Fordømmelse af afgudsdyrkelsen
1En dag kom nogle af Israels ledere til mig for at spørge Herren til råds. 2Da sagde Herren til mig: 3„De mænd dyrker afguderne i deres hjerter og lever i åben synd. Hvorfor skulle jeg rådgive dem? 4Sig til dem: Hør, hvad Gud Herren siger: De israelitter, som dyrker afguder i det skjulte, og som tillader sig at synde, men alligevel kommer til min profet for at spørge mig til råds, vil jeg give et svar, der passer sig til deres afguderi. 5Jeg vil straffe dem i håbet om, at Israels folk vil opgive deres afguder og vende tilbage til mig.
6Derfor skal du give hele Israels folk følgende budskab fra Gud Herren: Tag afstand fra jeres afguder og jeres afskyelige handlinger. 7Alle de israelitter og de fremmede, der bor iblandt dem, som vender sig fra mig og i det skjulte dyrker afguder, der fører dem ud i synd, men alligevel kommer til min profet for at spørge mig til råds, vil jeg personligt tage mig af. 8Jeg vil straffe dem, så de bliver et eksempel til skræk og advarsel. Jeg vil udrydde dem af mit folk, så I kan indse, at jeg er Herren. 9Men hvis en profet lader sig lokke til selv at give dem et svar, er det mig, der har lokket ham, for at jeg kan få ham udryddet af Israels folk. 10Spørgeren og den falske profet er begge skyldige og får den samme straf, 11så Israels folk kan lære ikke at forlade mig og gøre sig urene ved syndige handlinger. Da skal de være mit folk, og jeg vil være deres Gud, siger jeg, Herren.”
12Herren sagde til mig: 13„Du menneske, hvis mit folk gør oprør imod mig, så må jeg straffe dem med hungersnød, så både mennesker og dyr mister livet. 14Selv hvis Noa, Job og Daniel havde været i live, ville deres gudfrygtighed kun kunne redde dem selv. De ville ikke kunne afværge katastrofen.
15Eller hvis jeg sendte rovdyr, som dræbte folk i hele landet, og ingen længere turde færdes udendørs, 16ville end ikke Noas, Jobs og Daniels gudfrygtighed kunne redde deres egne børns liv, så meget mindre resten af folket. Kun de selv ville blive reddet.
17Eller hvis jeg straffede landet med krig og befalede fjendens hær at udrydde både mennesker og dyr, 18ville end ikke Noas, Jobs og Daniels gudfrygtighed kunne redde deres egne børns liv, så meget mindre resten af folket. Kun de selv ville blive reddet.
19Eller hvis jeg udøste min vrede ved at sende en sygdomsepidemi over landet, som gjorde det af med både mennesker og dyr, 20ville end ikke Noas, Jobs og Daniels gudfrygtighed kunne redde deres egne børns liv, så meget mindre resten af folket. Kun de selv ville blive reddet.
21Så kan I måske forstå, hvor forfærdeligt det bliver, når jeg snart straffer Jerusalem med krig, hungersnød, rovdyr og epidemier. 22Men jeg vil lade en rest overleve og lade dem og deres børn komme til jer i Babylonien. Når I så hører om al den ondskab, de har bedrevet, vil I bedre kunne forstå, hvorfor jeg var nødt til at straffe Jerusalem så hårdt, 23og I vil kunne indse, at de fortjente den straf, de har fået.”
Judecățile lui Dumnezeu sunt îndreptățite
1Au venit la mine câțiva din bătrânii lui Israel1 Vezi nota de la 8:1. și s‑au așezat înaintea mea. 2Atunci Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 3„Fiul omului, oamenii aceștia și‑au înălțat idolii în inimă și și‑au așezat înainte nelegiuirea ca pricină de cădere. Să Mă las Eu oare întrebat de ei? 4De aceea să le vorbești și să le spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Fiecărui bărbat din Casa lui Israel, care își înalță idolii în inimă și își așază înainte propria nelegiuire ca o pricină de cădere și care se duce totuși la profet, îi voi răspunde Eu Însumi, Domnul, în pofida mulțimii idolilor4 Sau: Domnul, celui ce vine cu mulțimea idolilor. lui. 5Voi face astfel pentru a‑i prinde în chiar inima lor pe cei din Casa lui Israel care s‑au înstrăinat de Mine prin idolii lor.’»
6De aceea spune Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Pocăiți‑vă și întoarceți‑vă de la idolii voștri! Întoarceți‑vă privirile de la toate urâciunile voastre!
7Eu, Domnul, îi voi răspunde fiecărui bărbat din Casa lui Israel și fiecărui străin care locuiește în Israel, care s‑au despărțit de Mine, și‑au înălțat idolii în inimă și și‑au așezat înainte propria lor nelegiuire ca pricină de cădere, iar apoi au venit la profet ca să‑l întrebe despre Mine. 8Îmi voi întoarce fața împotriva acelui om și‑l voi face un semn și o pildă. Îl voi tăia din poporul Meu și veți ști astfel că Eu sunt Domnul.
9Dacă un profet este amăgit să spună un cuvânt, Eu, Domnul, l‑am amăgit pe profetul acela. Îmi voi întinde mâna împotriva lui și îl voi nimici din poporul Meu, Israel. 10Își vor purta astfel pedeapsa pentru nelegiuirea lor: nelegiuirea celui ce‑l întreabă pe profet va fi la fel cu nelegiuirea profetului însuși. 11În felul acesta Casa lui Israel nu va mai pleca de la Mine ca să rătăcească și nu se va mai întina prin toate fărădelegile ei, ci va fi poporul Meu și Eu voi fi Dumnezeul ei, zice Stăpânul Domn.’»“
12Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 13„Fiul omului, când va păcătui o țară împotriva Mea, fiind necredincioasă, Îmi voi întinde mâna împotriva ei, îi voi zdrobi toiagul pâinii, voi trimite foametea împotriva ei și voi nimici din ea atât oamenii, cât și animalele. 14Chiar dacă ar fi în mijlocul ei acești trei bărbați – Noe, Daniel și Iov – prin dreptatea lor și‑ar putea scăpa numai sufletele lor, zice Stăpânul Domn.
15Sau dacă voi lăsa să treacă prin țară fiare sălbatice care o vor lăsa fără popor, ajungând astfel o pustie prin care nimeni nu va mai putea trece din cauza acestor fiare, 16chiar dacă acești trei bărbați ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i‑ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s‑ar putea scăpa numai pe ei înșiși, iar țara ar rămâne pustiită.
17Sau dacă voi aduce sabia împotriva acestei țări, dacă voi spune sabiei să străbată țara și voi nimici astfel atât oamenii cât și animalele, 18chiar dacă ar fi în țară acești trei bărbați, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i‑ar putea scăpa nici pe fii, nici pe fiice, ci s‑ar putea scăpa numai pe ei înșiși.
19Sau dacă voi trimite molima în țara aceasta și‑Mi voi revărsa furia peste ea prin vărsare de sânge, ca să‑i nimicesc oamenii și animalele, 20chiar dacă Noe, Daniel și Iov ar fi în mijlocul ei, viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că ei nu i‑ar putea scăpa nici pe fiu, nici pe fiică, ci, prin dreptatea lor, și‑ar putea scăpa numai sufletele lor.
21Căci așa vorbește Stăpânul Domn: într-adevăr, voi trimite împotriva Ierusalimului cele patru judecăți aspre ale Mele – sabia, foametea, fiarele sălbatice și molima – ca să nimicesc din el atât oamenii, cât și animalele. 22Dar, iată, o rămășiță va fi lăsată în el, fii și fiice care vă vor fi aduse înapoi. Vor veni la voi, iar când le veți vedea calea și faptele, veți fi mângâiați de nenorocirea pe care am adus‑o asupra Ierusalimului, de tot ce am adus asupra lui. 23Când le veți vedea felul de viață și faptele, vă veți consola și veți ști că nu fără motiv am făcut tot ceea ce am făcut împotriva lui, zice Stăpânul Domn.“
