem i lidelsens smeltedigel for at se, om det kan rense dem. 7Deres tunger udslynger løgne som forgiftede pile. De taler venligt til hinanden, men har ondt i sinde. 8Bør jeg ikke straffe dem for det? Bør jeg ikke kræve et så ondsindet folk til regnskab?”
9Derpå udbrød jeg: „Hvilken ynk og jammer at se ud over bjergene og ødemarkens græsgange, for de er afbrændte og mennesketomme. Man hører ingen husdyr, og både fuglene og de vilde dyr er flygtet.”
10Herren sagde: „Jeg gør Jerusalem til en ruinhob, hvor sjakaler holder til. Judas byer jævner jeg med jorden, så ingen bor der mere.”
11Jeg spurgte: „Hvem har forstand til at fatte, hvad der foregår? Hvem kan forklare, hvad Herren har i sinde? Hvorfor ligger byerne i ruiner? Hvorfor er landet øde og mennesketomt som en ørken?”
12Herren svarede: „Det er sket, fordi mit folk forkastede mine love og ikke adlød mine befalinger. 13De gjorde, hvad der passede dem, og fortsatte med at dyrke de afguder, som deres forfædre indførte. 14Derfor siger Herren, den Almægtige, Israels Gud: De skal komme til at smage min bitre straf og drikke af lidelsens bæger. 15Jeg spreder dem blandt fremmede folkeslag, som de ikke før kendte til, og jeg sender hære imod dem, indtil de er fuldstændig besejret.”
16Herren, den Almægtige, bad mig give følgende budskab til folket: „Send bud efter grædekonerne, for der bliver stor sorg over de mange, der bliver dræbt.”
17Jeg udbrød: „Ja, lad dem skynde sig at komme og synge deres sørgesange. Lad os alle jamre og græde, så tårerne vælter ned over kinderne. 18Snart kan man høre de frygteligste smerteskrig fra Jerusalem: ‚Katastrofen er over os. Vi er fuldstændig knuste. Vores huse er jævnet med jorden, og vi bliver ført bort som slaver.’ ”
19Jeg fortsatte: „Hør hvad Herren har at sige, I grædekoner. Lær jeres døtre at græde, og øv jer i at synge sørgesange. 20Døden vil kravle ind gennem vinduerne og skaffe sig adgang til selv de mest befæstede borge. Den vil dræbe børnene, der leger på gaden, og de unge, der samles på torvet. 21Sig til dem fra Herren, at ligene kommer til at ligge i gaderne, som var det gødning spredt ud på en mark. De ligger der som afskårne neg, høstfolkene ikke har samlet op.”
22Herren sagde: „Lad ikke den vise rose sig af sin visdom, helten af sin styrke, eller den rige af sin rigdom. 23Nej, hvis nogen vil rose sig, så lad dem rose sig af dette ene: at de kender mig og forstår, at mine handlinger på jorden er motiveret af nåde, barmhjertighed og retfærdighed, og at jeg glæder mig over dem, der handler på samme måde som jeg.
24Der kommer en dag, siger Herren, hvor jeg vil straffe både de uomskårne og dem, som nok er blevet omskåret rent fysisk, men som ikke lever i pagt med mig. 25Jeg vil slå ned på egypterne, judæerne, edomitterne, ammonitterne, moabiterne og araberne i ørkenen. De fremmede folkeslag er alle uomskårne på kroppen, men Israels folk har uomskårne hjerter.”
1O, de mi‑ar fi capul un izvor de ape
și ochii o fântână de lacrimi!
Aș plânge zi și noapte
zdrobirea fiicei poporului meu.
2O, dacă cineva mi‑ar da în pustie
un han de călători!
L‑aș părăsi pe poporul meu
și aș pleca de la el.
Căci toți comit adulter
și sunt o adunătură de necredincioși.
3„Ei își întind limba ca un arc.
Au ajuns puternici în țară
prin minciună și nu prin adevăr.
Căci ei merg din răutate în răutate
și nu Mă cunosc,
zice Domnul.
4Fiecare să se păzească de prietenul lui;
să nu vă încredeți în niciun frate,
căci orice frate este un înșelător
și orice prieten umblă cu bârfe.
5Fiecare își înșală prietenul
și nimeni nu spune adevărul.
Își deprind limba la vorbe mincinoase
și se obosesc să facă rău.
6Locuința ta6 Probabil cu referire la Ieremia. este în mijlocul înșelătoriei.
De înșelători ce sunt, ei refuză să Mă cunoască,
zice Domnul.“
7De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Iată, îi voi verifica și îi voi cerceta,
căci ce altceva aș putea face
din cauza fiicei poporului Meu?
8Limba lor este o săgeată ucigătoare;
ea rostește înșelătoria.
Cu gura, ei vorbesc prietenului de pace,
dar în adâncul inimii, îi întind curse.
9Să nu‑i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri,
zice Domnul?
Să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea neam?“
10Voi înălța o plângere și un bocet pentru munți,
precum și o cântare de jale pentru pășunile pustiite,
căci sunt arse și nimeni nu le cutreieră;
nu se mai aude în ele behăitul turmelor.
Păsările cerului și‑au luat zborul
și animalele câmpului au fugit.
11„Voi preface Ierusalimul într‑o movilă de pietre,
într‑o vizuină de șacali.
Voi preface cetățile lui Iuda
într‑o pustie lipsită de locuitori.“
12Cine este omul înțelept care să înțeleagă aceste lucruri? Cui i‑a vorbit gura Domnului, ca să ne poată lămuri de ce este distrusă țara, de ce este devastată ca o pustie și nu mai trece nimeni prin ea?
13Iată însă ce spune Domnul: „Se întâmplă astfel, pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le‑o pusesem înainte, pentru că nu au ascultat de glasul Meu și nu au respectat Legea Mea, 14ci au umblat după încăpățânarea inimii lor și după baali14 Vezi nota de la 2:23., așa cum i‑au învățat părinții lor.“
15De aceea, așa vorbește Domnul Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, voi hrăni poporul acesta cu pelin și le voi da să bea ape otrăvite. 16Îi voi împrăștia printre niște neamuri pe care nu le‑au cunoscut nici ei, nici părinții lor, și îi voi urmări cu sabia până îi voi mistui.“
17Așa vorbește Domnul Oștirilor:
„Luați aminte acum! Chemați bocitoarele să vină!
Trimiteți după femeile înțelepte să vină!
18Să se grăbească
și să înalțe o cântare de jale pentru noi,
până când ni se vor umple ochii de lacrimi
și pleoapele – de șiroaie de apă.
19Strigătul de jale se aude în Sion:
«Cât suntem de nenorociți
și ce mare este rușinea noastră!
Trebuie să părăsim țara,
căci locuințele noastre sunt surpate.»“
20Ascultați, femeilor, Cuvântul Domnului!
Deschideți‑vă urechile la cuvântul gurii Lui!
Învățați‑le pe fiicele voastre cântări de jale
și învățați‑vă bocete unele pe altele,
21căci moartea s‑a urcat prin ferestrele noastre
și a intrat în palatele noastre.
A nimicit copiii de pe străzi
și tinerii din piețe.
22Spune: „Așa vorbește Domnul:
«Cadavrele oamenilor vor zăcea întinse
asemenea gunoiului pe câmpie,
precum snopul căzut înapoia secerătorului
și pe care nu‑l adună nimeni.»“
23Așa vorbește Domnul:
„Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui,
viteazul să nu se laude cu tăria lui,
iar cel bogat să nu se laude cu bogăția lui,
24ci, cel ce se laudă
să se laude că Mă înțelege, că Mă cunoaște
și că știe că Eu sunt Domnul
Care arăt îndurare24 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte].
și Care înfăptuiesc judecată și dreptate pe pământ,
fiindcă în acestea Îmi găsesc Eu plăcerea,
zice Domnul.
25Iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi pe toți cei care sunt circumciși doar în trup: 26pe Egipt, Iuda, Edom, Amon, Moab și pe toți cei ce își rad colțurile bărbii, care locuiesc în pustie26 Sau: pe toți cei de departe, locuitorii pustiei.; căci toate neamurile sunt necircumcise și toată Casa lui Israel are inima necircumcisă.“
