Amosʼ Bog 5 – BPH & NTLR

Bibelen på hverdagsdansk

Amosʼ Bog 5:1-27

Endnu et kald til omvendelse

1Israel, lyt til den klagesang, jeg synger over dig:

2„Israel, den skønne ungmø, er faldet,

hun kan ikke rejse sig.

Hun ligger forladt på jorden,

ingen hjælper hende op!”

3Gud Herren siger: „Den by, som sender 1000 mænd i krig, får kun 100 tilbage, og den by, som sender 100, får kun 10 tilbage.”

4Herren siger til Israels folk: „Søg mig, så skal I leve! 5Søg ikke afguderne i Betel, Gilgal og Be’ersheba, for Gilgal bliver ført i eksil, og Betel bliver jævnet med jorden.”

6Ja, søg Herren, så skal I leve. Ellers vil han komme imod jer som en fortærende ild, og ingen af Betels afguder kan slukke den.

7I lader hånt om retfærdighed og foragter hæderlighed.

8I burde søge Herren, som skabte Syvstjernen og Orion; han, som udskifter nattens mørke med morgenlys og gør dag til nat; han, som opsamler havets vand og lader det øse ned på jorden. Herren er hans navn. 9Han sender ødelæggelse over stærke byer og nedbryder alle deres forsvarsværker.

10Hvorfor hader I dem, der taler sandhed, og dem, der fælder retfærdige domme? 11I tramper på de fattige og lægger urimelige afgifter på deres kornhøst. Derfor skal I ikke opleve at nyde livet i de fornemme stenhuse, I er ved at bygge, eller fylde jer med vinen fra de vingårde, I er ved at anlægge.

12„Jeg ved alt om jeres oprør mod mig og jeres mange synder,” siger Herren. „I undertrykker de uskyldige og tager imod bestikkelse, så de svage forhindres i at få deres ret.”

13I den slags onde tider tvinges den kloge til tavshed. 14Søg det gode og flygt fra det onde, så I kan få lov at leve. Først da vil Herren, den Almægtige, være med jer, sådan som I påstår, han er. 15Had det onde og elsk det gode. Lad retfærdigheden sejre i retten. Så vil Gud, den Almægtige, måske tilgive den rest af folket, som overlever.

Dommens dag bliver en sørgedag

16Herren, den Almægtige, siger: „Når straffen kommer, vil folk græde på gaden i fortvivlelse, og på torvene vil de sørge over de døde. Landmændene kaldes ind til byen for at deltage i sorgen, og alle grædekoner kommer i arbejde. 17I alle vingårdene vil der lyde fortvivlede råb, når jeg går igennem landet og ødelægger dem.”

18-20„Gid Herren dog ville gribe ind!” siger I. Men I aner ikke, hvad der vil ske, når jeg griber ind! Det bliver en sorgens dag, ikke en glædens dag. Til den tid går det jer som en mand, der nok undslipper en løve, der har jaget ham, men løber lige i favnen på en bjørn, og når han derefter søger skjul i et hus, bliver han bidt i hånden af en slange. Når jeg griber ind, bliver det en sorgens dag!

21Herren siger: „Jeg hader jeres religiøse fester! Jeg er led ved jeres hykleriske højtider! 22Selvom I bringer mig brændofre og afgrødeofre, vil jeg ikke tage imod dem. Jeg vil ikke røre ved fedtet fra jeres takofre. 23Spar mig for jeres larmende sange. Jeg er træt af at lytte til jeres musik. 24Lad godheden strømme som en flod, retfærdigheden risle frem som en uudtømmelig kilde. 25Bragte I slagtofre og afgrødeofre til mig de 40 år i ørkenen? 26Nu kan I tage de gudebilleder med, I selv har lavet, inklusive Sakkut og stjerneguden Kevan, 27for I bliver sendt i landflygtighed langt borte, øst for Damaskus.” Herren, den almægtige Gud, har talt!

Nouă Traducere În Limba Română

Amos 5:1-27

Chemare la pocăință

1Ascultați cuvântul acesta pe care‑l rostesc cu privire la voi, o cântare de jale pentru Casa lui Israel!

2„A căzut fecioara lui Israel

și nu se va mai ridica!

A fost părăsită în propria‑i țară

și nu este nimeni care s‑o ridice!“

3Căci așa vorbește Stăpânul Domn:

„Cetatea care ieșea cu o mie

va rămâne cu o sută,

iar cea care ieșea cu o sută

va rămâne cu zece pentru Casa lui Israel.“

4Căci așa vorbește Domnul către Casa lui Israel:

„Căutați‑Mă și trăiți!

5Nu căutați Betelul,

nu vă duceți la Ghilgal

și nu treceți la Beer-Șeba,

căci Ghilgalul va merge cu siguranță în captivitate,

iar Betelul va ajunge în nenorocire5 Ebr.: awen; Bet‑Awen (Casa nelegiuirii sau Casa dezastrului) era un nume depreciativ dat Betelului (Casa lui Dumnezeu)..“

6Căutați‑L pe Domnul și trăiți,

ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif6 Adică Israel (Regatul de Nord), în care dominant era tribul lui Efraim, unul dintre descendenții lui Iosif; [peste tot în capitol]. ca un foc

și să o mistuie,

fără să fie nimeni în Betel care să stingă focul.

7Voi prefaceți judecata în pelin

și aruncați dreptatea la pământ!

8El însă este Cel Ce a făcut Pleiadele și Orionul,

Cel Ce preface bezna în dimineață

și preschimbă ziua în noapte,

Cel Ce cheamă apele mării

și le varsă pe fața pământului –

Domnul este Numele Lui!

9El aduce într‑o clipă prăpădul peste cel tare

și face să vină devastarea peste fortăreață.

10Ei îl urăsc pe cel ce decide la poartă10 Poarta cetății era locul public unde se rezolvau cazurile civile și penale, echivalentul tribunalelor de astăzi; [peste tot în capitol].

și le este scârbă de cel ce vorbește cu integritate.

11De aceea, pentru că l‑ați călcat în picioare pe cel sărac

și ați luat de la el taxe în grâne,

chiar dacă ați construit case de piatră,

nu veți locui în ele;

chiar dacă ați sădit vii plăcute,

nu veți bea din vinul lor!

12Căci Eu știu cât de multe sunt fărădelegile voastre

și cât de mari sunt păcatele voastre!

Voi îl asupriți pe cel drept, luați mită

și îi nedreptățiți pe cei nevoiași la poarta cetății.

13De aceea, în vremuri ca acestea, cel înțelept rămâne tăcut,

căci sunt vremuri rele.

14Căutați binele, și nu răul,

ca să trăiți!

Astfel Domnul, Dumnezeul Oștirilor,

va fi cu voi, așa cum spuneți că este!

15Urâți răul, iubiți binele

și statorniciți dreptatea la poarta cetății!

Poate că Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Își va arăta bunăvoința

față de rămășița lui Iosif.

16De aceea, așa vorbește Domnul, Dumnezeul Oștirilor, Domnul:

„În toate piețele va fi jale

și pe toate ulițele oamenii vor zice: «Vai! Vai!»

Îl vor chema pe plugar la bocet,

iar pe cei ce știu să jelească, îi vor chema la jale.

17În toate viile va fi vaiet,

pentru că Eu voi trece prin mijlocul vostru,“ zice Domnul.

Ziua Domnului

18Vai de cei ce tânjesc după ziua Domnului!

De ce tânjiți după ziua Domnului?

Ea va fi întuneric, și nu lumină!

19Va fi ca un om care fuge din fața unui leu,

dar apoi se întâlnește cu un urs;

la urmă ajunge acasă,

își sprijină mâna de zid,

dar îl mușcă un șarpe.

20Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, și nu lumină,

un întuneric adânc fără pic de licărire?

21„Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre

și nu pot să sufăr21 Lit.: nu voi mirosi. Este o aluzie la mirosul arderilor‑de‑tot pe care le aduceau în zadar. adunările voastre de sărbătoare.

22Chiar dacă Îmi aduceți arderi‑de‑tot și daruri de mâncare,

nu le voi accepta,

iar la jertfele de pace22 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri. din vițeii voștri îngrășați

nu Mă voi uita!

23Depărtați de la Mine sunetul cântecelor voastre!

Nu voi asculta melodia harfelor voastre!

24Ci să curgă judecata ca apele,

și dreptatea – ca un pârâu24 Lit.: ued. Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. care nu seacă niciodată!

25Mi‑ați adus voi jertfe și daruri de mâncare

timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?

26Ați purtat pe Sikut, regele vostru,

și pe Chiyun26 Sikut se referă la zeul mesopotamiam Sakkut, vocalizat după modelul termenului șiqquts (urâciune), iar Chiyun (Kaiwamanu) era numele mesopotamiam al planetei Saturn, zeificată., steaua dumnezeului vostru,

chipurile pe care vi le‑ați făcut!26 TM. Sau Ați purtat altarul regelui vostru / și piedestalul idolilor voștri, steaua zeului vostru / pe care l‑ați făcut pentru voi! LXX: Ați purtat altarul lui Moleh / și steaua zeului vostru Refan, idolii lor pe care vi i‑ați făcut!

27De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Damasc!“,

zice Domnul, al Cărui Nume este Dumnezeul Oștirilor.