Bibelen på hverdagsdansk

Esajasʼ Bog 1:1-31

1I løbet af den periode, hvor henholdsvis kong Uzzija, kong Jotam, kong Ahaz og kong Hizkija regerede i Judariget, modtog Esajas, Amotz’ søn, en række profetiske syner om Judarigets og Jerusalems fremtid:

Et budskab til det oprørske Judas rige

2Himmel og jord, hør, hvad Herren siger:

„De børn, jeg kærligt har opdraget og haft omsorg for, har gjort oprør imod mig. 3En okse kender sin ejer, et æsel ved, hvor det hører hjemme, men Israel vil ikke kendes ved mig, mit folk fatter ingenting!”

4Ja, Israels folk er fulde af synd. De er tynget af skyld. Som ondskabsfulde børn, der ødelægger alt, har de vendt Herren ryggen. De har hånet Israels hellige Gud. De har afskåret sig fra hans hjælp.

5Hør, Israel, er du ikke blevet straffet nok? Hvor længe vil du blive ved med at gøre oprør? Dit hoved er forslået, og dit livsmod forsvundet. 6Fra top til tå er du fuld af mærker efter slag. Der er store rifter og ubehandlede, åbne sår, der hverken er lindret med olie eller forbundet. 7Jeres land er ødelagt og byerne brændt ned. Jeres marker blev plyndret for øjnene af jer, gjort til en gold ødemark. 8Jerusalem står som et forladt vagttårn i en gammel vinmark, som et læskur i en forladt melonmark, som en by, der har været belejret.

9Hvis ikke den almægtige Gud havde reddet en rest, var vi blevet udslettet som Sodoma, gjort til intet som Gomorra. 10Hør Herrens ord, I Sodoma-ledere, lyt til, hvad vores Gud siger, I Gomorra-folk:

11„Jeg er dødtræt af jeres ofre. Hold op med at bringe flere! Jeg bryder mig ikke om jeres fede væddere og blodet fra alle jeres offerdyr. 12Hvorfor kommer I og tramper rundt i min helligdom med jeres nytteløse ofre? 13Jeres røgelsesofre er en stank i næsen på mig. Jeres nymåne- og sabbatsfester, ja, alle jeres højtider, er forurenet af jeres ondskab. 14Jeg hader jeres fester! Jeg kan ikke udstå synet af dem! 15Når I rækker hænderne ud imod mig i bøn, vender jeg ryggen til. Jeg nægter at høre jeres bønner, uanset hvor meget I beder, for jeres hænder er plettet af det blod, I har udgydt.

16Rens jer, så I bliver skyldfri! Lad mig ikke mere se nogen form for ondskab iblandt jer! Hold op med alt det onde! 17Gør det gode, kæmp for retfærdigheden og hjælp de undertrykte, de faderløse og enkerne.”

18„Kom, lad mig tale jer til fornuft,” siger Herren. „For selv om jeres synder er som røde blodpletter på jer, kan I blive uskyldsrene som nyfalden sne. Selv hvis I er røde som skarlagen over det hele, kan jeg gøre jer rene som den hvideste uld. 19Hvis I er villige til at adlyde mig, skal I få lov til selv at høste og nyde, hvad I har sået i landet, 20men hvis I er trodsige og egenrådige, bliver I udryddet af fjenden! Jeg, Herren, har talt!”

Jerusalems utroskab

21Jerusalem, du, som engang var så trofast imod Herren, er blevet ham utro. Før i tiden var du fuld af retsindige og retskafne mennesker, nu huser du mordere. 22Engang var du som det rene sølv, nu er du som slagger. Engang var du en udsøgt vin, nu er du helt udvandet. 23Dine ledere er oprørske og står i ledtog med forbrydere. De tager alle imod bestikkelse og er altid på udkig efter gaver. De tager sig ikke af de forældreløse, taler ikke enkers sag i retten. 24Derfor siger Herren, Israels Gud, den Almægtige: „Ve jer, for nu vil jeg hævne mig på jer. I er blevet mine fjender! 25Jeg vil vende mig imod jer og smelte jer om. Jeg vil rense alle urenheder bort. 26Bagefter vil jeg genoprette jer og give jer gode ledere og kloge rådgivere som dem, I havde før. Jerusalem skal igen kaldes ‚Retfærdighedens og troskabens by’.”

27Jerusalem bliver frit igen, når dets indbyggere begynder at handle ret. Byen kan ånde lettet op, når retfærdigheden igen begynder at råde. 28Men alle, som er ulydige og vender sig fra Herren, bliver udryddet.

29En dag vil I skamme jer over at tænke på, hvordan I ofrede til afguderne under egetræerne. I vil rødme, når I tænker på alle de synder, I begik i jeres offerlunde. 30I bliver som visne egetræer, som en have, der ikke får vand. 31De stærkeste iblandt jer bliver som hø, og deres onde handlinger vil være de gnister, der antænder høet. Ingen vil kunne slukke ilden.

Nouă Traducere În Limba Română

Isaia 1:1-31

1Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ,

pentru că Domnul a vorbit:

„Am îngrijit copii și i‑am crescut,

dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea.

3Boul își cunoaște stăpânul,

iar măgarul știe ieslea stăpânului său,

însă Israel nu cunoaște,

poporul Meu nu înțelege!“

4Vai, neam păcătos,

popor încărcat cu nelegiuire,

sămânță de răufăcători,

copii pervertiți!

Ei L‑au părăsit pe Domnul,

L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel

și I‑au întors spatele!

5Ce folos să mai fiți loviți,

de vreme ce stăruiți în apostazie!?

Tot capul este bolnav

și toată inima suferă!

6Din tălpi și până‑n creștet,

nimic nu este sănătos,

doar răni și vânătăi,

tăieturi sângerânde6 Lit.: proaspete.,

care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate

sau alinate cu ulei.

7Țara voastră este pustie,

cetățile voastre sunt arse de foc,

câmpurile voastre sunt devorate de străini

chiar în fața voastră;

țara vă este distrusă

deoarece a fost răscolită de străini.

8Fiica Sionului8 Ierusalimul; [peste tot în carte]. este părăsită

ca o colibă în vie,

ca un adăpost într‑un ogor de castraveți,

ca o cetate asediată.

9Dacă Domnul Oștirilor9 Ebr.: YHWH Țebaot. Termenul ebraic pentru oștiri se poate referi: (1) la oștirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9); (2) la corpurile cerești (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2). Acest titlu face referire, probabil, la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers [peste tot în carte].

nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori,

am fi ajuns ca Sodoma

și ne‑am fi asemănat cu Gomora.

10Ascultați Cuvântul Domnului,

voi, conducători ai Sodomei!

Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru,

voi, popor al Gomorei!

11„Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre?

zice Domnul.

Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor

și de grăsimea vițeilor îngrășați!

Nu‑Mi place deloc

sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor.

12Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea,

pângărindu‑Mi curțile?

13Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost!

Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea!

Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea:

lunile noi, Sabatele și adunările voastre.

14Sufletul Meu urăște lunile voastre noi

și sărbătorile voastre.

Ele au devenit o povară pentru Mine;

am obosit să le mai port.

15Când vă veți întinde mâinile,

Îmi voi ascunde ochii de voi.

Chiar dacă veți face multe rugăciuni,

nu le voi asculta.

Mâinile vă sunt pline de sânge;

16spălați‑vă și curățiți‑vă!

Îndepărtați faptele voastre rele

dinaintea ochilor Mei!

Nu mai faceți rău,

17ci învățați să faceți bine!

Căutați dreptatea,

scăpați pe cel asuprit!17 Sau: mustrați‑l pe asupritor.

Faceți dreptate orfanului

și vorbiți în apărarea văduvei!

18Veniți acum să ne judecăm!

zice Domnul.

Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie,

ele se vor face albe ca zăpada;

deși sunt roșii ca purpura,

ele se vor face ca lâna.

19Dacă veți vrea și veți asculta,

veți mânca ce are țara mai bun,

20dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti,

veți fi devorați de sabie“, căci gura Domnului a vorbit.

O cetate necredincioasă

21Vezi cum orașul credincios

a devenit o prostituată!

Era plin de judecată;

dreptatea locuia în el;

dar acum este plin de ucigași!

22Argintul vostru s‑a făcut zgură,

și băutura voastră este amestecată cu apă.

23Conducătorii voștri sunt răzvrătiți

și sunt prieteni cu tâlharii.

Toți iubesc mita

și aleargă după daruri!

Nu‑l apără pe cel orfan,

iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor.

24De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor,

Puternicul lui Israel, zice:

„Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei,

Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei!

25Îmi voi întoarce mâna împotriva ta,

voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia

și voi îndepărta toate impuritățile tale.

26Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară,

iar pe sfetnicii tăi ca la început.

După aceea, ți se va zice:

«Cetate a dreptății,

orașul credincios!»“

27Sionul va fi răscumpărat prin judecată,

și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate.

28Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună

și cei ce‑L părăsesc pe Domnul vor fi mistuiți.

29„Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri

în care vă găseați desfătarea;

veți roși din cauza grădinilor

pe care le‑ați ales!

30Căci veți fi ca un terebint

ale cărui frunze se veștejesc,

ca o grădină fără apă!

31Cel puternic va fi ca un câlț,

iar lucrarea sa ca o scânteie;

el și lucrarea lui vor arde împreună

și nimeni nu‑i va stinge!“