En menighed i Thessaloniki grundlægges under kraftig modstand
1Paulus og hans ledsagere lagde turen om ad Amfipolis og Apollonia og ankom til Thessaloniki, hvor jøderne havde en synagoge. 2Som sædvanlig ønskede Paulus først at tale til jøderne, og de følgende tre sabbatter tog han ind i synagogen og debatterede med dem om, hvad der står i Skrifterne. 3Han forklarede dem, at det var Guds plan, at Messias skulle lide døden og derefter genopstå fra de døde. „Og den Jesus, som jeg fortæller jer om,” sagde Paulus til slut, „han er den Messias, som vi har ventet på!” 4Nogle af jøderne blev overbevist og kom til tro. Det samme gjorde et stort antal grækere, som tidligere var konverteret til jødedommen, deriblandt en del af byens fremtrædende kvinder.
5De jøder, som ikke tog imod budskabet, blev fanatiske modstandere. De fik samlet noget rakkerpak fra gaden og fik stemningen pisket godt op i hele byen. Sammen med hoben stormede de Jasons hus for at få fat i Paulus og Silas og slæbe dem for øvrigheden. 6Da de ikke kunne finde dem, trak de i stedet Jason og nogle af de andre kristne ud af huset og førte dem hen til byens ledere. De råbte deres anklager ud: „Der er nogle folk, som har forårsaget oprør andre steder i verden, og de er nu kommet til vores by for at gøre det samme her. 7Jason har taget imod dem, og de gør alle sammen oprør mod kejseren. De påstår nemlig, at der findes en anden konge, en, der hedder Jesus!” 8På den måde fik de gjort byens ledere og alle de tilstedeværende yderst urolige, 9men Jason og de andre kristne fik dog lov at gå, efter at der var stillet kaution for dem.
Menigheden i Berøa grundlægges
10Allerede samme nat blev Paulus og hans medarbejdere sendt af sted til Berøa. Den næste sabbat gik de som sædvanlig ind i synagogen for at forkynde budskabet om Jesus. 11Jøderne i Berøa var mere storsindede end dem i Thessaloniki. De lyttede opmærksomt til budskabet, og dag efter dag studerede de Skrifterne for at se, om det var sandt, hvad de fik fortalt. 12Mange af jøderne kom til tro, foruden en del af de fremtrædende græske kvinder og også mange græske mænd.
13Men da jøderne i Thessaloniki fik at vide, at Paulus nu også var i gang med at forkynde Guds ord i Berøa, tog de derhen for at ophidse befolkningen imod ham. 14Menighedens ledere eskorterede derefter hurtigt Paulus ud til kysten, mens Silas og Timoteus blev tilbage. 15De, der fulgte Paulus ned til båden, sejlede med ham helt til Athen, hvorfra de vendte tilbage til Berøa med besked til Silas og Timoteus om hurtigst muligt at komme ned til ham.
Paulus i Athen
16Mens Paulus ventede på dem i Athen, blev han mere og mere opbragt over alle de afgudsbilleder, han så rundt omkring i byen. 17I synagogen om sabbatten debatterede han med de jøder og grækere, som kom der, og på ugens andre dage talte han med de mennesker, han traf på torvet.
18På et tidspunkt faldt Paulus i snak med en gruppe filosoffer, både epikuræere og stoikere. Nogle sagde: „Sikke dog et snakkehoved!” Andre sagde: „Han vil vist have os til at tro på nogle nye, fremmede guder.” De kendte jo intet til Jesus, og det med opstandelsen fra de døde kunne de slet ikke forholde sig til. 19De besluttede så at tage ham med hen til byens højeste rådsforsamling, Areopagos. „Vi vil gerne høre noget mere om den nye lære, som du kommer med,” sagde de. 20„Det lyder jo temmelig fremmed for os, men vi vil gerne vide, hvad det hele går ud på.” 21Det var nemlig sådan, at både byens indfødte borgere og tilflytterne fik meget tid til at gå med at fortælle og høre sidste nyt.
22Så stod Paulus frem midt i Areopagos forsamlingen og sagde: „Højtærede mænd her i Athen! Jeg har lagt mærke til, at I er meget interesserede i åndelige spørgsmål. 23Da jeg spadserede gennem byen, så jeg de mange religiøse symboler, som I bruger i jeres gudsdyrkelse. Der var blandt andet et alter med inskriptionen: ‚For en ukendt gud’. Den Gud, som I dyrker uden at kende, ham vil jeg gerne fortælle jer om. 24Der er en Gud, som har skabt verden og alt, hvad der er i den. Han er Herre over både himlen og jorden. Han bor ikke i menneskeskabte templer. 25Han har heller ikke brug for, at mennesker skal sørge for hans fornødenheder. Tværtimod, det er ham, der giver menneskene liv og ånde og alt andet. 26Han lod alle racer nedstamme fra det samme menneske og spredte folkeslagene ud over hele jorden. Han har fastsat, hvor længe hvert folkeslag skal bestå, og hvor dets grænser skal gå. 27Han skabte menneskene med en længsel efter Gud, så de i deres famlen måske kunne finde ham. Han er nemlig ikke ret langt borte fra en eneste af os, 28for han giver os liv, bevægelse og eksistens, ligesom en af jeres egne digtere har sagt: ‚Vi tilhører også hans slægt.’ 29Når vi er i slægt med Gud, så ligner vi ham, og så skal vi ikke tænke på Gud som et billede i guld, sølv eller sten, et billede, der er formet ud fra menneskelig tankegang og kunstnerisk dygtighed. 30Nok har Gud båret over med tidligere tiders uvidenhed, men nu befaler han, at alle mennesker, hvor de end er, skal vende om til ham. 31Han har nemlig fastsat en dag, hvor han vil afsige sin retfærdige dom over alle mennesker i hele verden. Det vil han gøre sammen med en bestemt mand, som han har udvalgt til den opgave, og for at hjælpe alle mennesker til at tro det, har han oprejst ham fra de døde.”
32Da forsamlingen hørte, at nogen skulle være genopstået fra de døde, gav nogle sig til at le, mens andre sagde: „Det vil vi høre mere om en anden gang.” 33Så forlod Paulus dem, 34men der var nogle få mænd, der sluttede sig til ham og kom til tro, blandt andre Dionysios, som selv var medlem af Areopagos forsamlingen. Desuden var der en kvinde, der hed Damaris, og flere andre.
În Tesalonic
1Au trecut prin Amfipolis și Apolonia și au venit în Tesalonic1 Capitala de atunci a Macedoniei., unde se afla o sinagogă a iudeilor. 2Așa cum obișnuia, Pavel a intrat în sinagogă și, de‑a lungul a trei zile de Sabat, a discutat cu ei din Scripturi, 3explicând și dovedind cu privire la Cristos că trebuia să sufere și să învie dintre cei morți și spunând: „Acest Isus, pe Care vi‑L vestesc eu, este Cristosul!“ 4Unii dintre ei, precum și o mare mulțime de greci devotați și nu puține femei de seamă, au fost convinși și li s‑au alăturat lui Pavel și Silas. 5Dar iudeii au devenit invidioși și, luând de prin piețe niște oameni răi, au format o gloată și au întărâtat cetatea. Au venit la casa lui Iason și i‑au căutat pe Pavel și pe Silas ca să‑i aducă afară la mulțime. 6Pentru că nu i‑au găsit, l‑au târât pe Iason și pe alți câțiva frați înaintea conducătorilor cetății6 Gr.: politarchas, de unde provine cuvântul românesc politarh (dregător)., strigând: „Cei care au răscolit lumea au venit și aici, 7iar Iason i‑a primit ca oaspeți! Toți aceștia lucrează împotriva decretelor lui Cezar, spunând că există un alt Împărat: Isus!“ 8Când mulțimea și magistrații au auzit aceste lucruri, s‑au tulburat. 9Apoi, după ce au primit de la Iason și de la ceilalți o garanție, le‑au dat drumul.
În Beroia
10Imediat ce s‑a înnoptat, frații i‑au trimis pe Pavel și pe Silas la Beroia10 Un oraș foarte vechi din Macedonia, de‑a lungul râului Astraeus, la aproximativ 75 km de Tesalonic.. Când au sosit, s‑au dus la sinagoga iudeilor. 11Aceștia aveau un caracter mai ales decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu mare entuziasm și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel. 12Mulți dintre ei au crezut, inclusiv niște femei grecoaice cu influență și nu puțini bărbați. 13Când însă iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel a vestit Cuvântul lui Dumnezeu și în Beroia, au venit acolo ca să agite și să tulbure mulțimile. 14Atunci frații l‑au trimis imediat pe Pavel către mare, iar Silas și Timotei au rămas acolo. 15Cei ce îl însoțeau pe Pavel l‑au condus până la Atena. Apoi, după ce au primit o poruncă potrivit căreia Silas și Timotei trebuiau să vină cât mai repede la Pavel, au plecat înapoi.
În Atena
16În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s‑a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli. 17Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei devotați lui Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo. 18Unii dintre filozofii epicurieni18 Adepți ai filozofiei lui Epicur (cca. 300 î.Cr.). Epicurienii credeau că lumea este un accident, sufletul este muritor, iar zeii, dacă există, nu sunt preocupați de oameni. Ei aveau drept scop al vieții plăcerea, pe care o defineau ca absență a durerii. Orice religie organizată era considerată rea, epicurienii împotrivindu‑se credinței că, după moarte, cei răi vor fi pedepsiți de către zei. și stoici18 Adepți ai filozofiei lui Zeno (cca. 300 î.Cr.). Stoicii credeau în existența unui „suflet al lumii“ și negau liberul arbitru. Era o filozofie morală, care punea accent pe idealul de virtute și de umanism. au început să discute cu el.
Unii ziceau:
– Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!
Alții ziceau:
– Se pare că este un predicator al unor divinități străine!
Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
19Prin urmare, l‑au luat și l‑au dus la Areopag19 La origine, un tribunal atenian luându‑și numele de la colina lui Ares (Marte), zeul războiului. Acest tribunal veghea asupra administrării exercitate de funcționarii publici și asupra moravurilor cetățenilor, controla educația cetățenilor și apăra religia statului., zicând:
– Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți? 20Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate la auz. Vrem deci să știm ce înseamnă acestea!
21Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu‑și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis:
– Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. 23Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închinare23 Sau: mă uitam la sanctuarele voastre., am găsit și un altar pe care era scris: „Unui Dumnezeu Necunoscut“23 Diogenes Laertios (sec. al III‑lea d.Cr.), în opera sa Despre viețile și doctrinele filozofilor, I.10.109, relatează că în Atena, în timpul celei de‑a 46-a olimpiade (596-593 î.Cr.), a izbucnit o epidemie foarte mare. Pentru a opri epidemia, atenienii au adus jertfe tuturor zeilor, însă fără succes. În cele din urmă, l‑au chemat pe Epimenides din Creta pentru a purifica cetatea. Acesta i‑a sfătuit pe atenieni să dea drumul în Areopag mai multor oi flămânde, atât de culoare albă, cât și de culoare neagră, și să înalțe altare anonime (adresate unor zei necunoscuți) în locurile unde aceste oi se opreau și se culcau la pământ. Într‑un final, epidemia s‑a oprit. Cel puțin unul din aceste altare era încă intact în vremea lui Pavel, iar apostolul a decis să îl dea drept exemplu în discursurile sale. Vezi, de asemenea, autorii clasici Pausanias (cca. 150 d.Cr., Călătorie în Grecia, 1.1.4) și Filostrat (cca. 200 d.Cr., Viața lui Apollonios din Tyanna, 6.3.5), care au vorbit despre existența acestor altare închinate unor zei numiți Agnostoi (care înseamnă Necunoscuți). Aceste altare erau ridicate probabil din teama de a nu cinsti o zeitate mai mult decât pe alta, stârnind astfel invidia și mânia zeilor.. Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu! 24Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini 25și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. 26Dintr‑un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată fața pământului, hotărând anumite vremuri și stabilind hotarele locuinței lor, 27pentru ca ei să‑L caute pe Dumnezeu și, poate, să‑L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi. 28„Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm“28 Citatul este din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Din această operă ne‑au rămas doar fragmente, citate în scrierile diverșilor autori de mai târziu. Citatul de față apare în comentariile siriace ale lui Isho’dad din Merv, episcop de Hadatha (cca. 850 d.Cr.). În text, Minos i se adresează lui Zeus, zicând: Ți‑au făurit un mormânt, ție, celui preamăreț și preaînalt / cretanii, întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe. / Dar tu nu ești mort; da, tu trăiești și vei rămâne pe vecie, / căci în tine trăim, ne mișcăm și existăm.; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: „Căci și noi suntem din neamul Lui.“28 Citatul este din Phaenomena, operă a filozofului stoic Aratus din Soli (cca. 300-250 î.Cr.). Aceeași idee apare și la filozoful stoic Cleantes din Assos (330-230 î.Cr.), în opera Imn către Zeus.
29Deci, fiindcă suntem din neamul lui Dumnezeu, n‑ar trebui să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau a argintului sau a pietrei, așadar o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului. 30Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31pentru că a hotărât o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L‑a desemnat pentru aceasta, dându‑le o dovadă tuturor despre aceasta prin faptul că L‑a înviat dintre cei morți!
32Când au auzit ei despre învierea dintre cei morți, unii au început să‑și bată joc, dar alții au zis:
– Te vom asculta și altă dată cu privire la aceasta!
33Atunci, Pavel a ieșit din mijlocul lor. 34Însă unii dintre ei i s‑au alăturat și au crezut. Între ei era și Dionisie areopagitul34 Adică: membru al Areopagului (vezi nota de la 17:19)., o femeie pe nume Damaris și alții împreună cu ei.
