Jakobs sidste ord til sine 12 sønner
1Derefter tilkaldte Jakob alle sine sønner, og de samlede sig omkring ham: „Nu skal jeg fortælle jer, hvordan det vil gå jer fremover.
2Kom og hør, I Jakobs sønner,
lyt til Israel, jeres far!
3Ruben, du min ældste søn,
det første skud på stammen,
ypperlig i rang og styrke,
4men uregerlig som havets bølger.
Du mistede din forret som førstefødt,
for du gik i seng med din fars kone.
Hvilken skændig handling
at vanære sin far sådan.
5Simeon og Levi, to alen af ét stykke,
mænd af vold og vrede ord.
6Jeres planer og motiver kan jeg ikke acceptere,
i galskab myrdede I mennesker og lemlæstede okser for sjov.
7Forbandet være jeres hidsighed,
forbandet jeres vrede og vold.
I bliver adskilt i Israel,
spredt ud over landet.
8Juda, dine brødre vil juble,
når du tilintetgør dine fjender.
Ja, dine brødre skal bøje sig for dig.
9Juda er en løve, der vogter over sit bytte.
Når han hviler sig, hvem tør da vække ham?
10Scepteret skal tilhøre Juda,
og han skal herske,
indtil den rette hersker kommer,49,10 Betydningen af det hebraiske shilo er omstridt, men det henviser nok til den Messiaskonge, der skulle komme fra Judas slægt.
han, som alle folkeslag skal lyde.
11Han binder sit æsel til en vinstok
og vasker sit tøj i druesaft.
12Hans øjne er mørkere end rødvin,
hans tænder hvidere end mælk.
13Zebulon vil havne ved havet,
hans land bliver hjemsted for skibe,
det strækker sig helt til Sidon.
14Issakar er stærk som et æsel,
han hviler sig mellem kvægfoldene.
15Når han opdager, hvor godt et sted, han har fundet
og hvor frugtbart landet er,
tager han villigt åget på skuldrene
og arbejder hårdt for føden.
16Dan skaffer sit folk deres ret
så godt som nogen af Israels stammer.
17Han er som en slange på stien,
hugger i hestens hæl, så rytteren styrter.
18Åh Gud, du er vores redning!
19Gad bliver angrebet af omstrejfende bander,
men han forfølger og udplyndrer dem.
20Asher får en overflod af afgrøder
og kan levere til kongens hof.
21Naftali løber frit omkring,
kommer gerne med smukke ord.49,21 Eller: „smukt afkom”. Oversættelsen er usikker i flere af disse korte, poetiske vers.
22Josef er som en vinstok, plantet ved kilden,
hvis ranker spreder sig over muren.
23Han blev beskudt med bitterheds pile,
hans modstandere behandlede ham hårdt,
24men han holdt sin bue med fasthed,
hans stærke arme rystede ikke.
Han blev hjulpet af Jakobs mægtige Gud,
og igennem det blev han en hyrde,
en frelser for Israels folk.
25Din fars Gud er din hjælper,
og den Almægtige velsigner dig
med himlens velsignelser ovenfra
og jordens velsignelser nedenfra,
med ægteskabelige glæder
og med mange børn.
26Den velsignelse, du får fra din far,
overgår de ældgamle bjerges velsignelser
og det, de evige høje kan tilbyde.
Må disse velsignelser hvile på Josefs hoved,
på issen af fyrsten blandt brødre.
27Benjamin er som en ulv på rov.
Han æder af sit bytte om morgenen
og deler ud af sit overskud om aftenen.”
28Det var, hvad Jakob sagde til Israels 12 stammeoverhoveder. Hver især fik de deres særlige ord med på vejen.
Jakobs død og begravelse
29Til sidst sagde Jakob til sine sønner: „Nu skal jeg dø. Begrav mig hos mine forfædre i Kana’ans land i hulen på Makpela-marken øst for Mamre, den mark, som Abraham købte af hittitten Efron. 30-32I den gravhule ligger Abraham og Sara begravet. Der ligger også Isak og Rebekka, og der har jeg selv begravet Lea.” 33Med disse ord til sine sønner udtrykte Jakob sin sidste vilje. Så lagde han sig til rette i sengen og drog sit sidste åndedrag.
Iacov își binecuvântează fiii
1Iacov i‑a chemat pe fiii săi și a zis: „Adunați‑vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele de pe urmă.
2Adunați‑vă și ascultați, fiii lui Iacov!
Ascultați‑l pe tatăl vostru, Israel!
3Ruben, tu ești întâiul meu născut,
puterea și primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate și deosebit în putere.
4Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te‑ai suit în patul tatălui tău
și, suindu‑te în el, l‑ai pângărit.
5Simeon și Levi sunt frați;
săbiile5 Sensul termenului ebraic este nesigur, probabil desemnând numele unei arme. lor sunt arme ale violenței.
6Să nu intre sufletul meu la sfatul lor,
să nu se unească gloria6 Cu referire la suflet, cea mai nobilă parte a ființei umane. mea cu adunarea lor,
pentru că în mânia lor au ucis oameni
și în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
și furia lor, pentru că este nemiloasă.
Îi voi risipi în Iacov
și îi voi împrăștia în Israel.
8Iuda8 Iuda poate fi derivat din termenul ebraic pentru laudă., frații tăi te vor lăuda.
Mâna ta va fi pe ceafa dușmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9Iuda este un pui de leu.
Tu te‑ai întors de la pradă, fiule.
El se apleacă, se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine‑l va trezi?
10Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Șilo10 Sau: până va veni Cel Căruia îi aparține (sceptrul); ori: până ce tributul Îi va fi adus.;
de El vor asculta popoarele.
11El își leagă măgarul de viță
și mânzul măgăriței lui de cea mai aleasă viță.
Își spală hainele în vin
și îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12Ochii îi sunt roșii de vin,
iar dinții îi sunt albi de lapte.
13Zabulon va locui pe coasta mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două staule14 Sau: desagi; sau: focuri (ale unor sate sau tabere); sensul cuvântului ebraic este nesigur..
15Când va vedea că locul de odihnă este bun
și că țara este frumoasă,
își va pleca umărul să ducă povara
și va ajunge rob la muncă de corvoadă.
16Dan16 Dan înseamnă El judecă. îl va judeca pe poporul său,
ca una dintre semințiile lui Israel.
17Dan va fi un șarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
mușcând caii de călcâie,
făcând călărețul să cadă pe spate.
18În izbăvirea Ta nădăjduiesc, Doamne!
19Pe Gad19 Gad poate însemna și atac sau bandă jefuitoare. îl va ataca o ceată jefuitoare,
dar și el o va ataca la călcâie.
20Hrana lui Așer va fi bogată
și el va oferi delicatese împărătești.
21Neftali este o cerboaică lăsată liberă,
care spune cuvinte frumoase.21 Sau: liberă, / ce naște niște pui minunați.
22Iosif este o viță roditoare22 Sau: un pom roditor.,
o viță roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalță peste zid22 Sau, foarte probabil: Iosif este un măgar sălbatic, / un măgar sălbatic lângă un izvor, / ai cărui mânji țopăie peste zid. Triburile sunt comparate de obicei cu un animal, nu cu o plantă..
23Arcașii l‑au atacat fioros,
au tras spre el și l‑au urât.
24Totuși, arcul lui a rămas tare,
iar brațele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic25 Ebr.: Șadai, Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerurilor de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor și ale pântecului.
26Binecuvântările tatălui tău sunt mai presus
decât binecuvântările celor ce m‑au procreat,26 Sau: decât binecuvântările munților veșnici
decât darurile dealurilor veșnice.
Acestea să fie pe capul lui Iosif,
pe creștetul capului celui deosebit de frații săi.26 Sau: capului prințului fraților săi.
27Beniamin este un lup care sfâșie;
dimineața el își devorează vânatul,
iar seara împarte prada.“
Moartea și îngroparea lui Iacov
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt cuvintele pe care li le‑a spus tatăl lor când i‑a binecuvântat. I‑a binecuvântat pe fiecare cu o binecuvântare potrivită.
29Apoi le‑a poruncit și le‑a zis: „Eu voi fi adăugat la poporul meu. Înmormântați‑mă alături de părinții mei, în peștera care se află în ogorul hititului Efron, 30ogorul Mahpela, aproape de Mamre, în țara Canaan. Avraam a cumpărat‑o împreună cu ogorul de la hititul Efron, ca teren pentru înmormântare. 31Acolo au fost înmormântați Avraam și Sara, soția sa, acolo au fost înmormântați Isaac și Rebeca, soția sa, și acolo am înmormântat‑o eu pe Lea. 32Ogorul și peștera care se află pe el au fost cumpărate de la fiii lui Het.“
33Când a terminat de dat porunci fiilor săi, Iacov și‑a tras picioarele în pat, și‑a dat suflarea și a fost astfel adăugat la poporul său.