Om forholdet mellem slaver og deres herrer
1En kristen slave skal vise sin herre respekt, for at Guds navn og det kristne budskab ikke skal få et dårligt ry. 2Er slavens herre også troende, må slaven ikke vise ham mindre respekt, fordi de som kristne står lige. Tværtimod, så bør slaven udføre sit arbejde endnu bedre, for den, der nyder godt af hans veludførte arbejde, er en kristen, som er elsket af Gud.
Advarsler mod en forkert undervisning om falske værdier
Du skal undervise om de her ting, Timoteus, og styrke menigheden. 3Hvis nogle folk kommer med en forkert undervisning, og hvis de ikke vil holde sig til den sunde lære, vi har fra Jesus Kristus, og den undervisning, der fremmer gudsfrygten, 4så er de hovmodige og forstår ikke, hvad de udtaler sig om. De er syge efter at diskutere og slås om ord, og det fører bare til misundelse og strid, fornærmelser og ondsindede angreb på folks personlighed. 5Der vil konstant være sammenstød mellem mennesker, der har mistet deres dømmekraft, som har fjernet sig fra sandheden og mener, at gudsfrygt skal give økonomisk udbytte. 6Gudsfrygt giver faktisk et stort udbytte, men kun hvis man samtidig kan leve nøjsomt. 7Vi havde jo ikke noget med os, da vi blev født, og vi kan ikke tage noget med os, når vi skal herfra. 8Vi skal være glade og tilfredse, når vi har mad at spise og tøj at tage på. 9De, der vil være rige, falder let i fristelser og går i Djævelens fælde. De får alle slags tåbelige og skadelige ønsker og vaner, som styrter mennesker i ødelæggelse og fortabelse. 10Kærlighed til penge fører til alt muligt ondt. Nogle er på grund af kærlighed til penge faret vild fra troen og har påført sig selv stor smerte.
11Flygt fra den slags fristelser, du Guds mand. Stræb i stedet efter altid at gøre det rette. Øv dig i gudsfrygt, tro,6,11 Eller: „trofasthed”. kærlighed, udholdenhed og nænsomhed. 12Kæmp for troens gode sag. Hold fast ved det evige liv, som Gud har kaldet dig til, og som du har bekendt dig til med den gode bekendelse i mange vidners nærvær. 13-14Ind for Guds ansigt, han, som giver alle ting liv, og med tanke på Jesus Kristus, som aflagde den gode bekendelse foran Pontius Pilatus, formaner jeg dig til at leve i lydighed mod det, du har fået befaling om. Lad din livsførelse være uplettet og uangribelig lige til den dag, da vores Herre, Jesus Kristus, vender tilbage. 15Når tiden er inde, vil Gud lade Kristus komme til syne i al sin herlighed:
Gud,
den vidunderlige og enestående Hersker,
Kongen over alle konger,
Herren over alle herrer,
16han, som alene er udødelig,
som bor i et lys, ingen kan nærme sig,
han, som ingen har set eller kan se,
ham tilhører æren og magten i evighed.
Amen.
17Sig til de rige, at de ikke må være overmodige og sætte deres lid til de usikre penge. De skal i stedet sætte deres lid til den Gud, som i rigt mål giver os alt muligt, vi kan glæde os over. 18Sig til dem, at de skal bruge deres penge til at gøre godt med. De bør være rige på gode gerninger, gavmilde og altid parate til at dele med andre. 19På den måde bruger de deres rigdom til at lægge et godt fundament for evigheden, og dermed får de fat i det virkelige liv.
Afsluttende formaning og hilsen
20Timoteus, værn om den tjeneste, Gud har betroet dig. Hold dig fra tåbelige og nytteløse diskussioner med dem, der ud fra deres såkaldte kundskab gerne vil modsige dig. 21Ved at følge den slags kundskab er nogle kørt af sporet med deres tro.
Guds nåde være med jer!
1Toți cei ce sunt sub jug, ca sclavi, să‑și considere proprii stăpâni vrednici de toată cinstea, pentru ca Numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie vorbite de rău. 2Cei care au stăpâni credincioși să nu‑i desconsidere pe motiv că sunt frați, ci să le slujească și mai mult, pentru că cei ce beneficiază de lucrarea lor bună sunt credincioși și preaiubiți.
Iubirea de bani
Învață‑i și îndeamnă‑i cu privire la aceste lucruri! 3Dacă cineva învață pe alții o altă doctrină și nu se apropie de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos și de învățătura care duce la evlavie, 4este plin de mândrie și nu înțelege nimic, ci are boala controverselor și a certurilor de cuvinte, din care apar invidia, cearta, blasfemiile, bănuielile rele 5și ciorovăielile permanente dintre oamenii cu mintea pervertită și lipsiți de adevăr, care cred că evlavia este un mijloc de îmbogățire.
6Evlavia este, într-adevăr, un mare câștig, dacă este însoțită de mulțumire. 7Căci noi n‑am adus nimic în lume, astfel că nu putem lua nimic din ea. 8Dacă avem deci hrană8 Sau: alimente, mijloace de trai. și îmbrăcăminte8 Lit.: învelitori. Termenul poate avea și sensul de adăpost., acestea ne vor fi de ajuns. 9Cei care vor să se îmbogățească, dimpotrivă, cad în ispită, în capcană și în multe pofte nesăbuite și dăunătoare, care‑i afundă pe oameni în ruină și pierzare. 10Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor, iar unii, care au tânjit după ea, s‑au rătăcit, îndepărtându‑se de credință și s‑au străpuns singuri cu multe dureri.
Îndemnuri pentru Timotei
11Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri! Urmărește dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea11 Termenul hypomone se referă la capacitatea de a suporta, de a îndura și de a răbda diferite suferințe și persecuții., blândețea! 12Luptă‑te lupta cea bună a credinței! Apucă viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai depus o bună mărturie înaintea multor martori! 13Îți poruncesc, înaintea lui Dumnezeu, Care dă viață tuturor lucrurilor, și înaintea lui Cristos Isus, Care a depus acea bună mărturie înaintea lui Ponțiu Pilat13 Procurator al Iudeei între anii 26/27–36 d.Cr. Procuratorul era guvernatorul unei provincii imperiale mai mici sau a unei părți dintr‑o provincie imperială. Iudeea făcea parte din provincia imperială Siria, condusă de un legat, superior procuratorului. O provincie imperială era una considerată nepacificată și care necesita prezența trupelor. Procuratorul era numit direct de către împărat. Vezi nota de la F.A. 13:7 pentru o distincție între provinciile romane. Vezi și In. 18:33-37; 19:10-11 vizavi de buna mărturie a Domnului Isus., 14să păzești fără pată și fără reproș această poruncă până la venirea Domnului nostru Isus Cristos, 15pe care fericitul și singurul Suveran, Împăratul împăraților și Domnul domnilor o va descoperi la vremea ei, 16El, singurul Care are nemurirea, Care locuiește într‑o lumină de care nimeni nu se poate apropia și pe Care niciun om nu L‑a văzut și nici nu‑L poate vedea. A Lui să fie cinstea și puterea veșnică! Amin.
17Poruncește‑le bogaților din veacul de acum să nu se îngâmfe, să nu‑și pună speranța în bogățiile nesigure, ci în Dumnezeu, Care ne oferă din belșug toate lucrurile, ca să ne bucurăm. 18Poruncește‑le să facă binele, să fie bogați în fapte bune, să fie generoși, gata să împartă cu alții, 19adunându‑și astfel drept comoară o bună temelie pentru viitor, ca să apuce ceea ce este într-adevăr viață.
20Timotei, păzește ce ți s‑a încredințat! Evită flecărelile lumești și contradicțiile așa‑zisei „cunoașteri“20 Sau: flecărelile lumești și absurditățile așa‑numitei „cunoașteri“. Cu referire, probabil, la o formă timpurie de gnosticism, curent filozofico-religios care învăța în principal că omul poate fi mântuit numai prin „cunoaștere“, la care puteau ajunge doar cei inițiați. Se poate traduce și prin gnoză, cu referire la tendințele care au dus mai târziu la conturarea unui curent gnostic foarte puternic în Biserică., 21pe care unii au împărtășit‑o și astfel s‑au abătut de la credință.
Harul să fie cu voi! Amin.
