Kong Josias af Juda restaurerer templet
1Josias var otte år gammel, da han blev konge, og han regerede i Jerusalem i 31 år. Hans mor hed Jedida og var datter af Adaja fra byen Botzkat. 2Han gjorde, hvad der var ret i Herrens øjne og fulgte i sin forfar Davids spor.
3-4I sit 18. regeringsår sendte kong Josias statssekretæren Shafan, som var søn af Atzalja og sønnesøn af Meshullam, af sted til templet med følgende besked til ypperstepræsten Hilkija: „Tag de penge, som folket giver til præsterne, når de ankommer til Herrens hus, 5-6og giv pengene til dem, der fører tilsyn med tempelbygningerne, så de kan købe tømmer og sten og ansætte tømrere, bygningshåndværkere og murere, der kan restaurere templet. 7I behøver ikke at bede dem om at aflægge regnskab for, hvordan de administrerer pengene, for jeg har fuld tillid til dem—de er alle pålidelige mænd.”
Ypperstepræsten finder lovbogen under restaureringen
8En dag gik ypperstepræsten Hilkija til statssekretæren Shafan og sagde til ham: „Jeg har fundet lovbogen i Herrens hus.” Han overlod bogrullen til Shafan, som begyndte at læse i den. 9Shafan gik derefter til kongen og aflagde rapport: „De penge, der er blevet indsamlet i templet, har vi udbetalt til opsynsmændene, som aflønner dem, der arbejder på restaureringen af templet.” 10Derefter tilføjede han: „Præsten Hilkija gav mig denne bog.” Så gav han sig til at læse op for kongen. 11Da kongen hørte, hvad der stod i bogen, blev han så fortvivlet, at han rev en flænge i sit tøj. 12-13Øjeblikkeligt tilkaldte han Hilkija og nogle flere af sine embedsmænd. Det drejede sig om hans personlige tjener Asaja, Shafans søn Ahikam og Mikas søn Ahbor. „Gå hen og rådspørg Herren på mine og folkets vegne om indholdet af denne lovbog,” sagde han. „Herren er uden tvivl vred på os, for vores forfædre har ikke handlet efter forskrifterne i denne bog.”
14Derpå gik ypperstepræsten og de fire embedsmænd hen til Jerusalems nye bydel, hvor profetinden Hulda boede sammen med sin mand, Shallum (en søn af Tikva, som var søn af Harhas). Shallum havde ansvar for præstedragterne. 15-16Hulda sagde til dem: „Herren, Israels Gud, siger: Sig til den mand, som sendte jer, at jeg, Herren, vil straffe dette sted og dets indbyggere i overensstemmelse med den bog, Judas konge nu har læst, 17for de har forkastet mig til fordel for andre guder. De har ofret røgelse til afguderne og provokeret mig med alle deres afgudsbilleder. Jeg må straffe dem, og straffen står ikke til at ændre. 18Men til kongen, som sendte jer for at rådspørge Herren, skal I overbringe følgende personlige budskab: Den straf, som du lige har hørt om, står fast, 19men fordi du var fortvivlet over, hvad der er sket og ydmygede dig for mig, da du hørte om mine advarsler om den forbandelse og ødelæggelse, der skal ramme landet, og fordi du flængede dit tøj og græd for mit ansigt, så vil jeg bønhøre dig. 20Jeg vil udskyde dommens time over Jerusalem, så byen ikke bliver ødelagt i din levetid. Du skal få lov at dø i fred og blive skånet for at være vidne til den katastrofe, jeg sender over dette sted.” Med det budskab vendte de tilbage til kongen.
Domnia lui Iosia peste Iuda
(2 Cron. 34:1-2, 8-13)
1Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de treizeci și unu de ani. Mama lui se numea Iedida și era fiica lui Adaia din Boțkat. 2El a făcut ce este drept în ochii Domnului și a umblat pe toată calea tatălui său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga.
3În al optsprezecelea an al regelui Iosia, regele l‑a trimis pe scribul său Șafan, fiul lui Ațalia, fiul lui Meșulam, la Casa Domnului, zicându‑i: 4„Suie‑te la marele preot Hilchia și spune‑i să strângă argintul care a fost adus la Casa Domnului, cel care fusese adunat de la popor de către paznicii porții. 5Să se dea acest argint celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului, iar aceștia să‑l dea lucrătorilor care sunt la Casa Domnului, adică celor ce fac restaurarea Casei: 6tâmplarilor, constructorilor și zidarilor. Să li se mai dea și pentru cumpărarea lemnelor și a pietrelor cioplite necesare pentru restaurarea Casei, 7dar să nu li se ceară socoteală de argintul încredințat lor, căci ei lucrează cu credincioșie.“
Cartea Legii este găsită în Casa Domnului
(2 Cron. 34:14-28)
8Atunci marele preot Hilchia i‑a zis scribului Șafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i‑a dat Cartea lui Șafan, iar acesta a citit‑o. 9Scribul Șafan s‑a dus la rege și i‑a adus regelui următorul mesaj: „Slujitorii tăi au strâns argintul care se afla în Casă și l‑au dat celor ce supraveghează lucrarea la Casa Domnului.“ 10Apoi scribul Șafan l‑a înștiințat pe rege, zicând: „Preotul Hilchia mi‑a dat o Carte.“ Și Șafan a citit din ea înaintea regelui.
11Când a auzit regele cuvintele din Cartea Legii și‑a sfâșiat hainele. 12Și regele le‑a poruncit preotului Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Șafan, lui Acbor, fiul lui Micaia, scribului Șafan și lui Asaia, slujitorul regelui, zicând: 13„Duceți‑vă și întrebați‑L pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru întreg Iuda, cu privire la cuvintele Cărții care a fost găsită. Căci mare este mânia Domnului, care s‑a aprins împotriva noastră pentru că părinții noștri n‑au ascultat de cuvintele acestei Cărți și n‑au împlinit tot ce este scris în ea cu privire la noi.“
14Preotul Hilchia, Ahikam, Acbor, Șafan și Asaia s‑au dus la profetesa Hulda, soția lui Șalum, fiul lui Tikva, fiul lui Harhas14 Numit și Hasrah; compară cu 2 Cron. 34:22., păzitorul veșmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou14 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a orașului unde locuiau cei mai înstăriți.. Ei au vorbit cu ea, 15și ea le‑a răspuns: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneți omului care v‑a trimis la mine, 16că așa vorbește Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc și asupra locuitorilor lui, potrivit cu tot ce este scris în Cartea pe care a citit‑o regele lui Iuda. 17Pentru că M‑au părăsit și au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu‑Mă prin toată lucrarea mâinilor lor, mânia Mea se va aprinde împotriva acestui loc și nu se va stinge!» 18Totodată spuneți‑i regelui lui Iuda, care v‑a trimis să‑L întrebați pe Domnul, următoarele: «Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le‑ai auzit: 19‘Pentru că ți s‑a înmuiat inima și te‑ai smerit înaintea Domnului, când ai auzit ce am rostit împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, – că vor ajunge de spaimă și de blestem, – pentru că ți‑ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, iată că și Eu am auzit, zice Domnul! 20De aceea, iată că te voi adăuga la părinții tăi și vei fi așezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc!’»“
Ei i‑au adus regelui răspunsul acesta.
