1Så kom der nogle folk fra Kirjat-Jearim og førte arken til Abinadabs hus, der lå på en bakke, og de satte hans søn Eleazar til at passe på den. 2Arken stod opbevaret dér i 20 år, og i al den tid sørgede hele Israels folk, for det så ud, som om Herren havde forladt dem.
Samuel som Israels leder
3Da sagde Samuel til Israels folk: „Hvis I virkelig alvorligt ønsker at komme tilbage til Herren, så hold op med at dyrke fremmede guder. Ødelæg alt, hvad der repræsenterer gudinden Astarte og beslut jer for at adlyde Herren alene, så vil han frelse jer fra filistrene.”
4Så ødelagde israelitterne deres afgudsbilleder af Ba’al og Astarte og tilbad Herren alene. 5Derefter sagde Samuel: „Kom til Mitzpa, så vil jeg gå i forbøn for jer hos Herren.”
6Folket samledes så i Mitzpa. Den dag fastede de som udtryk for, at de angrede deres synder; og som en symbolsk offerhandling øste de vand fra brønden og hældte det ud på jorden for Herren. Det var dér ved Mitzpa, at Samuel først blev anerkendt som leder i Israel.
7Filisterkongerne fik imidlertid nys om, at alle israelitterne havde samlet sig i Mitzpa. Derfor mobiliserede de deres hære og rykkede ud imod Israel. Da israelitterne hørte det, blev de skrækslagne.
8„Bed Gud Herren om at frelse os!” råbte de til Samuel. 9Samuel tog da et lam og ofrede hele dyret som et brændoffer til Herren, alt imens han gik i forbøn for Israel. Og Herren greb ind. 10Mens Samuel var i færd med at ofre lammet, stormede filistrene dem, men Herren sendte et voldsomt tordenvejr imod dem, og filistrene blev så bange og forvirrede, at israelitterne nemt kunne slå dem. 11Israelitternes hær forfulgte dem fra Mitzpa helt til Bet-Kar og huggede mange af dem ned undervejs. 12Da tog Samuel en stor sten og anbragte den mellem Mitzpa og Jeshana, og han kaldte stenen Eben-Ezer,7,12 Eben-Ezer betyder „hjælpens sten”. for han sagde: „Hidtil har Herren hjulpet os!”
13Filistrenes nederlag holdt dem i lang tid fra at angribe israelitterne, og Herren var med Israel, så længe Samuel levede. 14De israelitiske byer mellem Ekron og Gat samt de øvrige områder, som filistrene havde erobret, fik Israel nu tilbage. I den periode var der også fred mellem israelitterne og amoritterne.
15Samuel var Israels leder så længe han levede. 16En gang om året foretog han en rundrejse mellem Betel, Gilgal og Mitzpa for at tage sig af folkets retssager. 17Men han vendte altid tilbage til sit hjem i Rama, hvor han også afgjorde retssager. Og i Rama byggede han et alter for Herren.
1Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat Chivotul Domnului, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințit1 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). ca să aibă grijă de Chivotul Domnului.
Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel
2Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia după Domnul.
3Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând:
– Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la Domnul, atunci îndepărtați dumnezeii străini și aștoretele3 Ebr.: aștarot, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar; stâlpi sacri, crânguri sacre [peste tot în carte]. din mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spre Domnul și slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor.
4Fiii lui Israel au îndepărtat baalii4 Diferite forme locale ale lui Baal, zeul canaanit al fertilității. și aștoretele și au slujit numai Domnului.
5Apoi Samuel a zis:
– Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga Domnului pentru voi.
6S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înaintea Domnului.6 Nu se cunoaște cu exactitate semnificația acestui ritual. Probabil un simbol al pocăinței, deoarece este urmat de post și mărturisire. În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotriva Domnului.“ Samuel îi judeca6, 15, 17 Și cu sensul de a conduce. pe fiii lui Israel la Mițpa.
7Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel.
Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni 8și i‑au zis lui Samuel:
– Nu înceta să strigi pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor.
9Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑tot Domnului. Apoi a strigat către Domnul pentru Israel, iar Domnul i‑a răspuns. 10În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. Domnul însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel. 11Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car. 12Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numele Eben-Ezer12 Eben-Ezer înseamnă Piatra de ajutor., zicând: „Până aici Domnul ne‑a ajutat.“
13Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mâna Domnului a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. 14Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți.
15Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui. 16El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri. 17Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar Domnului.
