Israels folk forlanger en konge
1Da Samuel blev gammel, satte han sine to sønner til at være dommere i Israel. 2Den ældste hed Joel, og den anden hed Abija. De havde deres dommersæde i Be’ersheba, 3men de var pengegriske og slet ikke som deres far. De tog imod bestikkelse og dømte uretfærdigt. 4Til sidst mødtes Israels ledere i Rama for at diskutere sagen med Samuel. 5„Hør her,” sagde de. „Du er blevet gammel, og dine sønner er ikke som dig. Giv os en konge, sådan som de andre folk har.” 6Samuel var oprørt over forslaget, og han gik til Herren for at spørge om råd. 7„Gør, som de siger,” svarede Herren. „Det er ikke dig, de forkaster, men mig, for de ønsker ikke længere mig som konge. 8Lige siden jeg førte dem ud af Egypten, har de forkastet mig og vendt sig til andre guder for at få hjælp, og nu behandler de dig på samme måde. 9Giv dem, hvad de beder om, men advar dem om, hvordan en konge vil behandle dem.”
10Da fortalte Samuel, hvad Herren havde sagt: 11„Siden I vil have en konge, skal I vide, hvordan konger behandler deres undersåtter. Kongen vil indkalde jeres sønner til sin hær. Nogle skal bemande hans stridsvogne, andre bliver ryttersoldater, og nogle må løbe foran hans kongelige vogne. 12Nogle af dem bliver anførere i hæren, mens andre bliver udskrevet til tvangsarbejde. Nogle bliver tvunget til at pløje og høste hans marker, andre til at lave våben og udstyr til de kongelige vogne. 13Kongen vil også tage jeres døtre og tvinge dem til at lave mad, bage brød og tilberede de salver, han smører sig ind i. 14Han vil tage jeres bedste marker og vingårde og olivenplantager og give dem til sine venner. 15Han vil tage en tiendedel af jeres høst og fordele den mellem folkene i sin inderkreds. 16Han vil gøre krav på jeres slaver og på jeres bedste okser og æsler til eget brug. 17Han vil forlange at få udleveret en tiendedel af jeres fåreflokke, og I kan ikke sætte jer op imod ham. 18Når I så engang beder om at bliver fri for den konge, I selv har forlangt at få, da er det for sent. Herren vil ikke høre jeres bøn.”
19Men folket nægtede at høre på Samuels advarsel. „Det er lige meget,” svarede de. „Vi vil have en konge. 20Vi vil ikke stå tilbage for vores nabolande. Vores konge skal regere landet og være vores anfører i krig.”
21Så fortalte Samuel Herren, hvad folket havde sagt, 22og Herren svarede: „Så gør, som de siger, og giv dem en konge.” Da gik Samuel med til ledernes forslag og sendte dem hjem.
Israel cere un rege
1Când a îmbătrânit, Samuel i‑a pus pe fiii săi drept judecători1-2 Cu sensul de conducători. peste Israel. 2Numele fiului său întâi născut era Ioel, iar numele celui de‑al doilea era Abia. Ei erau judecători la Beer-Șeba. 3Fiii săi însă nu călcau pe urmele lui, ci umblau după câștig nedrept, luau mită și perverteau dreptatea.
4Toți bătrânii lui Israel s‑au adunat și au venit la Samuel, la Rama, 5zicându‑i: „Iată că tu ești bătrân, iar fiii tăi nu‑ți calcă pe urme. Acum deci, pune un rege care să domnească peste noi, așa cum au toate neamurile!“
6Samuel a văzut ca pe un lucru rău faptul că ei au zis: „Dă‑ne un rege să domnească peste noi!“ și s‑a rugat Domnului. 7Domnul însă i‑a zis lui Samuel: „Ascultă glasul poporului cu privire la tot ce‑ți va spune, pentru că nu pe tine te‑au respins, ci pe Mine M‑au respins să fiu Împărat peste ei. 8Așa au făcut din ziua în care i‑am scos din Egipt și până în ziua aceasta: M‑au părăsit și au slujit altor dumnezei. Tot astfel îți fac și ție. 9Ascultă‑le deci glasul, însă avertizează‑i și fă‑le cunoscute drepturile regelui care va domni peste ei.“
Drepturile regelui
10Samuel a spus poporului, care ceruse de la el un rege, toate cuvintele Domnului.
11El a zis:
– Acestea vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: îi va lua pe fiii voștri și îi va folosi la carele lui. Ei vor fi călăreții lui și vor alerga înaintea carelor sale. 12Îi va folosi pentru sine drept căpetenii peste mii și căpetenii peste cincizeci. Îi va folosi pentru a‑i ara ogorul și pentru a‑i culege recolta, pentru a‑i face echipament de război și echipament pentru carele lui. 13Le va lua pe fiicele voastre pentru a‑i face miresme, pentru a‑i pregăti mâncare și pentru a‑i coace. 14Va lua partea cea mai bună din ogoarele voastre, din viile voastre și din smochinii voștri și o va da slujitorilor săi. 15Va lua a zecea parte din rodul semințelor voastre și din viile voastre și o va da demnitarilor15 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale. și slujitorilor săi. 16Îi va lua pe robii voștri, pe roabele voastre, pe cei mai buni dintre tinerii voștri, și pe măgarii voștri și îi va folosi pentru lucrările lui. 17Îi veți da a zecea parte din turmele voastre și îi veți fi slujitori. 18În ziua aceea, veți striga din cauza regelui pe care vi l‑ați ales, dar Domnul nu vă va răspunde în ziua aceea.
19Dar poporul n‑a vrut să asculte de glasul lui Samuel și a zis:
– Nu, ci să fie un rege peste noi! 20Vom fi și noi ca toate neamurile: regele nostru ne va judeca, va ieși înaintea noastră și va purta războaiele noastre.
21Samuel, după ce a auzit toate cuvintele poporului, le‑a spus în auzul Domnului. 22Atunci Domnul i‑a zis lui Samuel: „Ascultă de glasul lor și pune un rege peste ei.“ Samuel le‑a zis bărbaților lui Israel:
– Întoarceți‑vă fiecare în cetatea lui!
