Bibelen på hverdagsdansk

Dommer 1

Juda og Simeon indtager deres område

1Efter Josvas død spurgte israelitterne Herren: „Hvem skal nu gå i spidsen i kampen mod kanaʼanæerne?”

Herren svarede: „Judas stamme. Jeg vil hjælpe dem til at indtage det land, jeg har lovet dem.”

Lederne af Judas stamme sagde til lederne af Simeons stamme: „Hjælp os med at besejre de kanaʼanæere, som bor i det område, der skal tilhøre os. Så hjælper vi bagefter jer med at indtage jeres område.” Så fulgte mændene fra Simeons stamme med Judas mænd.

Da de angreb, gav Herren dem sejr over kanaʼanæerne og perizzitterne, så de dræbte 10.000 af fjendens krigere ved byen Bezek. Fjendens hær blev anført af kong Adonibezek, og det lykkedes ham at undslippe, men israelitterne fangede ham og huggede hans tommelfingre og storetæer af. „Jeg har selv behandlet 70 høvdinge på samme måde,” sagde kongen, „og jeg har ladet dem spise smulerne under mit bord. Nu gengælder Gud mig for, hvad jeg har gjort imod dem.” Derefter blev han ført til Jerusalem, hvor han blev til sin dødsdag.

Judas mænd angreb også Jerusalem, huggede indbyggerne ned og satte ild til byen. Derefter rykkede de ud mod kanaʼanæerne i det sydlige højland, i Negev og på de vestlige bakkeskråninger. 10 De gik til angreb på kanaʼanæerne i Hebron, det tidligere Kirjat-Arba, og besejrede Sheshajs, Ahimans og Talmajs mænd. 11 De angreb også byen Debir, der tidligere hed Kirjat-Sefer. 12 Kaleb havde forinden sagt: „Den, der indtager Kirjat-Sefer, får min datter Aksa til kone.” 13 Otniel, der var søn af Kalebs yngre bror, Kenaz, erobrede byen og fik som belønning Aksa til kone.

14 Efter brylluppet bad Aksa sin mand om tilladelse til at tage hjem til sin far og bede om et stykke agerjord. Da hun kom derhen og stod af sit æsel, spurgte Kaleb hende: „Hvad kan jeg gøre for dig?” 15 „Velsign mig med en afskedsgave. Du har jo bortgiftet mig til det tørre sydland, så jeg har brug for nogle vandkilder.” Så gav Kaleb hende de øvre og de nedre kilder.

16 Dengang Judas stamme drog op fra Palmernes By,[a] fulgte efterkommerne af Mosesʼ svigerfar med dem. De hed kenitterne, og de slog sig ned blandt de øvrige beboere i Negevs ørken syd for Arad.

17 Da Judas og Simeons mænd drog i kamp sammen, udryddede de kanaʼanæerne i Zefat og udslettede byen totalt. Derfor kaldes byen nu Horma.[b] 18 Judas hær indtog også byerne Gaza, Ashkalon og Ekron med de omkringliggende områder. 19 Herren hjalp Judas stamme med at indtage højlandet, men de klarede ikke at få alle folkene i lavlandet drevet bort, fordi de havde stridsvogne af jern.

20 Kaleb havde nu fået Hebron, som Moses i sin tid havde lovet ham, og han fik jaget de folk bort, som boede der. De var efterkommere af Anaks tre sønner.

De øvrige stammer fordriver ikke alle de oprindelige indbyggere

21 Benjamins stamme fordrev ikke alle jebusitterne fra Jerusalem. Derfor bor jebusitterne stadig i byen sammen med benjaminitterne.

22-23 Efraims og Manasses stammer angreb byen Betel, tidligere kaldet Luz, og Herren var med dem. De sendte først spioner af sted, 24 som fangede en mand, der var på vej ud af byen. De sagde så til ham: „Hvis du viser os, hvordan vi kommer ind i byen, vil vi skåne dit liv.” 25 Manden viste dem et smuthul, hvorefter hele byens befolkning blev hugget ned, med undtagelse af den mand og hans familie. 26 Senere flyttede han til hittitternes land og grundlagde der en by, som han kaldte Luz.[c] Byen ligger der den dag i dag.

27 Manasses stamme fordrev ikke alle indbyggerne i Bet-Shan, Taʼanak, Dor, Jibleam og Megiddo og landsbyerne deromkring, for kanaʼanæerne var fast besluttet på at blive boende. 28 Senere, da israelitterne blev stærkere, gjorde de kanaʼanæerne til slaver, men de fik aldrig fordrevet dem fra landet. 29 På samme måde gik det for Efraims stamme. Kanaʼanæerne blev boende side om side med dem i Gezer.

30 Zebulons stamme udryddede heller ikke kanaʼanæerne i Kitron og Nahalol, men gjorde dem til slaver, 31 og Ashers stamme fordrev ikke indbyggerne i Akko, Sidon, Ahlab, Akzib, Helba, Afik og Rehob. 32 Kanaʼanæerne blev boende side om side med Ashers stamme. 33 På samme måde gik det for Naftalis stamme: de fordrev ikke indbyggerne i Bet-Shemesh og Bet-Anat, men de gjorde dem til slaver.

34 Amoritterne holdt stand mod Dans stamme, så de ikke kunne bosætte sig i lavlandet. 35 Amoritterne blev også boende på Heresbjerget, i Ajjalon og i Shaʼalbim, men da Efraims og Manasses stammer blev stærkere, gjorde de dem til slaver. 36 Amoritternes sydlige grænse løber fra Akrabbimpasset til Sela og videre opefter.

Notas al pie

  1. 1,16 Det vil sige Jeriko.
  2. 1,17 Horma betyder „udslettelse”.
  3. 1,26 Opkaldt efter det gamle navn på hans hjemby. Det vides ikke, hvor denne by lå.

Nouă Traducere În Limba Română

Judecători 1

Neascultarea seminţiilor lui Israel

1După moartea lui Iosua, israeliţii L-au întrebat pe Domnul:

– Care dintre noi să pornească primul împotriva canaaniţilor ca să se lupte cu ei?

– Iuda să pornească, le-a răspuns Domnul. Iată că am dat ţara în mâna lui!

Cei din seminţia lui Iuda le-au zis fraţilor lor din seminţia lui Simeon:

– Veniţi cu noi pe teritoriul care ne-a fost dat, ca să ne luptăm împotriva canaaniţilor, după care vom merge şi noi cu voi pe teritoriul vostru!

Şi simeoniţii s-au dus cu ei.

Astfel, cei din seminţia lui Iuda au pornit la luptă şi Domnul i-a dat pe canaaniţi şi pe periziţi în mâinile lor; au ucis la Bezek zece mii de oameni. Acolo l-au găsit pe Adoni-Bezek, s-au luptat împotriva lui şi i-au învins pe canaaniţi şi pe periziţi. Adoni-Bezek a reuşit să scape, dar ei l-au urmărit, l-au prins şi i-au tăiat degetele mari de la mâini şi de la picioare.

Atunci Adoni-Bezek a zis: „Şaptezeci de regi cu degetele cele mari de la mâini şi de la picioare tăiate, au fost folosiţi să adune firimituri de sub masa mea! După cum am făcut eu, tot aşa mi-a răsplătit şi mie Dumnezeu!“ L-au dus la Ierusalim şi a murit acolo. Cei din seminţia lui Iuda au luat cu asalt Ierusalimul şi l-au cucerit; l-au trecut prin ascuţişul sabiei şi au dat foc cetăţii.

După aceea cei din seminţia lui Iuda s-au dus să lupte împotriva canaaniţilor care locuiau în regiunea muntoasă din partea de răsărit a ţării şi în câmpie. 10 Mai întâi au pornit împotriva canaaniţilor care locuiau la Hebron (numele Hebronului era atunci Chiriat-Arba). Acolo i-au învins pe Şeşai, pe Ahiman şi pe Talmai.

11 De acolo au pornit împotriva locuitorilor Debirului (înainte Debirul purta numele de Chiriat-Sefer).

12 Caleb a zis: „Aceluia care va ataca şi va cuceri Chiriat-Seferul îi voi da de soţie pe fiica mea Acsa!“ 13 Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, a cucerit cetatea, iar Caleb i-a dat-o de soţie pe fiica lui, Acsa. 14 Odată, venind la Otniel, Acsa l-a îndemnat[a] să-i ceară tatălui ei un teren. Când ea s-a dat jos de pe măgar, Caleb a întrebat-o:

– Ce doreşti?

15 – Dă-mi o binecuvântare adevărată, i-a răspuns ea, căci mi-ai dat un teritoriu în Neghev[b]! Dăruieşte-mi şi izvoare de ape!

Şi astfel Caleb i-a dat izvoarele de sus şi izvoarele de jos.

16 Urmaşii chenitului care îi era socru lui Moise au plecat din Cetatea Palmierilor[c] împreună cu cei din seminţia lui Iuda, înspre pustia lui Iuda, care este la sud de Arad. Au călătorit şi au rămas împreună cu poporul.

17 Apoi cei din seminţia lui Iuda s-au dus împreună cu simeoniţii şi i-au atacat pe canaaniţii care locuiau la Ţefat. Au distrus[d] toată cetatea şi apoi au numit-o Horma[e]. 18 De asemenea, Iuda a cucerit[f] Gaza cu teritoriul ei, Aşchelon cu teritoriul ei şi Ekron cu teritoriul ei. 19 Domnul a fost cu Iuda şi Iuda a luat în stăpânire regiunea muntoasă[g], dar nu i-a putut izgoni pe locuitorii din câmpie pentru că aveau care de fier[h]. 20 Au dat lui Caleb cetatea Hebron, aşa cum spusese Moise şi el i-a izgonit de acolo pe cei trei fii ai lui Anac.

21 Beniamiţii nu i-au izgonit pe iebusiţii care locuiau în Ierusalim şi astfel iebusiţii au locuit în Ierusalim până în ziua de azi.

22 Cei din Casa lui Iosif au înaintat împotriva Betelului şi Domnul a fost cu ei. 23 Cei din Casa lui Iosif au iscodit Betelul (numele cetăţii era cândva Luz). 24 Iscoadele au văzut un om ieşit afară din cetate şi i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate şi îţi vom arăta îndurare!“ 25 După ce le-a arătat intrarea în cetate, ei au trecut-o prin ascuţişul sabiei, însă pe omul acela împreună cu tot clanul lui l-au lăsat să plece. 26 Omul acela a ajuns pe teritoriul hitiţilor şi a zidit o cetate pe care a numit-o Luz, nume care i-a rămas până în ziua de azi.

27 Cei din seminţia lui Manase nu i-au izgonit pe locuitorii din Bet-Şan şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Taanah şi pe cei din satele dimprejurul ei, nici pe locuitorii din Dor, Ibleam şi Meghido şi nici pe cei din satele dimprejurul lor, astfel încât canaaniţii au continuat să locuiască în aceste ţinuturi. 28 Când Israel a ajuns puternic, el i-a supus pe canaaniţi la muncă forţată, dar nu i-a izgonit.

29 Cei din seminţia lui Efraim nu i-au izgonit nici ei pe canaaniţii care locuiau în Ghezer şi astfel, canaaniţii au locuit printre ei.

30 Cei din seminţia lui Zabulon nu i-au izgonit pe locuitorii din Chitron, nici pe locuitorii din Nahalol şi, prin urmare, canaaniţii au locuit printre ei, fiind puşi la muncă forţată.

31 Cei din seminţia lui Aşer nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidon, din Ahlab, din Aczib, din Helba, din Afek şi din Rehob. 32 Şi astfel aşeriţii au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi.

33 Cei din seminţia lui Neftali nu i-au izgonit nici pe locuitorii din Bet-Şemeş, nici pe locuitorii din Bet-Anat, ci au locuit printre canaaniţi, locuitorii acelor ţinuturi. Totuşi locuitorii din Bet-Şemeş şi Bet-Anat au fost puşi la muncă forţată.

34 Amoriţii i-au respins pe daniţi înspre regiunea muntoasă şi nu le-au dat voie să coboare la câmpie. 35 Amoriţii au continuat să locuiască la muntele Heres, la Aialon şi la Şaalbim, dar cei care i-au asuprit au fost cei din Casa lui Iosif, aceştia punându-i la muncă forţată. 36 Teritoriul amoriţilor se întindea de la Înălţimea Scorpionului[i] până la Sela şi în sus.

Notas al pie

  1. Judecători 1:14 TM, unele mss ale LXX; câteva mss ale LXX: Otniel, el a îndemnat-o
  2. Judecători 1:15 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
  3. Judecători 1:16 Ierihonul
  4. Judecători 1:17 Termenul ebraic se referă la un lucru sau o persoană dedicate irevocabil Domnului, fie ca dar, fie printr-o distrugere completă.
  5. Judecători 1:17 Horma înseamnă Nimicire
  6. Judecători 1:18 TM; LXX: Iuda nu a cucerit (vezi şi v. 19)
  7. Judecători 1:19 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă (pentru zona deluroasă vezi nota de la Deut. 1:7); şi în v. 34
  8. Judecători 1:19 De fapt, care din lemn cu anumite elemente metalice, cum ar fi osiile
  9. Judecători 1:36 Ebr: Akrabim