Ondskaben breder sig
1Jordens befolkning var nu vokset meget, og der blev født mange smukke piger. 2„Gudesønnerne”6,2 Teksten er uklar. „Gudesønnerne” eller „Guds børn” kan betyde enten engle, fyrster eller mænd fra Sets slægt, som var dem, der tilbad Gud ifølge 4,26. „Menneskets døtre” kunne så være almindelige kvinder eller de kvinder, der hørte til den rent „menneskelige” Kains slægt, der levede borte fra Gud. Lemek af Kains slægt var den første, der tog sig flere koner, jf. 4,23. Fortolkningen med Sets og Kains efterkommere er den mest almindelige blandt kristne fortolkere, bortset fra den allertidligste og nyeste tid. Tidlig jødisk tradition formoder, at der er tale om engle, men det er i modstrid med, hvad Bibelen ellers fortæller om engles natur. Senere jødisk tradition foretrækker teorien om fyrstesønner. Ordet „guder” eller „Gud” (elohim) på hebraisk henviser visse andre steder i GT til dommere eller ledere i samfundet. Jf. Joh. 10,34, Sl. 82,6 og 138,1. blev tiltrukket af de smukke piger, og tog sig så mange koner iblandt dem, som de havde lyst til. 3Da sagde Gud: „Min Ånd6,3 Eller: „ånd”, måske „ånde” eller „livsånde”. skal ikke for altid strides med menneskene, for de er jo blot kød og blod. Jeg vil give dem 120 år.”6,3 Eller: „forblive i”. Hvad dette ord og verset som helhed betyder, er uklart. De 120 år kan enten være menneskets normale levetid fra nu af eller den periode, som menneskene fik til at angre deres onde levevis.
4Dengang „gudesønnerne” fik børn med „menneskedøtrene”, var der mægtige mænd på jorden, de berømte helte fra gamle dage.
5Da Herren så, hvordan menneskenes ondskab voksede, så de hele dagen kun tænkte onde tanker, 6blev han ked af, at han havde skabt dem. Al den ondskab skar ham i hjertet. 7„Jeg vil fjerne de mennesker, jeg har skabt, fra jordens overflade,” sagde han. „Og jeg vil udrydde både de vilde og tamme dyr og alle fuglene, for jeg fortryder, at jeg skabte dem.” 8Men Herren var tilfreds med Noa.
9Dette er Noas historie: Noa var dengang det eneste menneske på jorden, som Gud kunne acceptere. Han levede i et nært forhold til Gud. 10Han havde tre sønner: Sem, Kam og Jafet.
11-12Men ondskaben voksede ud over jorden. I Guds øjne blev verden mere og mere ond. Menneskene var onde og fordærvede i bund og grund.
13Da sagde Gud til Noa: „Jeg har besluttet at udrydde menneskene, for de er skyld i, at verden er fuld af vold og ondskab. 14Men du skal bygge en ark af gofertræ og tætne den med tjære både indvendigt og udvendigt. Du skal indrette den med mange rum. 15Sådan her skal du bygge arken: Den skal være 150 meter6,15 Eller: 300 alen. Den alen, der anvendes her, er enten den babyloniske alen på 50,3 cm, den egyptiske alen på 52,5 cm eller den gamle, „kongelige” hebraiske alen på syv håndsbredder, eller 51,8 cm. Senere blev en kortere alen almindelig. Den er på seks håndsbredder, eller 44,5 cm. lang, 25 meter bred og 15 meter høj. 16Du skal lave taget, så det ender en halv meter over arken,6,16 Betydningen er usikker. Sandsynligvis er der tale om en alens mellemrum mellem det øverste af arkens sider og taget, så der blev mulighed for lys og luft gennem en række vinduer eller åbninger, jf. 8,6. og du skal lave en dør i siden på arken. Du skal indrette den med et nederste, mellemste og øverste dæk. 17Jeg vil nemlig sende en stor oversvømmelse, som vil udrydde alt, hvad der lever på landjorden. Både dyr og mennesker skal dø. 18Men jeg vil oprette en pagt6,18 Enhver pagt indeholder et løfte om velsignelse fra Gud samt et krav om lydighed fra menneskenes side. Hvis menneskene ikke overholder pagtens betingelser, bliver de straffet af Gud. med dig. Du skal gå ind i arken sammen med din kone, dine sønner og deres koner. 19-20I skal medbringe en han og en hun af alle de tamme og vilde dyr og alle fuglene, for at de kan overleve sammen med jer. 21Og I skal tage mad med, så der er nok til både jer og dyrene.”
22Noa begyndte med det samme at gøre, hvad Gud havde befalet ham.
Potopul
1Când oamenii au început să se înmulțească pe fața pământului și li s‑au născut fiice, 2fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase și și‑au luat soții dintre toate acelea pe care le‑au ales. 3Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne3 Sau: nu Se va lupta. pentru totdeauna în om, pentru că el însuși este carne3 În sensul că natura omului este mortală și pervertită.; zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.“ 4Uriașii4 Ebr.: Nefilim, termen care, după toate probabilitățile, se referă la oameni de înălțime și putere neobișnuită (vezi Num. 13:31-33). erau pe pământ în zilele acelea, și chiar și după aceea, când fiii lui Dumnezeu4 Expresia fiii lui Dumnezeu se referă, cel mai probabil, la descendenții credincioși de pe linia genealogică a lui Set, care s‑au căsătorit cu descendenții căzuți ai lui Cain. au intrat4 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relații sexuale. la fiicele oamenilor și ele le‑au născut copii. Aceștia au fost vitejii din vechime, oameni cu renume.
5Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că fiecare înclinație a gândurilor inimii5 Termenul ebraic nu are doar sensul restrâns de organ biologic. În limbajul biblic, inima este centrul spiritului uman – de unde izvorăsc emoțiile, gândurile, motivațiile, curajul și acțiunile. lui era toată ziua numai înspre rău. 6Domnului I‑a părut rău că l‑a făcut pe om pe pământ și S‑a întristat în inima Lui. 7Domnul a zis: „Îl voi șterge de pe fața pământului pe omul pe care l‑am creat, de la om până la vite, până la târâtoare7, 20 Vezi nota de la 1:24. și până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i‑am făcut.“ 8Dar Noe a găsit bunăvoință înaintea8 Lit.: în ochii. Domnului.
Vestirea potopului
9Aceasta este istoria9 Vezi nota de la 2:4. lui Noe. Noe a fost un om drept, fără pată în generația sa9 Lit.: în generațiile sale. Viața lui Noe s‑a derulat de‑a lungul mai multor generații de oameni.. Noe a umblat cu Dumnezeu. 10Lui Noe i s‑au născut trei fii: Sem, Ham și Iafet.
11Pământul era pervertit înaintea lui Dumnezeu și plin de violență. 12Dumnezeu S‑a uitat spre pământ și iată că acesta era pervertit, căci orice făptură12 Lit.: toată carnea. își pervertise calea pe pământ. 13Dumnezeu i‑a zis lui Noe: „Sfârșitul oricărei făpturi este hotărât înaintea Mea, pentru că pământul este plin de violență din cauza lor. Iată, le voi distruge împreună cu pământul. 14Fă‑ți o arcă din lemn de gofer14 Probabil o specie de chiparos.. Să faci în arcă niște încăperi14 Lit.: cuiburi. Sau: Să faci arca din trestie (probabil cu sensul de a o căptuși). și s‑o acoperi cu smoală pe dinăuntru și pe din afară. 15Să o faci astfel: lungimea arcei să fie de trei sute de coți, lățimea – de cincizeci, iar înălțimea – de treizeci15 Un cot măsura între 45-55 cm. În traducerea de față a fost aproximat la 50 cm. Aproximativ 150 m, 25 m, 15 m.. 16Să faci pentru arcă un acoperiș16 Sau: o fereastră., pe care să‑l termini la un cot16 Un cot măsura între 45 cm (cotul standard evreiesc) și 55 cm (cotul regal și cel babilonian). deasupra16 Sau: pe care să‑l închei, lăsând o distanță de un cot de la vârf, distanța aceasta fiind folosită drept fereastră. Este vorba fie de un acoperiș care, de la streașină în sus, nu trebuia să depășească înălțimea de un cot, fie de o fereastră care trebuia să se încadreze în acel cot dintre vârful acoperișului și streașină.. Să pui ușa acestei arce pe o parte a sa și să faci trei punți: una jos, a doua la mijloc, iar a treia sus. 17Iată că Eu voi aduce un potop de apă pe pământ, ca să distrug orice făptură de sub ceruri, care are suflare de viață în ea. Și tot ce este pe pământ va pieri. 18Dar voi încheia legământul Meu cu tine, iar tu vei intra în arcă împreună cu fiii tăi, cu soția ta și cu soțiile fiilor tăi. 19Din tot ce este viu, din orice făptură, să aduci în arcă două din fiecare, ca să le ții în viață împreună cu tine. Ele să fie un mascul și o femelă. 20Să vină la tine înăuntru, ca să le ții în viață, câte două din fiecare fel de păsări, din fiecare fel de vite și din orice târâtoare a pământului, după felul ei. 21Iar tu, ia cu tine din fiecare fel de hrană care se poate mânca și depoziteaz‑o. Aceasta va fi hrana ta și a lor.“ 22Noe a făcut totul așa cum i‑a poruncit Dumnezeu; așa a făcut.
