Et budskab om Fønikien
1Et budskab om Tyrus:
Bryd ud i gråd, I mægtige Tarshish-skibe, for Tyrus er ødelagt. Der er ingen havn at komme tilbage til. Da I kom fra Cypern kunne I se ødelæggelsen. 2-3Bliv stumme af sorg, Sidons handelsfolk og I, som bor langs kysten. Jeres skibe sejlede over det store hav. De bragte jer korn fra Egypten. I blev rige på grund af Nildeltaets høst. I var verdens vigtigste handelscentrum. 4Men nu må Sidon, den prægtige havneby, skamme sig over sit tab. Nu jamrer havet23,4 Teksten er uklar, men da fønikerne betragtede havet som en gud, de var afhængige af, er der nok tale om, at havets gud ikke længere kan give dem deres underhold.: „Jeg er som en kvinde uden børn. Mine sønner og døtre er borte.” 5Når Egypten hører, hvordan det er gået Tyrus, bliver der stor sorg. 6I vil jamre, kystboere, og prøve at rejse over til Tarshish. 7Nu ligger jeres ældgamle og engang så blomstrende by i ruiner, den by, hvorfra I drog ud over havet til fjerne egne.
8Hvem lod en sådan katastrofe ramme Tyrus, den magtfulde by, hvis handelsfolk blev stenrige stormænd? 9Herren, den Almægtige, gjorde det for at ydmyge de stolte og nedbøje dem, der sætter deres lid til jordisk rigdom og pragt. 10Nu må I dyrke jorden, som de gør langs Nilen, for det er forbi med skibshandelen. 11Herren rakte hånden ud over havet, og jordens riger rystede. Han lod fjendtlige folkeslag tilintetgøre Fønikiens fæstning og forsvar.
12Han sagde: „Du ligger ilde tilredt, Sidon, der er intet at juble over mere. Rejs bare over til Cypern, men heller ikke der vil du opleve fred.”
13Det var det kaldæiske rige og ikke assyrerne, der ødelagde Sidon. De byggede angrebstårne, ødelagde byens fæstninger og lagde den i ruiner, så den blev hjemsted for vilde dyr.23,13 Teksten er uklar. 14Græd og sørg, I Tarshish-skibe, som krydser verdenshavene, for jeres havn er ødelagt.
15Tyrus vil blive glemt i 70 år, svarende til en konges levetid. Derefter vil det gå byen som i visen om den prostituerede kvinde:
16Ja, grib din harpe, du glædespige.
Måske vil en mand dig igen berige?
Gå ud i gaderne nok en gang
og istem din gamle elskovssang.
17Efter 70 år vil Herren genrejse Tyrus, men hun vil ikke opføre sig bedre end før. Hun vil vende tilbage til sit gamle erhverv og sælge sin sjæl til alverdens kongeriger. 18Men det, hun tjener på sin forretning, skal ikke længere komme hende selv til gode, men overdrages til Herren og bruges af dem, der tjener ham, så de kan spise sig mætte og klæde sig i fornemt tøj.
Profeție împotriva Tyrului
1O rostire cu privire la Tyr.
Gemeți, corăbii de Tarșiș1, 14 Vezi nota de la 2:16.,
căci casa și portul vă sunt distruse!
Din Chitim1, 12 Cipru. au primit această veste.
2Tăceți, locuitori de pe coastă,
precum și voi, negustori din Sidon,
care v‑ați îmbogățit din negoțul pe mare!
3Străbătând ape multe,
grânele erau aduse din Șihor;
secerișul Nilului era venitul Tyrului,
acesta devenind locul de negoț al neamurilor.
4Să‑ți fie rușine, Sidon, fortăreață a mării!
Căci marea a vorbit, zicând:
„N‑am avut dureri, nici n‑am născut;
n‑am îngrijit băieți, nici n‑am crescut fete.“
5Când va ajunge vestea în Egipt,
se vor îngrozi de cele auzite despre Tyr.
6Treceți spre Tarșiș!
Gemeți, locuitori de pe coastă!
7Aceasta să fie, oare, cetatea voastră plină de veselie,
cetatea întemeiată din vremuri străvechi,
ai cărei pași au dus‑o până departe,
întemeind colonii?
8Cine a plănuit aceasta împotriva Tyrului,
împotriva celui ce oferea coroane,
ai cărui negustori erau conducători,
ai cărui comercianți erau cei mai onorați de pe pământ?
9Domnul Oștirilor a plănuit aceasta –
pentru a zdrobi mândria a tot ce este glorios,
pentru a‑i umili pe toți cei onorați de pe pământ.
10Cultivă‑ți țara, ca malul Nilului,
fiică a Tarșișului,
căci port nu mai ai!
11Domnul Și‑a întins mâna peste mare
și a făcut împărățiile să se cutremure.
Cu privire la Canaan11 Este vorba mai exact despre Fenicia (teritoriul, în linii mari, al Libanului de astăzi)., a poruncit
să‑i fie nimicite fortărețele.
12El a zis: „Nu te vei mai bucura,
o, fecioară asuprită, fiică a Sidonului!
Ridică‑te și du‑te în Chitim,
însă nici măcar acolo nu vei avea odihnă!“
13Iată țara caldeenilor13 babilonienilor.!
Poporul acesta nu mai este!
Asirienii au dat‑o animalelor sălbatice.
Și‑au ridicat turnurile de asalt,
i‑au jefuit palatele
și au făcut din ea o ruină.
14Gemeți, corăbii de Tarșiș,
căci fortăreața voastră este distrusă!
15Din ziua aceea Tyr va fi uitat pentru șaptezeci de ani – timpul vieții unui împărat. Iar la sfârșitul celor șaptezeci de ani, Tyrului i se va întâmpla ca prostituatei din cântare:
16„Ia lira și străbate cetatea,
prostituată care ai fost uitată!
Cântă iscusit, cântă‑ți cântecul de mai multe ori,
astfel încât să‑și aducă aminte de tine!“
17Când se vor încheia cei șaptezeci de ani, Domnul va vizita Tyrul. Cetatea se va întoarce la câștigul ei și se va prostitua cu toate împărățiile de pe fața pământului. 18Profitul și plata ei însă vor fi închinate Domnului. Acestea nu vor fi nici adunate, nici păstrate, ci câștigul ei va asigura hrană din belșug și haine frumoase pentru cei ce trăiesc înaintea Domnului.
