1Mens jeg stadig var i husarrest under opsyn af den kongelige garde, gav Herren mig følgende budskab:
2„Jeg er Herren, som står bag alle disse ting. Det er mig, der har planlagt det. 3Kald på mig, mit folk, så vil jeg svare jer og fortælle jer store og utrolige ting, som I ikke før har kendt til. 4I har revet nogle af byens huse og en del af kongepaladset ned for at få sten til at forstærke bymuren imod fjendens angreb, 5men når I kommer i kamp med babylonierne, vil alle husene blive fyldt med døde kroppe, for i min vrede har jeg besluttet at slå hårdt ned på mit folk. Jeg har vendt ryggen til jer på grund af jeres ondskab.
6Men engang i fremtiden vil jeg helbrede Jerusalems sår, og mit folk skal igen opleve fremgang og tryghed. 7Jeg vender Judas og Israels skæbne og genopbygger deres byer som før. 8Jeg renser dem fra deres synd og tilgiver deres ondskab og oprør imod mig. 9Da vil denne by bringe mig ære og glæde for øjnene af alle verdens folkeslag. Og når de hører om alt det gode, jeg gør for mit folk, al den fremgang jeg lader dem opleve, vil de skælve af ærefrygt for mig.”
10Herren erklærer: „I har ret i, at jeres land skal blive en ødemark, hvor der hverken lever mennesker eller dyr. Jerusalems gader skal blive folketomme, men engang skal landet live op igen. 11Der skal blive glæde og latter. Brudeparrenes glade stemmer skal atter høres, og der skal igen stige lovsang op fra dem, der bringer lovprisningsofre i Herrens hus. ‚Lovet være Herren, den Almægtige,’ vil de synge, ‚for han er god, og hans trofasthed varer til evig tid.’ Ja, siger Herren, jeg vil give landet fremgang og gode kår som før. 12Selv om landet bliver raseret, så der hverken er mennesker eller dyr tilbage, vil der igen komme hyrder, som fører deres hjord på græs. 13De vil med glæde tælle deres får og geder, når de kommer hjem til folden. Det vil komme til at ske i det centrale højland, på bakkeskråningerne mod vest, i det sydlige Negev, i Benjamins land, i området omkring Jerusalem og i alle Judas byer. 14Ja, siger Herren, der kommer en dag hvor jeg vil opfylde mit løfte til Israel og Judas folk.
15Engang i fremtiden vil jeg lade en spire bryde frem fra Davids slægt, en konge, der vil styre landet med visdom og afsige retfærdige domme. 16Hans navn skal være ‚Herren er vores redning’. Da vil Judas folk blive reddet og Jerusalem være i sikkerhed. 17Fra da af vil der aldrig mangle en arving til Davids trone i Israel, 18og der vil aldrig mangle præster til at bringe brændofre, afgrødeofre og andre ofre til Herren.”
19Derefter fik jeg følgende budskab fra Herren:
20-21„Lige så lidt, som I kan bryde naturens love, så dag og nat ikke kommer til de fastsatte tider, lige så lidt kan jeg bryde min pagt med min tjener David, så der ikke findes en arving til hans trone. Det samme gælder min pagt med de præster, der tjener mig. 22Davids og præsternes efterkommere vil blive talrige som stjernerne og strandens sandkorn, der ikke kan tælles.”
23Derefter sagde Herren til mig: 24„Har du hørt, hvad andre folk siger om mit folk? De siger: ‚Herren har forkastet både Israel og Juda, som han i sin tid udvalgte.’ Man foragter mit folk og siger, at deres dage som et folk er talte. 25-26Men hertil svarer jeg: Jeg vil ikke forkaste mit folk eller min tjener David, lige så lidt som jeg bryder de love, jeg har givet for dag og nat eller for himmel og jord. Jeg bryder aldrig mit løfte om, at en søn af David en dag skal regere over Abrahams, Isaks og Jakobs efterkommere, for jeg vil vende mit folks skæbne og forbarme mig over dem.”
Restaurarea este promisă încă o dată
1În timp ce Ieremia era încă închis în curtea temniței, Cuvântul Domnului i‑a vorbit a doua oară, zicând: 2„Așa vorbește Domnul, Cel Care a făcut pământul, Domnul, Care l‑a întocmit ca să‑l statornicească, al Cărui Nume este Domnul: 3«Cheamă‑Mă și‑ți voi răspunde! Îți voi face cunoscute lucruri mari, lucruri neînțelese, pe care nu le știi.» 4Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, despre casele acestei cetăți și despre palatele regilor lui Iuda, pe care ei le dărâmă ca să slujească drept apărare împotriva rampelor de asalt și împotriva sabiei 5când vor înainta să lupte împotriva caldeenilor, și care se vor umple de cadavrele celor pe care îi voi lovi în mânia și în furia Mea, deoarece, din cauza răutății lor, Îmi voi ascunde fața de cetatea aceasta: 6«Iată, le voi aduce vindecare și sănătate. Eu îi voi vindeca și îi voi face să descopere belșug de pace și credincioșie. 7Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iuda și pe captivii lui Israel și îi voi așeza iarăși ca odinioară. 8Îi voi curăți de toată nelegiuirea pe care au săvârșit‑o împotriva Mea și le voi ierta toate nelegiuirile prin care au păcătuit și s‑au răzvrătit împotriva Mea. 9Atunci Ierusalimul va fi pentru Mine un nume care‑Mi va aduce bucurie, un motiv de laudă și onoare înaintea tuturor neamurilor pământului, care vor auzi toate lucrurile bune pe care le‑am făcut pentru el. Ele se vor înfricoșa și vor fi uimite de toată fericirea și pacea pe care i‑o voi da.»“
10Așa vorbește Domnul: „În locul acesta, despre care ziceți că este pustiu, în care nu mai sunt nici oameni, nici animale, în cetățile lui Iuda și pe străzile Ierusalimului, devastate, lipsite de oameni, fără locuitori și fără animale, se vor auzi din nou 11strigăte de bucurie și strigăte de veselie, glasul mirelui și al miresei, precum și glasul celor ce aduc jertfe de mulțumire în Casa Domnului, zicând:
«Mulțumiți Domnului Oștirilor,
căci Domnul este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui!»
Fiindcă îi voi aduce înapoi pe cei luați captivi din țară și vor fi ca la început, zice Domnul.“
12Așa vorbește Domnul Oștirilor: „În locul acesta pustiu, fără oameni și fără animale și în toate cetățile lui, vor exista iarăși pășuni pentru păstori, unde să‑și odihnească turmele. 13În cetățile de la munte și în cetățile din zona deluroasă13 Vezi nota de la 17:26., în cetățile din Neghev13 Vezi nota de la 13:19. și în teritoriul lui Beniamin, în împrejurimile Ierusalimului și în cetățile din Iuda, turmele vor trece iarăși prin mâinile celor ce le numără, zice Domnul.
14Iată, vin zile, zice Domnul, când voi împlini promisiunea cea bună pe care am făcut‑o Casei lui Israel și Casei lui Iuda.
15În zilele acelea și în vremea aceea
voi face să‑i răsară lui David un Vlăstar drept,
Care va face judecată și dreptate în țară.
16În zilele acelea, Iuda va fi izbăvit
și Ierusalimul va locui în siguranță.
Acesta este numele cu care o vor chema:
«Domnul – Dreptatea noastră».
17Căci așa vorbește Domnul: «David nu va fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea pe tronul Casei lui Israel. 18Nici preoții leviți nu vor fi lipsiți înaintea Mea de un urmaș care să aducă arderi‑de‑tot, să ardă tămâie și daruri de mâncare și să aducă jertfe în fiecare zi.»“
19Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 20„Așa vorbește Domnul: «Dacă veți putea rupe legământul Meu cu ziua și legământul Meu cu noaptea, astfel încât ziua și noaptea să nu mai fie la vremea lor, 21atunci se va putea rupe și legământul Meu cu David, robul Meu, așa încât să nu mai aibă fii care să domnească pe tronul lui, și legământul Meu cu preoții leviți, slujitorii Mei. 22Ca oștirea cerurilor, care nu se poate număra, și ca nisipul mării, care nu se poate măsura, așa voi înmulți sămânța22 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui David, robul Meu, și a leviților, care slujesc înaintea Mea.»“
23Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ieremia, zicând: 24„N‑ai băgat de seamă că poporul acesta zice: «Domnul a lepădat cele două clanuri24 Se referă fie la cele două regate, Israel și Iuda, fie la cele două familii, regală și levitică. pe care le‑a ales!»? Astfel, ei Îmi disprețuiesc poporul și nu‑l mai consideră a fi un neam.“
25Așa vorbește Domnul: „Dacă n‑ar fi existat legământul Meu cu ziua și cu noaptea și n‑aș fi rânduit legi cerurilor și pământului, 26atunci aș fi respins și sămânța lui Iacov și a lui David, robul Meu, și n‑aș fi luat din sămânța lui conducători peste urmașii26 Lit.: sămânța. lui Avraam, Isaac și Iacov. Eu însă le voi aduce înapoi captivii și voi avea milă de ei.“
