Om at vejlede andre med respekt
1-2Du må ikke tale hårdt til en ældre mand, men vejled ham med respekt, som var han din egen far. Vejled de yngre mænd, som var det dine egne brødre, og de ældre kvinder, som var det din egen mor. De unge piger skal du omgås med anstændighed og respekt, som var det dine søstre.
Om at tage ansvar for familien og menighedens ansvar for enkerne
3Hvis en enke ingen børn har, der kan tage sig af hende, bør menigheden træde til og hjælpe.5,3 Mere ordret: „Du skal ære de enker, der står alene.” Ordet for „ære” på græsk kan også bruges om en pengeydelse, jf. ordet „honorar”, afledt af det latinske honorare (vise ære). Meningen klargøres senere i afsnittet. 4Men hvis hun har børn eller børnebørn, må det være dem, der skal lære at vise gudsfrygt ved at tage sig af deres egne familiemedlemmer. På den måde viser de deres taknemmelighed for, hvad deres forældre eller bedsteforældre har givet dem. Det er en handlemåde, som Gud værdsætter. 5Menigheden bør altså tage sig af de enker, som står alene i verden, som har sat alt deres håb til Gud, og som nu lever i bøn og påkaldelse dag og nat. 6Men enker, der kun lever for at møde deres egne behov, er derimod som levende døde. 7Giv menigheden de her anvisninger, så der ikke er noget at udsætte på dem. 8De, der ikke vil sørge for deres egne slægtninge og især deres nærmeste familie, har fornægtet troen og er værre end de vantro.
9En enke, der ønsker at tjene Gud og få sit underhold fra menigheden, skal være mindst 60 år gammel, og hun skal have vist trofasthed i sit ægteskab.5,9 Ordret står der: „én mands kone”, jf. 3,2. 10Hun skal være kendt for sin gode livsførelse. Har hun taget sig godt af sine børn? Har hun vist gæstfrihed? Har hun vist tjenersind overfor de kristne? Har hun hjulpet mennesker, som var i nød? Har hun på alle måder søgt at gøre det rette?
11Yngre enker skal menigheden ikke forsørge, for når deres lyst til giftermål kommer i vejen for deres indvielse til Kristus, vil de giftes. 12Derved svigter de deres løfte om hengivenhed til Kristus alene. 13Hvis de yngre enker ikke har noget at bestille, går de på besøg i det ene hus efter det andet og begynder at løbe med sladder og blande sig i andre folks sager. 14Derfor er mit råd, at det er bedre for de unge enker at gifte sig igen og passe børn og hjem. Ellers kan Fjenden let føre dem på afveje. 15Der er allerede nogle, der har vendt sig fra troen for at følge Satan.
16Altså, hvis en troende mand eller kvinde5,16 En del håndskrifter har blot: „Hvis en troende kvinde…” har et familiemedlem, som er blevet enke, skal de tage sig af hende. Hun må ikke blive en byrde for menigheden, for den har nok at gøre med at hjælpe de enker, der ikke har nogen til at forsørge sig.
Om at ære menighedens ledere
17Dem, der er gode ledere i menigheden, bør I vise dobbelt ære,5,17 Ordet for „ære” kan som før nævnt også henvise til en pengeydelse. Måske tænkes der med „dobbelt ære” på både respekt og god betaling. især dem, der slider med forkyndelse og undervisning. 18I Skriften hedder det: „I må ikke binde munden til på en okse, mens den trækker tærskeslæden.” Og et andet sted tales der om, at en arbejder er sin løn værd.5,18 Jf. 5.Mos. 25,4 og 4.Mos. 18,31. Det sidste er ikke et direkte citat fra GT. 19Hør ikke på klager over en leder i menigheden, medmindre der er to eller tre vidner, der kan bekræfte dem. 20Hvis han virkelig har forsyndet sig, bør du irettesætte ham, mens menigheden hører på det, så det kan virke afskrækkende på de andre. 21Med Gud og Herren Jesus Kristus og de udvalgte engle som vidner pålægger jeg dig alvorligt at følge de her anvisninger uden at dømme nogen på forhånd og uden at bøje retten.
22Vær ikke for hurtig til ved håndspålæggelse at indsætte nogen til en tjeneste i menigheden, og lad dig ikke drage med i andres frafald. Hold dig selv fri af al synd. 23(Og drik ikke længere kun vand, men tag lidt vin for din maves skyld, og fordi du så ofte er syg.) 24Nogle menneskers synder kan man tydeligt se her og nu, mens andre menneskers synder først afsløres ved den endelige dom. 25På samme måde er det med gode gerninger. Nogle er tydelige for enhver, mens andre ikke kommer for dagen før til sidst.
Atitudinea față de anumite categorii de credincioși
1Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci îndeamnă‑l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe niște frați; 2pe femeile bătrâne – ca pe niște mame; pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția.
3Cinstește văduvele care sunt într-adevăr văduve! 4Dar dacă o văduvă are copii sau nepoți, ei să învețe, mai întâi, să se poarte cu evlavie în familia lor și să‑și răsplătească părinții, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune speranța în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în rugăciuni și mijlociri, 6dar cea care trăiește pentru plăceri6 Sensul verbului spatalao este a trăi un stil de viață luxos; a duce o viață voluptoasă. Ideea redată în 2:15 poate fi înțeleasă mai bine și cu ajutorul celor menționate în acest context. Femeia care este cu adevărat dedicată familiei, nașterii și creșterii copiilor nu este interesată de un stil de viață luxos., chiar dacă trăiește, a murit. 7Poruncește și aceste lucruri, pentru ca ei să fie fără reproș. 8Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios.
9O văduvă să fie înscrisă pe listă doar dacă are cel puțin șaizeci de ani, a fost soția unui singur bărbat9 Vezi nota de la 3:2. 10și are o bună mărturie pentru faptele ei bune: dacă și‑a crescut bine copiii, dacă a fost ospitalieră, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă i‑a ajutat pe cei aflați în necaz și dacă a stăruit în orice faptă bună.
11Dar pe văduvele mai tinere11, 14 Cu referire la văduvele a căror vârstă este până în 60 de ani. să nu le primești. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească 12și își atrag astfel judecata pentru că au încălcat credința dintâi12 Probabil când o văduvă era trecută pe listă (vezi v. 9) aceasta se obliga la un devotament total față de Cristos, ceea ce implica decizia de a nu se recăsători.. 13Totodată, se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Prin urmare, vreau ca văduvele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea împotrivitorului niciun prilej de insultă. 15Căci unele s‑au întors deja să‑l urmeze pe Satan15 Vezi nota de la 1:20..
16Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute. Să nu fie împovărată biserica, pentru ca astfel să le poată ajuta pe cele ce sunt într-adevăr văduve.
17Bătrânii17 Sau: Prezbiterii. care conduc bine să fie considerați vrednici de o cinste sporită17 Lit.: dublă., mai ales cei ce se ostenesc cu predicarea17 Lit.: în cuvânt. și învățarea. 18Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului când treieră“18 Vezi Deut. 25:4. și „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“18 Vezi Lc. 10:7. 19Să nu accepți nicio acuzație împotriva unui bătrân19 Sau: prezbiter., decât dacă sunt doi sau trei martori. 20Pe cei ce păcătuiesc, mustră‑i20 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a da în vileag, a dovedi vinovat, a expune, a aduce la lumină, a examina cu atenție. înaintea tuturor, astfel încât și ceilalți să aibă frică. 21Te rog fierbinte21 Lit.: Mărturisesc (fierbinte). Termenul diamartyromai este compus din verbul care înseamnă a mărturisi și un preverb care dă o valoare intensivă expresiei. Această expresie semnifică mai mult decât doar o rugăminte puternică. Dumnezeu Însuși este chemat ca martor la ceea ce apostolul îi cere cu tărie lui Timotei. înaintea lui Dumnezeu, a lui Cristos Isus și a îngerilor aleși, să păzești aceste învățături fără prejudecată și fără să faci nimic cu părtinire.
22Să nu‑ți pui mâinile peste nimeni cu grabă, nici să nu fii părtaș la păcatele altora! Păstrează‑te curat!
23Să nu bei doar apă, ci folosește și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri.
24Păcatele unor oameni sunt vizibile24-25 Sau: evidente; clare. și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25Tot astfel, faptele bune sunt vizibile, iar cele ce nu sunt vizibile, nu pot rămâne ascunse.
