De andre filisterkonger vil ikke have David med i krigen
1Mens israelitterne lå i lejr oppe ved Jizre’elflodens kilde, havde filistrene mønstret deres samlede hær ved byen Afek.29,1 Dette kapitel er et tilbageblik over de sidste forberedelser, før filistrene rykkede frem til Shunem som omtalt i 28,4. Formålet er at klargøre, hvorfor David ikke kom med i kampen mod Sauls hær. 2De fem filisterkonger var troppet op med hver deres hærstyrker, og David og hans mænd var fulgt med i bagtroppen af kong Akish’ hær.
3Da de fire andre filisterkonger så David og hans mænd, sagde de til Akish: „Hvad laver de hebræere her?” Han svarede: „Det er David, som i sin tid flygtede fra kong Saul i Israel. Han har været i min tjeneste i årevis, og jeg har aldrig haft noget at udsætte på ham.”
4„Send den mand hjem til den by, du har givet ham at bo i,” forlangte de øvrige konger. „Hvis han deltager i krigen, kan vi risikere, at han falder os i ryggen. Her får han jo en perfekt anledning til at genvinde Sauls tillid. 5Det er trods alt den selv samme mand, som Israels kvinder hyldede med ordene: ‚Saul har besejret sine tusinder, men David har besejret sine titusinder.’ ”
6Så kaldte Akish på David og hans mænd og sagde: „Jeg sværger ved den levende Gud, at jeg sætter pris på den loyalitet, I har udvist,” sagde han. „Hvis det stod til mig, ville I få lov til at følge med os i kamp. Men de andre konger siger nej. 7Gå nu stille og roligt tilbage til jeres by, så vi ikke rager uklar med de andre konger.”
8„Jamen, hvad har jeg gjort?” udbrød David. „Har jeg ikke altid været loyal over for dig? Hvorfor må jeg ikke få lov til at kæmpe mod min herres fjender?”
9„I mine øjne er du som sendt af Gud,” forsikrede kong Akish David, „men det ændrer ikke ved den kendsgerning, at de andre ikke vil have dig med. 10Gør nu, som jeg siger, og tag hjem i morgen ved daggry.”
11Tidligt næste morgen vendte David og hans mænd så tilbage til filistrenes land, mens hæren drog videre i retning af Jizre’eldalen.
Pregătirea filistenilor pentru război
1Filistenii și‑au adunat toate trupele la Afek, în timp ce Israel și‑a așezat tabăra în apropiere de izvorul care se află în Izreel. 2Domnitorii filistenilor mărșăluiau cu sutele și miile lor, iar David cu oamenii lui mărșăluiau în urmă, cu Achiș.
3Conducătorii filistenilor însă au zis:
– Ce caută evreii aceștia aici?
Achiș le‑a răspuns:
– Nu este acesta David, slujitorul lui Saul, regele lui Israel, care a fost cu mine aceste zile și acești ani și în care nu am găsit nimic greșit, din ziua venirii lui și până în ziua aceasta?
4Dar conducătorii filistenilor s‑au mâniat pe el și i‑au zis:
– Trimite‑l pe omul acesta înapoi! Să se întoarcă în locul pe care i l‑ai stabilit, ca nu cumva să se coboare cu noi în luptă și să ne devină dușman în timpul luptei. Cum ar putea acesta să se facă din nou plăcut stăpânului său? Oare nu cu capetele acestor oameni? 5Nu este acesta David, despre care cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“
6Achiș l‑a chemat pe David și i‑a zis:
– Viu este Domnul că ai fost drept și‑mi place când ieși și vii împreună cu mine în tabără. Nu am găsit în tine nimic rău din ziua venirii tale la mine și până astăzi, însă nu ești pe placul domnitorilor. 7Întoarce‑te acum și mergi în pace, pentru ca să nu faci ceva care să nu placă domnitorilor filistenilor.
8Însă David i‑a răspuns lui Achiș:
– Dar ce am făcut? Ce ai găsit în robul tău, începând din ziua în care am venit în prezența ta și până în ziua aceasta, încât să nu merg să lupt împotriva dușmanilor stăpânului meu, regele?
9Achiș i‑a răspuns:
– Știu că în ochii mei ești atât de plăcut ca un înger al lui Dumnezeu. Totuși, conducătorii filistenilor au zis: „Să nu vină cu noi în luptă!“ 10Prin urmare, scoală‑te dis‑de‑dimineață împreună cu slujitorii stăpânului tău, care au venit cu tine. Și după ce vă sculați dis‑de‑dimineață, plecați de îndată ce se luminează.
11David și oamenii lui s‑au sculat dis‑de‑dimineață ca să plece și să se întoarcă în țara filistenilor, iar filistenii s‑au suit la Izreel.
