Bibelen på hverdagsdansk

1. Mosebog 30:1-43

1Da det gik op for Rakel, at hun ikke kunne få børn, blev hun jaloux på sin søster. „Giv mig børn—eller jeg dør!” klagede hun til Jakob. 2Men så blev Jakob vred. „Er jeg måske Gud? Det er ikke min skyld, at du ikke kan få børn!”

3Da sagde Rakel: „Gå ind til min tjenestepige Bilha, så hun kan blive gravid, og jeg kan få et barn ved hjælp af hende.” 4Så gav hun Jakob Bilha til kone, og han lå hos hende. 5Hun blev gravid og fødte en søn. 6Rakel kaldte ham Dan.30,6 Et ordspil med „skaffe ret”. „Gud har skaffet mig min ret,” sagde hun, „han har hørt min bøn og givet mig en søn.” 7Rakels tjenestepige Bilha blev igen gravid og fødte endnu en søn. 8Rakel kaldte ham Naftali.30,8 Et ordspil med „min kamp”. „Jeg har holdt ud i kampen med min søster,” sagde hun, „og jeg har fået min belønning.”

9I mellemtiden tænkte Lea, at hun nok ikke fik flere børn selv. Derfor gav hun Jakob sin tjenestepige Zilpa til kone, 10og Zilpa fødte snart en søn, 11som Lea kaldte Gad.30,11 Et ordspil med „held”. „Hvor er jeg heldig!” udbrød hun. 12Zilpa fødte endnu en søn, 13som Lea kaldte Asher.30,13 Et ordspil med „velsignet”. „Hvor er jeg velsignet,” sagde hun. „De andre kvinder vil sige det samme.”

14En dag midt i hvedehøsten, hvor Ruben var ude i marken, fandt han nogle kærlighedsfrugter,30,14 Alrunerod. Man mente, at hvis en kvinde spiste dem, havde hun større chance for at blive gravid. og han tog dem hjem til sin mor Lea. Rakel opdagede det og tiggede Lea om at give hende nogle af dem. 15Lea svarede fortørnet: „Først stjal du min mands hjerte—og nu vil du tage min søns kærlighedsfrugter!” „Jeg vil lade ham sove hos dig i nat som betaling for kærlighedsfrugterne,” sagde Rakel.

16Så om aftenen, da Jakob var på vej hjem fra høstarbejdet, gik Lea ham i møde. „I nat skal du sove hos mig,” sagde hun, „for jeg har betalt for dig med nogle kærlighedsfrugter, som min søn fandt.” Den nat sov de så sammen. 17Og Gud bønhørte Lea, så hun blev gravid igen og fødte sin femte søn. 18Ham kaldte hun Issakar.30,18 Et ordspil med „løn”. „Gud har belønnet mig, fordi jeg gav min tjenestepige til min mand,” sagde hun. 19Senere blev hun gravid igen og fødte sin sjette søn. 20Hun kaldte ham Zebulon.30,20 Et ordspil med „gave”. „Gud har givet mig en vidunderlig gave til min mand,” sagde hun. „Nu må han da respektere mig, for jeg har givet ham seks sønner.” 21Senere fødte hun også en datter, som hun kaldte Dina.

22Derpå greb Gud ind i Rakels situation. Han hørte hendes bøn, og hun blev gravid. 23-24Hun fødte en søn, som hun kaldte Josef.30,23-24 Et ordspil med „borttage” eller „give en mere”. „Gud har borttaget min skam,” sagde hun. „Må han give mig endnu en søn!”

Jakobs velstand

25Kort tid efter at Rakel havde født Josef, sagde Jakob til Laban: „Nu vil jeg gerne rejse hjem. 26Lad mig tage af sted med mine koner og mine børn. Du ved, at jeg har betalt for dem ved at arbejde for dig i mange år.”

27„Åh, du må ikke forlade mig,” indvendte Laban. „Jeg har jo set, hvordan Herren har velsignet mig på grund af dig. 28Sig mig, hvad du forlanger i løn, så vil jeg betale det.”

29Jakob svarede: „Du ved selv, hvor trofast jeg har tjent dig gennem årene. Din husdyrflok er vokset enormt. 30Faktisk ejede du kun lidt, inden jeg kom, men nu er du blevet en velstående mand—takket være Herrens velsignelse over alt, hvad jeg har foretaget mig. Men hvad med mig selv? Hvornår kan jeg begynde at tænke på min egen families ve og vel?”

31„Hvad skal du have i løn?” spurgte Laban igen.

Jakob svarede: „Du skal ikke give mig noget som helst. Der er bare én ganske lille ting, du skal gøre for mig, for at jeg vil fortsætte med at have opsyn med din hjord: 32Lad mig straks i dag gå ud og fjerne alle de brogede og plettede får og geder og alle de mørke lam fra din hjord! Dem skal du give mig som løn. 33For at du kan vide, at jeg er en ærlig mand, kan du når som helst inspicere den flok, der skal være min løn. Hvis du finder nogle hvide får eller nogle geder, der ikke er brogede eller plettede i min hjord, ved du, at jeg har stjålet dem fra dig.”

34„Det er en aftale!” sagde Laban, 35men samme dag fjernede han selv alle de brogede og plettede geder (ja, alle dyr med noget hvidt) og alle de mørke lam fra hjorden. Dem overgav han til sine sønner 36og bad dem flytte deres lejr tre dagsrejser bort fra det sted, hvor Jakob var. Og Jakob blev tilbage og passede resten af hans hjord.

37Men Jakob tog friske grene fra poppel-, mandel- og platantræer og skrællede noget af barken af, så der kom hvide striber på grenene. 38Så placerede han grenene ved vandtrugene, så dyrene kunne se dem, når de kom for at drikke. 39Når dyrene parrede sig foran grenene, fik de afkom, som var stribet, plettet eller broget. 40Jakob tog de plettede og brogede unge dyr til sin egen hjord. I parringstiden lod han sine voksne får og geder være sammen med de stribede får og geder og de mørke geder i Labans hjord. På den måde fik Jakob flere og flere får og geder, som var hans, og han tog sig af både dem og Labans får og geder. 41Hver gang de stærke dyr parrede sig, placerede Jakob grenene foran dem, 42men når de svage dyr gjorde det, lod han være. På den måde kom de svage lam til at tilhøre Laban, og de stærke kom til at tilhøre Jakob. 43Resultatet blev, at Jakobs hjord både forøgedes og forædledes, og han blev en velstående mand med masser af slaver, kameler og æsler.

Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 30:1-43

1Când Rahela a văzut că ea nu i‑a născut niciun copil lui Iacov, a invidiat‑o pe sora sa și i‑a zis lui Iacov:

– Dă‑mi copii, altfel voi muri!

2Iacov s‑a aprins de mânie împotriva Rahelei și a zis:

– Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, Care te‑a oprit să ai rod în pântec?

3Atunci ea a zis:

– Iat‑o pe roaba mea, Bilha. Intră la ea, pentru ca ea să nască pe genunchii mei3 A ține un copil pe genunchi făcea parte din ritualul adopției. Sau: să nască pentru mine. și pentru ca să‑mi pot zidi și eu o familie prin ea.

4Astfel, Rahela i‑a dat‑o de soție4 Procedură perfect legală în Orientul Antic. Totuși, copiii născuți în acest fel puteau fi acceptați drept copii naturali numai prin exprimarea oficială a acestei dorințe în testamentul tatălui (vezi binecuvântarea lui Iacov, Gen. 49). lui Iacov pe roaba ei, Bilha. Iacov a intrat la ea4, 16 Vezi nota de la 16:2.. 5Bilha a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un fiu. 6Atunci Rahela a zis: „Dumnezeu mi‑a făcut dreptate, mi‑a auzit glasul și mi‑a dat un fiu!“ De aceea i‑a pus numele Dan6 Dan înseamnă El a judecat sau El a făcut dreptate.. 7Bilha, roaba Rahelei, a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 8Atunci Rahela a zis: „Cu lupte mari m‑am războit cu sora mea și am învins!“ De aceea i‑a pus numele Neftali8 Neftali înseamnă Luptă..

9Când Lea a văzut că a încetat să mai aibă copii, a luat‑o pe roaba ei, Zilpa, și i‑a dat‑o de soție lui Iacov. 10Zilpa, roaba Leei, i‑a născut un fiu lui Iacov. 11Lea a zis: „Ce noroc!“ și i‑a pus numele Gad11 Gad înseamnă Noroc.. 12Zilpa, roaba Leei, i‑a născut lui Iacov un al doilea fiu. 13Lea a zis: „Cât de fericită sunt, pentru că femeile mă vor numi fericită.“ Și i‑a pus numele Așer13 Așer înseamnă Fericit..

14Pe vremea seceratului grâului, Ruben a plecat la câmp și a găsit mandragore pe care le‑a adus mamei lui, Lea.

Rahela i‑a zis Leei:

– Te rog, dă‑mi și mie din mandragorele fiului tău.

15Dar ea i‑a răspuns:

– Nu‑ți ajunge că mi‑ai luat bărbatul? Vrei acum să iei și mandragorele fiului meu?

Rahela a zis:

– Bine, se poate culca cu tine la noapte pentru mandragorele fiului tău.

16Seara, când Iacov se întorcea de la câmp, Lea i‑a ieșit în întâmpinare și a zis: „Trebuie să intri la mine, pentru că te‑am cumpărat cu mandragorele fiului meu.“ Astfel, el s‑a culcat cu ea în acea noapte. 17Dumnezeu a ascultat‑o pe Lea, iar ea a rămas însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al cincilea fiu. 18Lea a zis: „Dumnezeu mi‑a dat răsplata, pentru că i‑am dat‑o soțului meu pe roaba mea.“ Și i‑a pus numele Isahar18 Isahar , cuvânt derivat din aceeași rădăcină ca și termenul ebraic pentru răsplată, însemnând Este răsplată sau Bărbat al răsplății.. 19Lea a rămas din nou însărcinată și i‑a născut lui Iacov un al șaselea fiu. 20Ea a zis: „Dumnezeu mi‑a oferit un dar prețios. De data aceasta soțul meu mă va onora, pentru că i‑am născut șase fii.“ Și i‑a pus celui din urmă numele Zabulon20 Zabulon înseamnă, probabil, Onoare; un joc de cuvinte cu verbul a onora, folosit de autor în același verset. Termenul Zebulun și verbul ebraic tradus cu a onora derivă din aceeași rădăcină ebraică.. 21După aceea a născut o fiică și i‑a pus numele Dina21 Dina este femininul numelui Dan, însemnând judecată, răzbunată.. 22Dumnezeu Și‑a adus aminte de Rahela, a ascultat‑o și i‑a deschis pântecul. 23Ea a rămas însărcinată, a născut un fiu și a zis: „Dumnezeu mi‑a luat disprețul!“ 24I‑a pus numele Iosif24 Iosif înseamnă Fie ca El să adauge., zicând: „Domnul să‑mi mai adauge un fiu!“

Îmbogățirea lui Iacov

25După ce Rahela l‑a născut pe Iosif, Iacov i‑a zis lui Laban:

– Lasă‑mă să plec, ca să mă duc la locul meu și în țara mea. 26Dă‑mi soțiile și copiii, pentru care ți‑am slujit, și voi pleca; căci știi bine slujba pe care am făcut‑o pentru tine.

27Dar Laban i‑a răspuns:

– Dacă am găsit bunăvoință înaintea ta27 Lit.: în ochii tăi., te rog să mai rămâi. Am văzut semnele,27 Termenul ebraic descrie arta de a interpreta semne în natură și prin obiecte de cult, prin care omul păgân credea că poate descoperi voia divinității (vezi nota de la Gen. 44:5). Un alt sens posibil al verbului este: M‑am îmbogățit, sau Am devenit prosper. și anume, că Domnul m‑a binecuvântat datorită ție.

Apoi a zis:

28– Hotărăște‑mi plata și ți‑o voi da.

29Atunci Iacov i‑a zis:

– Știi cum ți‑am slujit și cum le‑a mers turmelor cu mine, 30căci puținul pe care‑l aveai înainte de venirea mea s‑a înmulțit foarte mult. Domnul te‑a binecuvântat oriunde m‑am dus eu. Acum, când voi face ceva și pentru familia mea?

31Laban a întrebat:

– Ce să‑ți dau?

Iacov a răspuns:

– Să nu‑mi dai nimic. Dacă vei face pentru mine ceea ce‑ți spun, voi continua să‑ți păstoresc și să‑ți păzesc turma: 32lasă‑mă să trec astăzi prin toată turma ta și să iau de acolo orice oaie pestriță și cu pete, tot ce este negru între miei și ceea ce este cu pete și pestriț între capre; aceasta să‑mi fie plata. 33De azi înainte, dreptatea mea va răspunde pentru mine. Când vei veni să‑mi vezi plata, tot ceea ce nu va fi cu pete sau pestriț între caprele mele și negru între mieii mei, să fie considerat furat.

34Laban a zis:

– Bine. Fie precum ai spus.

35În ziua aceea, Laban a luat țapii vărgați și cu pete, toate caprele pestrițe și cu pete, toate cele care aveau alb pe ele, și tot ceea ce era negru între miei și le‑a dat în grija35 Lit.: mâna. fiilor săi. 36Apoi a pus o distanță de trei zile între el și Iacov, iar Iacov a continuat să păstorească restul turmelor lui Laban.

37Iacov a luat nuiele verzi de plop, de migdal și de platan și le‑a descojit, astfel încât să se poată vedea lemnul alb al acestora. 38Apoi, nuielele pe care le descojise, le‑a pus în jgheaburi, în adăpătorile la care veneau oile să bea, chiar în fața oilor. Când erau în călduri și veneau să bea, 39oile se împerecheau înaintea nuielelor și fătau miei vărgați, pestriți și cu pete. 40Iacov a separat acești miei, iar oile lui Laban le‑a pus cu fața spre oile negre și pestrițe. El și‑a pus deoparte turmele lui și nu le‑a amestecat cu cele ale lui Laban. 41Ori de câte ori oile mai puternice erau în călduri, Iacov punea nuiele înaintea ochilor oilor, în jgheaburi, pentru ca ele să se împerecheze lângă nuiele. 42Dar când oile erau slabe, nu punea nuiele, astfel încât cele slabe erau pentru Laban, iar cele puternice, pentru Iacov. 43Acest om s‑a îmbogățit foarte mult și avea multe turme, roabe și robi, cămile și măgari.