Dommen over Jerusalem
1„Du menneske,” fortsatte Herren. „Når belejringstiden er omme, skal du tage et skarpt sværd og bruge det som barberkniv til at rage alt dit hår og skæg af. Tag så en vægt og vej det i tre lige store portioner. 2En portion skal du brænde inden for bymuren på din tegning. En anden portion skal du hugge i småstykker med sværdet rundt om byen. Den sidste portion skal du sprede for vinden, for jeg vil jage de overlevende af mit folk bort med magt. 3Tag lidt af det hår, der blev spredt for vinden, og bind det som kvaster på din kappe. 4Tag så deraf nogle få hår og kast dem i ilden, så de brændes op. Derefter vil den rensende ild brede sig til hele Israels folk.”
5Hør, hvad Gud Herren siger: „Det er, hvad der skal ske med Jerusalems befolkning. Jeg udvalgte byen til at være som et centrum for alle andre lande. 6Men folket gjorde oprør imod mine love og forordninger, og de blev endnu værre end nabolandenes folk.”
7Derfor siger Gud Herren: „I har nægtet at adlyde mine love og forskrifter og er blevet endnu mere ugudelige og oprørske end jeres nabofolk. I overholder ikke engang de almindelige samfundslove, som jeres nabofolk overholder.
8Derfor vil jeg dømme jer og straffe jer for øjnene af alle de andre nationer. 9På grund af de modbydelige synder, I har begået, vil jeg straffe jer værre, end jeg nogen sinde tidligere har gjort, og som jeg aldrig vil gøre igen. 10Forældre vil spise deres egne børn, og børnene vil spise deres egne forældre, og den rest af befolkningen, som overlever, spreder jeg for alle vinde.”
11„Så sandt jeg lever,” siger Gud Herren, „skal I komme til at bøde, fordi I har forurenet mit tempel med jeres afguder og afskyelige ofre. Jeg vil bruge sværdet som barberkniv og meje jer ned. Jeg vil ikke lægge fingrene imellem eller vise medlidenhed. 12En tredjedel af jer vil dø af sult og epidemier inde i byen, en tredjedel af jer bliver dræbt i kampen mod fjenderne, og en tredjedel af jer bliver spredt for alle vinde, for jeg vil selv jage jer væk med magt. 13Når dommen er udført, og jeg er færdig med at udøse min straf over dem, vil de overlevende indse, at jeg er en nidkær Gud, som er nødt til at straffe mit folks synder.
14-15Jeg gør jeres land øde til skræk og advarsel for jeres nabolande. Enhver, som kommer forbi og ser ødelæggelsen, vil udtale nedladende ord imod jer. I bliver et skræmmende eksempel på hvilke voldsomme konsekvenser det får, når Herren udøser sin straf over en nation.
16Jeg sender hungersnødens grusomme pile ind over jer. Sulten vil tage til, indtil den sidste bid brød er borte, og alt er forbi. 17I bliver angrebet af vilde dyr, som vil tage jeres børn. Sygdom og krig hærger i landet, for jeg vil kæmpe imod jer. Jeg, Herren, har talt.”
1„Tu, fiul omului, ia‑ți o sabie ascuțită și folosește‑o ca pe un brici de ras! Trece‑o peste cap și peste barbă, și apoi ia niște talere de cântărit și împarte părul! 2Când se vor împlini zilele asediului, să arzi o treime din el în mijlocul cetății. Apoi să iei o altă treime și s‑o tai cu sabia, mergând de jur împrejurul cetății, iar o treime s‑o arunci în vânt. Căci voi da drumul la o sabie după ei. 3Totuși, să iei un mic număr de fire de păr, pe care să le păstrezi în poalele hainei tale. 4Dintre acestea să iei câteva și să le arunci în mijlocul focului, ca să ardă în el. Din ele va ieși un foc împotriva întregii Case a lui Israel.“
5Așa vorbește Stăpânul Domn: „Acesta este Ierusalimul pe care Eu l‑am pus în mijlocul neamurilor și împrejurul căruia am așezat țări. 6El s‑a răzvrătit față de judecățile Mele, devenind chiar mai rău decât neamurile, și față de hotărârile Mele, devenind chiar mai rău decât țările din jurul lui. Într-adevăr, el a respins judecățile Mele și nu a urmat hotărârile Mele.
7De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Pentru că zarva voastră a fost mai mare decât a neamurilor care sunt în jurul vostru, pentru că nu ați urmat hotărârile Mele, nu ați împlinit judecățile Mele și nu ați făcut nici măcar după rânduielile neamurilor care sunt în jurul vostru, 8de aceea, așa zice Stăpânul Domn: ‘Iată, Eu Însumi sunt împotriva ta și Îmi voi împlini în mijlocul tău judecățile, înaintea ochilor neamurilor. 9Îți voi face ceea ce n‑am mai făcut și nici nu voi mai face, și aceasta se va întâmpla din cauza tuturor urâciunilor tale. 10De aceea, în mijlocul tău, părinții își vor mânca copiii, iar copiii își vor mânca părinții. Voi face în tine judecată și voi împrăștia întreaga ta rămășiță în toate vânturile. 11De aceea, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că ai întinat Sfântul Meu Lăcaș cu toate spurcăciunile tale și cu toate urâciunile tale, Îmi voi întoarce și Eu ochii de la tine! Nu te voi mai privi cu îndurare și nu te voi cruța! 12O treime din poporul tău va muri de molimă și va fi mistuită de foamete chiar în mijlocul tău, o altă treime va cădea ucisă de sabie împrejurul tău și o altă treime va fi împrăștiată în toate vânturile, iar Eu o voi urmări cu sabia. 13Și astfel mânia Mea se va potoli și Îmi voi domoli furia față de ei. Mă voi liniști și vor ști că Eu, Domnul, am vorbit în gelozia Mea, când Îmi voi potoli furia față de ei. 14Te voi da pradă ruinei și disprețului printre neamurile care te înconjoară, înaintea ochilor tuturor trecătorilor. 15Vei ajunge de dispreț și de batjocură, vei fi o pildă și o pricină de groază pentru neamurile din jurul tău atunci când voi aduce împotriva ta judecățile, cu mânie, cu furie și cu pedepse aspre. Eu, Domnul, am vorbit. 16Când voi trimite împotriva voastră săgețile ucigătoare ale foametei, – care vor fi pentru distrugere și pe care Eu le voi trimite să vă distrugă –, voi înăspri foametea în mijlocul vostru și vă voi zdrobi toiagul pâinii. 17Voi trimite peste voi foametea și fiarele sălbatice și veți fi lăsați fără copii. Molima și vărsarea de sânge vor trece pe la voi și voi aduce sabia împotriva voastră. Eu, Domnul, am vorbit.’»“
