Bibelen på hverdagsdansk

1. Mosebog 22:1-24

Abrahams lydighed belønnes

1Senere satte Gud Abrahams tro og lydighed på prøve. Det gik således til:

„Abraham!” kaldte Gud. „Ja, Herre,” svarede han. „Jeg lytter!”

2„Tag din eneste søn, Isak, som du elsker så højt, og rejs til det sted, der hedder Morija. Der skal du bringe ham som et brændoffer til mig på et bjerg, som jeg vil vise dig.”

3Næste morgen stod Abraham meget tidligt op og kaldte på to af sine unge tjenere. Han bad dem om at kløve brænde til det bål, der skulle bruges til brændofferet, og om at gøre et æsel klar til rejsen. Derefter kaldte han på Isak, og de begav sig alle på vej mod det sted, Gud havde sagt ham. 4Da de havde rejst i to dage, fik Abraham øje på stedet i det fjerne.

5„Vent her med æslet,” sagde Abraham til tjenerne, „mens drengen og jeg går videre for at finde et sted at tilbede Herren. Vi kommer snart tilbage.” 6Derefter lagde Abraham offerbrændet på Isaks skuldre, men kniven og de ulmende trækul til offerilden bar han selv. De to gik så videre alene.

7„Far,” sagde Isak.

„Ja, min dreng.”

„Vi har brændet og ilden—men hvor er det lam, der skal ofres?”

8„Det vil Gud selv sørge for, min dreng,” svarede Abraham. Så gik de videre i tavshed.

9Da de kom til det sted, Abraham havde fået anvist af Gud, byggede han et stenalter og lagde brændet til rette ovenpå. Så bandt han sin søn, Isak, og lagde ham på alteret oven på brændet. 10Abraham tog nu kniven og løftede den i vejret for at dræbe sin søn og ofre ham til Herren.

11I samme øjeblik lød en røst fra Himlen: „Abraham! Abraham!”

„Ja, Herre,” svarede han.

12„Læg kniven ned og gør ikke drengen noget! For nu ved jeg, at du virkelig vil adlyde mig—siden du var villig til at ofre din eneste, elskede søn!”

13Da Abraham så sig omkring, fik han øje på en vædder, hvis horn havde viklet sig ind i en busk. Han tog vædderen og ofrede den som brændoffer på alteret i stedet for sin søn. 14Og Abraham kaldte stedet „Herren sørger for os”. Derfor siger man endnu den dag i dag: „På bjerget vil Herren sørge for os.”

15Da råbte Gud igen til Abraham fra Himlen: 16„Jeg er Herren, og jeg sværger ved mig selv, at fordi du adlød mig og ikke sparede din eneste søn, 17vil jeg velsigne dig. Jeg vil gøre dine efterkommere talrige som himlens stjerner og sandet på stranden, og de vil bryde igennem portene på deres fjenders byer. 18Desuden vil alle jordens folkeslag opleve velsignelse gennem en af dine efterkommere,22,18 Det hebraiske ord „i din sæd”, som her er oversat med „gennem en af dine efterkommere”, er ental og kan henvise til en enkelt søn eller efterkommer, eller til hele slægten. I ApG. 3,25 og Gal. 3,16 klargøres det, at Guds profetiske løfte henviser til Jesus som Abrahams efterkommer. Det samme hebraiske ord blev brugt i det tidligere Messiasløfte fra 1.Mos. 3,15. fordi du adlød mig!”

19Derefter vendte Abraham og Isak tilbage til tjenerne, og de tog alle hjem til Be’ersheba. Der blev Abraham boende i nogen tid.

Nakors sønner

20Kort tid efter modtog Abraham følgende besked: „Milka—din bror Nakors kone—har født ham en række sønner. Deres navne er: 21Utz, Buz, Kemuel, (som blev far til Aram), 22Kesed, Hazo, Pildash, Jidlaf og Betuel, 23(som blev far til Rebekka). Disse otte sønner har Milka født Nakor. 24Med sin anden kone, Reuma, har han fire sønner: Teba, Gaham, Tahash og Ma’aka.”

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 22:1-24

Încercarea credinței lui Avraam

1După toate acestea, Dumnezeu l‑a pus la încercare pe Avraam și i‑a zis:

– Avraam!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

2Dumnezeu i‑a zis:

– Ia‑l pe fiul tău, pe singurul tău fiu pe care‑l iubești, pe Isaac, du‑te în ținutul Moria și jertfește‑l acolo ca ardere‑de‑tot pe unul dintre munții despre care îți voi spune.

3Avraam s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a înșeuat măgarul, i‑a luat pe doi dintre slujitorii săi și pe fiul său Isaac, a tăiat lemne pentru arderea‑de‑tot, apoi s‑a ridicat și a plecat spre locul despre care îi vorbise Dumnezeu. 4A treia zi, Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut locul de departe. 5Atunci Avraam le‑a zis slujitorilor săi: „Rămâneți aici cu măgarul; eu și băiatul vom merge până acolo, ne vom închina, iar după aceea ne vom întoarce la voi.“ 6Avraam a luat lemnele pentru arderea‑de‑tot și le‑a pus pe umerii fiului său Isaac, iar el a dus focul și cuțitul. Și cei doi au plecat împreună.

7Isaac i‑a zis tatălui său, Avraam:

– Tată!

El a răspuns:

– Iată‑mă, fiule.

Isaac i‑a zis:

– Iată focul și lemnele, dar unde este mielul pentru arderea‑de‑tot?

8Avraam i‑a răspuns:

– Dumnezeu Însuși Se va îngriji de mielul pentru arderea‑de‑tot, fiule.

Și cei doi au mers împreună mai departe. 9Când au ajuns în locul despre care îi spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar și a așezat lemnele pe el. După aceea, l‑a legat pe fiul său Isaac și l‑a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10Apoi Avraam și‑a întins mâna și a luat cuțitul ca să‑l înjunghie pe fiul său.

11Dar Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri și i‑a zis:

– Avraam! Avraam!

El a răspuns:

– Iată‑mă!

12Îngerul i‑a zis:

– Nu pune mâna pe băiat. Nu‑i face nimic, pentru că acum știu că te temi de Dumnezeu, întrucât nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.

13Avraam și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că înapoia sa era un berbec prins cu coarnele într‑un tufiș. S‑a dus, a luat berbecul și l‑a jertfit ca ardere‑de‑tot în locul fiului său. 14Avraam a pus acelui loc numele „Domnul va purta de grijă“14 Ebr.: YHWH Yireh.. De aceea se spune și astăzi: „La muntele Domnului se va purta de grijă.14 Sau: La muntele unde Se va arăta. Domnul; sau: Pe munte Se va arăta Domnul.

15Îngerul Domnului l‑a strigat din ceruri pentru a doua oară pe Avraam 16și i‑a zis: „Deoarece ai făcut acest lucru și nu l‑ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, jur pe Mine Însumi, zice Domnul, 17că te voi binecuvânta cu adevărat și‑ți voi înmulți foarte mult sămânța17 Vezi nota de la 12:7., cât stelele cerurilor și cât nisipul de pe țărmul mării. Sămânța ta va stăpâni poarta dușmanilor ei, 18iar prin sămânța18 Vezi nota de la 12:7. ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului, pentru că M‑ai ascultat.“ 19Avraam s‑a întors la slujitorii săi, iar ei s‑au ridicat și au mers împreună cu el la Beer-Șeba. Și Avraam a locuit în Beer-Șeba.

Urmașii lui Nahor

20După toate acestea, i s‑a spus lui Avraam, spunându‑i‑se: „Iată, Milca i‑a născut și ea copii fratelui tău, Nahor: 21pe Uț, întâiul său născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaș, pe Yidlaf și pe Betuel.“ 23Lui Betuel i s‑a născut Rebeca. Pe aceștia opt i‑a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24De asemenea, Reuma, țiitoarea24 Țiitoarea (concubina) era o soție de rang secundar. Vezi Jud. 19:3-5. lui, i‑a născut pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaș și pe Maaca.