Bibelen på hverdagsdansk

Esajas 33

Guds dom over de fjendltige nationer og løfter til Guds folk

1Ve dig, Undertrykker![a] Du har undertrykt andre, men du er aldrig selv blevet undertrykt. Du svigter dine forbundsfæller, selv om de ikke svigter dig. Nu er det din tur til at blive undertrykt og svigtet.

Herre, vær os nådig, for vi sætter vores lid til dig. Styrk os hver morgen og red os, når vi er undergangen nær. Vores fjender flygter, når de hører dig komme. Når du går til angreb, spredes vores fjender for alle vinde. De bliver berøvet alt, som når en græshoppesværm æder alt, hvad den passerer.

Herren er mægtig, han bor i Himlen. Han vil gøre Jerusalem til retfærdighedens og sandhedens højborg. Han vil give tryghed og fuld beskyttelse, visdom og kundskab. Gudsfrygt er kilden til velsignelse.

De tapre krigere[b] klynker i Jerusalems gader, fredsudsendingene vender grædende tilbage. Vejene er øde, for ingen tør vove sig ud. Fredstraktater annulleres, og løfter brydes, selv om de var afgivet i vidners nærvær. Hele Israels land er i vanskeligheder, Libanon er skamferet, Saronsletten lagt øde, Bashan og Karmel plyndret.

10 Men Herren siger: „Jeg vil rejse mig og vise min mægtige styrke. 11 I fjendtlige nationer får intet som helst ud af jeres anstrengelser. Jeres egen ånde bliver til ild, der brænder jer op. 12 Jeres hære skal smuldre som sten, der brændes til kalk, og forgå som tjørn, der fortæres af ilden. 13 Alle lande, både nær og fjern, skal høre om, hvad jeg har gjort og anerkende min magt.”

14 Synderne i Jerusalem skal ryste af skræk, de gudløse råbe i rædsel: „Hvem kan holde stand over for Herrens fortærende og evige ild?” 15 Det kan kun de, som handler ret og taler sandt, som nægter at udnytte og bedrage andre, som ikke tager imod bestikkelse, som nægter at lytte til planer om mord, og som overvinder fristelsen til at handle ondt. 16 De får lov at bo på højene, i fæstninger på klipperne, og de skal få alt det mad og vand, de har brug for.

17 Jeres øjne skal få kongen at se i al hans skønhed, og I skal se et stort og vidtstrakt land. 18 Da bliver fortidens fjendtlige regenter, som krævede store skatter af jer, kun et uhyggeligt minde. 19 Snart er de borte, de grusomme barbarer med det fremmedartede sprog, som I ikke forstår.

20 Da vil I se Jerusalem som et sted, hvor man samles til højtidsfester. Byen skal være tryg og urokkelig. 21 Herren giver os et sted med brede floder og vandstrømme, hvor ingen af fjendens mægtige skibe kan sejle. 22 For Herren er vores Dommer, Hersker og Konge. Han tager sig af os og redder os. 23 Fjendens reb hænger slappe, masten er ved at vælte, og sejlene er ikke spændt ud. Byttet skal deles ud mellem Guds folk, selv de lamme får del i det. 24 Ingen i Israel vil længere sige: „Jeg er syg.” For Herren har tilgivet deres synder.

Notas al pie

  1. 33,1 Der henvises primært til Assyrien.
  2. 33,7 Teksten er uklar, måske „Ariels beboere”. Ariel kan også betyde „Guds løve” og bruges blandt andet om en helt. Esajas brugte det som et navn for Jerusalem i kap. 29.

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 33

Necaz şi izbăvire

1Vai de tine, nimicitorule,
    tu, care încă n-ai fost nimicit!
Vai de tine, trădătorule,
    tu, care n-ai fost încă trădat de nimeni!
Când vei înceta să mai distrugi,
    vei fi distrus
şi când te vei opri din a mai trăda,
    vei fi trădat.

Doamne, fie-Ţi milă de noi!
    Noi nădăjduim în Tine!
Fii tăria noastră în fiecare dimineaţă!
    Fii izbăvirea noastră în vreme de necaz!
Când răsună glasul Tău, popoarele fug;
    când Te ridici Tu, neamurile se împrăştie.
Prada voastră, neamuri, este adunată aşa cum o adună lăcustele;
    ca un roi de lăcuste aşa se aruncă oamenii asupra ei.

Domnul este înălţat căci locuieşte în înălţimi.
    El umple Sionul cu judecată şi dreptate.
El va fi siguranţă pentru vremurile tale,
    belşug de izbăviri, înţelepciune şi cunoaştere,
        iar frica de Domnul, aceasta va fi comoara Sionului[a].
Ascultă! Vitejii lor strigă pe drumuri,
    iar solii păcii plâng cu amar.
Drumurile sunt părăsite,
    nici un călător nu se mai află pe ele.
Legământul este rupt, martorii[b] sunt dispreţuiţi,
    nimeni nu mai este respectat.
Ţara geme şi se ofileşte;
    Libanul este făcut de ruşine şi se usucă;
Şaronul este ca Araba[c],
    iar Başanul şi Carmelul îşi scutură frunzele.

10 «Acum Mă voi ridica, zice Domnul,
    acum Mă voi înălţa, acum voi fi înălţat!
11 Zămisliţi pleavă şi naşteţi paie;
    suflarea voastră este un foc care vă va nimici.
12 Popoarele vor arde ca varul nestins,
    ca mărăcinii tăiaţi care ard în foc.

13 Voi, cei de departe, auziţi ce am făcut!
    Voi, cei de aproape, recunoaşteţi-Mi puterea!»
14 Păcătoşii sunt plini de teamă în Sion;
    înfiorarea i-a cuprins pe cei lipsiţi de evlavie:
«Care dintre noi poate trăi lângă un foc mistuitor?
    Care dintre noi poate trăi lângă nişte flăcări veşnice?»
15 Cel ce umblă în dreptate
    şi vorbeşte ce este drept,
cel ce dispreţuieşte câştigul din asuprire,
    cel ce îşi fereşte mâna de mită,
cel ce îşi astupă urechea când aude despre vărsări de sânge
    şi îşi închide ochii să nu-l ademenească răul.
16 Acela va locui pe înălţimi;
    refugiul lui vor fi fortăreţele din munţi,
        pâinea îi va fi dată şi apa îi va fi asigurată.

17 Ochii tăi îl vor vedea pe Împărat în splendoarea Sa;
    vor vedea o ţară care se întinde până departe.
18 Mintea ta va cugeta la groaza de dinainte, zicând:
    «Unde este scribul? Unde este cel ce cântăreşte tributul?
        Unde este cel ce numără turnurile[d]
19 Pe acei oameni aroganţi,
    pe cei cu vorbirea necunoscută,
        cu limba lor ciudată şi de neînţeles, nu-i vei mai vedea.

20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre!
    Ochii tăi vor vedea Ierusalimul:
        o locuinţă liniştită, un cort ce nu se va mai muta;
ţăruşii săi nu vor mai fi scoşi vreodată
    şi nici una dintre funiile sale nu va mai fi ruptă.
21 Acolo, Domnul va fi Împăratul nostru măreţ;
    va fi un loc cu râuri şi canale largi,
dar unde nu vor pătrunde corăbii cu vâsle
    şi nici vase mari nu vor naviga.
22 Căci Domnul este judecătorul nostru;
    Domnul este legiuitorul nostru,
Domnul este împăratul nostru;
    El ne va izbăvi.

23 Funiile tale slăbesc;
    ele nu mai pot sprijini catargul
        şi nu mai pot întinde pânzele.
Atunci se va împărţi prada care va fi atât de multă,
    încât până şi ologii vor duce din ea.
24 Nici un locuitor nu va zice: «Sunt bolnav!»;
    poporului ce locuieşte acolo îi va fi iertată vina.

Notas al pie

  1. Isaia 33:6 TM: comoara lui
  2. Isaia 33:8 Q; TM: oraşele
  3. Isaia 33:9 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la M. Galileii până la M. Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
  4. Isaia 33:18 Posibil ca tributul să fi fost socotit şi în funcţie de numărul de turnuri pe care le avea o cetate sau este posibil ca asirienii să fi pus anumite interdicţii referitor la fortificarea cetăţilor celor care le erau vasali